„Oamenii veneau precum la piață să-și aleagă copiii”. Este una dintre cele mai dure amintiri ale lui Andrei, unul dintre copiii infectați cu HIV în spitalele României în anii ’90. Într-un interviu acordat News.ro, acesta vorbește despre abandon, stigmatizare și viața trăită cu o boală care încă sperie societatea.

Andrei, din Cluj-Napoca, adult în vârstă de 31 de ani acum, este unul dintre copiii care au făcut parte din ceea ce medicii au numit în anii 90 “cohorta”, un accident epidemiologic unic în lume. Este vorba despre o generaţie întreagă de copii care, spre sfârşitul anilor 80 şi începutul anilor 90 s-au infectat cu HIV în spitale. În acea perioadă, sângele destinat transfuziilor nu era testat pentru HIV, iar în spitale nu exista instrumentar de unică folosinţă. Despre această afecţiune se ştia puţin, iar lipsa tratamentelor de specialitate, la început, a dus la moartea multora dintre copiii infectaţi atunci. 13.000 de copii au fost infectați cu HIV în spitalele din România, între 1988 şi 1992. În jur de jumătate dintre dintre ei au răzbit până astăzi şi au reuşit să-şi croiască un destin, dincolo de boală.

Astăzi infecţia cu HIV/SIDA este o boală cronică, ţinută în frâu doar cu o singură pastilă pe zi. Rata de supravieţuire a pacienţilor a crescut semnificativ faţă de perioada de început. Conform datelor oficiale, în România sunt în acest moment luaţi în evidenţă în jur de 16.000 de pacienţi. Este posibil însă ca acest număr să fie mai mare, tocmai pentru că nu se face testare în toate spitalele sau în rândul tuturor consumatorilor de droguri, de exemplu.

Andrei a povestit pe larg, în exclusivitate pentru News.ro, despre drumul său, din clipa în care a fost abandonat de părinţi în spital şi până în momentul în care a reuşit să-şi întemeieze propria familie. Copil de vârstă mică fiind, a fost abandonat în spitalul Matei Balş. Câteva sute de copii cu HIV erau internaţi acolo, în acea perioadă, spune Andrei. A fost luat în grijă de un asistent maternal, aşa a ieşit din spital. A primit astfel o şansă la o viaţă normală. În timp, a ajuns de la un pumn de pastile la una singură pe zi, evoluţie pe care cu greu o crede posibilă şi în ziua de astăzi. Pe lângă boală, însă, a luptat şi luptă cu discriminarea, cu stigmatul venit din partea multora dintre cei pe care i-a cunoscut în viaţă. Este una dintre cele mai grele lupte pentru Andrei.

„Oamenii se fereau de mine și nu înțelegeam de ce”

“A fost foarte greu pentru că nu înţelegeam de ce oamenii se feresc de mine. Tot încercam să găsesc informaţii, ce înseamnă HIV”

“A fost destul de greu, am fost abandonat în spital, la Bucureşti, la ”Matei Balş”, ulterior o famile m-a luat în îngrijirea ei şi mi-a dat o şansă la viaţă, a fost destul de greu pentru mine în incluziunea socială, în ceea ce priveşte integrarea mea în şcoală, în clasa I pentru că grădiniţa mai mult am petrecut-o în spital decât acasă. În primul an de gimnaziu am văzut prima dată reacţia societăţii în ceea ce priveşte infecţia cu HIV.

A fost foarte greu pentru mine pentru că nu înţelegeam de ce oamenii se feresc de mine, nu înţelegeam de ce oamenii nu mănâncă din acelaşi tacâm, iar mama socială care m-a luat în grijă mi-a spus că oamenii nu înţeleg cu adevărat problema şi că, cumva, trebuie să acceptăm realitatea.

Până în clasa a opta a durat toat minunea asta, şi tot încercam să găsesc informaţii, ce înseamnă HIV şi nu le găseam, pentru că la vremea respectivnă nu era atâta informaţie.

„Nu ai ce să cauți în clasa asta”

Când am ajuns la liceu, la fel, am fost respins de colegi, de anumiţi profesori: ”Nu ai ce să cauţi în clasa asta, că ne poţi îmbolnăvi pe toţi”. Începuturile au fost destul de dificile până când, uşor, uşor mi-am luat informaţiile necesare şi chiar m-am întrebat de ce a trebuit să păţesc astfel de lucruri şi de ce trebuie eu să iau atâtea medicamente pentru că la vremea respectivă medicamentele erau undeva la 20 de pastile pe zi.

O întrebam pe mama care m-a luat în grijă de ce trebuie să iau atâtea pastile, ea mi-a spus că trebuie să iau pentru ficat, în contextul în care mă gândeam, chiar nu-mi trece ficatul? Mi-a spus uşor, uşor, la 14 ani mi-a spus că eu sunt seropozitiv. Şi atunci a fost şocul vieţii mele, nu mi-a venit să cred, şi am zis că de ce mi se întâmplă mie lucrurile acelea, cu ce am greşit, şi apoi am înţeles de ce oamenii cumva m-au rejectat de-a lungul timpului”, a rememorat Andrei.

Copilăria printre „paturi reci” de la Matei Balș

Amintiri din spital: “Activităţi, paturi reci, totul gri”. Medicii şi personalul de îngrijire au făcut diferenţa, spune Andrei. Zeci de copii erau internaţi pe secţie, alături de el, spune tânărul. Spera ca o familie să-l ia acasă. Şansa lui a venit din partea unei asistente maternale care i-a schimbat viaţa. Nu suporta gândul că Andrei ar putea ajunge într-un orfelinat.

“Am stat un an de zile practic în spital, asistentele, doctorii făceau parte cumva din viaţa noastră, ca o familie, întotdeauna am apreciat şi am stimat cadrele medicale, chiar şi infirmierele din spital ne-au fost ca şi bunicuţe, să le spun aşa, şi cumva gândul că poate voi fi luat vreodată de cineva şi voi avea o viaţă nouă, faţă de restul copiilor care, din păcate, nu au mai avut şansa să primească o viaţă nouă.

A fost aşa, cu activităţi, paturi reci, totul gri, niciodată nu a fost o viaţă frumoasă în spital şi în general nu e o viaţă frumoasă în spital, că în momentul în care ajungi în spital singurul lucru e nădejdea lui Dumnezeu, dacă mai scapi sau nu.

“Oamenii veneau precum la piaţă, să-şi alegă copiii. Care sunt cei mai frumoşi, care mai drăguţi, cam aşa se mergea la vremea respectivă”

Cred că eram 800 de copii, cred. Cel puţin pe secţia unde eram eu eram undeva la 70-80 de copii, eram destul de mulţi.

Oamenii veneau precum la piaţă, să-şi alegă copiii. Care sunt cei mai frumoşi, care mai drăguţi, care sunt cu o anumită etnie, cam aşa se mergea la vremea respectivă. Cei mai frumoşi şi bucălaţi erau luaţi în braţe şi li se schimba viaţa. Asta s-a întâmplat în ziua respectivă cu mine.

Am ajuns într-o familie în Cluj şi de acolo cumva s-a schimbat viaţa mea şi acum sunt foarte bucuros că îi am pe ei, amândoi trăiesc şi mă bucur de ei, ei la rândul lor se bucură de nepotul lor, avem un băieţel, am fost mai precoce ca să zic aşa că am zis…chiar îmi doresc şi eu să am propria mea familie. Încă stăm cu chirie, dar suntem optimişti”, a spus Andrei.

De la zeci de pastile luate zilnic, la una singură. Andrei este bucuros că ştiinţa i-a luat povara tratamentelor greu de suportat. “Unii au luat şi câte 20 pe zi, 10 dimineaţa şi 10 seara şi nu mai spun de siropurile care erau insuportabile”

De la 20 de pastile pe zi la una singură

“Lucurile au evoluat foarte mult în medicină, să ajungi să iei doar o pastilă pe zi, personal nu credeam că o să ajung în perioada asta, să iau o pastilă pe zi, lucru care a uşurat foarte mult, şi activitatea, şi viaţa de zi cu zi, gândiţi-vă că, să ajungi seara să iei numai o pastilă pe zi, ca şi un paracetamol, de exemplu, este ceva extraordinar, nu m-am aşteptat să evolueze atât medicina, dar şi medicii şi-au dorit schimbarea asta pentru că prin medici şi prin dorinţa pacienţilor cumva să vină schimbarea de a nu mai lua atâtea pastile.

Gândiţi-vă că noi, ani de zile, am luat câte 12 pe zi, unii au luat şi câte 20 pe zi, 10 dimineaţa şi 10 seara şi nu mai spun de siropurile care erau insuportabile. Medicii au făcut tot posibilul ca noi să ne putem bucura de o pastilă pe zi, e un lucru pe care nu ştiu dacă vreodată l-aş fi gândit”, a explicat Andrei.

Andrei încă nu i-a dezvăluit copilului său boala pe care o are. Îi este teamă. Spune că trăieşte încă într-o societate care judecă greşit. Mulţi pacienţi ajung să nu mai divulge diagnosticul, inclusiv la locul de muncă. Andrei îşi doreşte cel mai mult şansă la egalitate, pentru toţi oamenii, nu numai pentru cei cu HIV. „Au trecut aproape 36 de ani de la debutul în România, al infecţiei cu HIV şi încă avem mari probleme la locul de muncă”

Teama care nu dispare nici după 36 de ani

“Copilul mă întreabă ”Ce iei, tati, în fiecare zi?”. Nu i-am spus, nici acum, mi-e teamă. Au trecut aproape 36 de ani de la debutul în România al infecţiei cu HIV şi încă avem mari probleme la locul de muncă, te întreabă, de ce, cum, cine, află pe diverse site-uri anumite lucruri, nici măcar la locul de muncă nu poţi să fii sigur că vei avea locul acela de muncă. Prefer să nu mai spun şi să-mi iau liberele conform legii, cele 21 de zile prevăzute în contract şi să-mi iau medicamentele lună de lună. Medicii au mai făcut ajustări, eforturi în care să ne dea pe două luni de zile, ca să nu mai venim lună de lună, au mai fost situaţii în care s-au dat şi pe trei luni, în ideea să diminueze riscul, pe lângă cel al abandonului la locul de muncă, nu în sensul că vrei tu să pleci, şi riscurile astea de a pierde locul de muncă nejustificat. Pentru că, dacă eşti în perioada de probă, dau un exemplu, situaţia se complică. Pentru că, atunci, în perioada de probă multe lucruri nu sunt justificate şi atunci tu poţi să fii dat afară. S-au mai schimbat nişte lucruri de atunci şi acum chiar dacă eşti în perioada de probă şi lucrurile ţi-au fost lezate de stigmatizare şi discriminare, locul acela de muncă poate deveni unul permanent.

Îmi amintesc, aveam vreo doi ani cred, îmi amintesc o doctoră mai slăbuţă un pic, cu părul vâlvoi, dumneai spunea că totul va fi bine, acestea eau cuvintele pe care mi le-am întipărit în minte, mă agăţam de treaba asta, că o să fie bine cândva. Am mai venit în Bucureşti chiar la dumneaei şi m-am bucurat de prezenţa dumneaei, de modul în care dânsa gestionează situaţia aici în Bucureşti şi chiar şi la Cluj, nu au fost probleme să spună „Nu te ajut”.

Trebuie să fim încrezători, trăim într-o lume nebună, instabilitatea, din toate punctele de vedere creează mari îngrijorări şi din punctul acesta de vedere, nu aveam noi destule îngrijorări în trecut. Doresc şansă la egalitate, ăsta e mesajul meu, şansă la egalitate, să fim toţi, la fel ca toată lumea, pentru că nu ne diferenţiază cu absolut nimic, e adevărat, poate singura diferenţă este în cazul copiilor din centrele de plasament sau poate din organizaţii non guvernamentale, comportamentul e un pic diferit faţă de o persoană care este luată în îngrijire, ca asistent maternal, mama mea asta a fost, asistent maternal, şi a zis ”Să-l iau ca să-l cresc şi să fie bine, să-I iau şi să nu ajungă pe mâna statului”. Probabil că ea ştia la vremea respectivă că orfelinatele din România nu erau cea mai bună opţiune.

Îmi doresc să fim uniţi, să fie şansă la egalitate pentru toate categoriile, nu numai pentru HIV, ăsta este mesajul meu. În viaţă oricare dintre noi poate fi în această situaţie”, a explicat, sub protecţia anonimatului, pentru News.ro Andrei, pacient cu HIV.

Prin intermediul aplicației „iBon” de la ANAF, românii vor putea verifica dacă bonurile fiscale primite de la comercianți au fost emise corect. Disponibilă gratuit pe Android și iOS, aplicația permite scanarea documentelor prin fotografiere, validarea automată a datelor în sistemul ANAF și transmitera de sesizări privind eventuale nereguli.

Autoritățile susțin că noul instrument face parte din procesul de digitalizare a serviciilor publice și are ca obiectiv reducerea evaziunii și creșterea gradului de conformare voluntară a contribuabililor.

Citește și: ANAF intensifică inspecțiile fiscale la persoanele fizice. Ce ne sfătuiesc specialiștii: „Să păstrăm bonuri, facturi și așa mai departe”

Astfel, noua platformă ar putea transforma telefonul mobil într-un instrument rapid de verificare pentru consumatori, dar și într-o sursă suplimentară de informații pentru ANAF în identificarea neregulilor din comerț.

Versiunea 1.0 a aplicației va fi disponibilă pentru dispozitivele mobile cu sistem de operare IOS și Android și va putea fi descărcată din magazinele oficiale de aplicații mobile Google Plat și App Store începând cu data de 18 mai 2026.

Verficarea se realizează prin fotografierea bonului fiscal, iar informațiile sunt preluate automat în aplicație și comparate ulterior cu datele existente în sistemul ANAF.

În același timp, pe site-ul ANAF, în secțiunea dedicată proiectelor de digitalizare derulate la nivelul agenției, vor fi publicate instrucțiunile de utilizare a aplicației, pentru spijinirea utilizatorilor în parcurgerea pașilor necesari verificării bonurilor fiscale.

Principalele funcționalități disponibile în versiunea 1 a aplicației sunt următoarele:

• Scanarea bonurilor fiscale care au un ID înscris;
• Încărcarea de fotografii ale bonurilor fiscale operate direct din aplicație;
• Introducerea manuală a datelor bonurilor fiscale pentru bonurile greu lizibile;
• Transmiterea de sesizări către ANAF: utilizatorii vor avea posibilitatea să selecteze următoarele subiecte: „Nu am putut plăti cu cardul”, „Nu am putut identifica pe bon elementele minimale necesare interogării manuale”, „Nu am primit bon fiscal”.

Aplicația nu își propune să încurajeze formularea de sesizări pentru care există mecanisme dedicate la nivelul portalului ANAF, ci să ofere cetățenilor un instrument de informare și verificare facil. În situațiile în care, prin intermediul aplicației, sunt transmise sesizări privind aspecte cu potențial risc fiscal, acestea sunt analizate, iar resursele necesare verificărilor specifice sunt prioritizate în vederea prevenirii, descoperirii și combaterii fraudelor și evaziunii fiscale.

Citește și: Anunţul momentului de la ANAF. Sunt vizaţi toţi contribuabilii din România

Bărbatul în vârstă de 59 de ani, din orașul Rovinari, dat dispărut de familie pe 6 mai, a fost găsit decedat sâmbătă în râul Jiu, în zona localității Drăguțești, potrivit Inspectoratului de Poliție Județean (IPJ) Gorj.

Polițiștii din cadrul Poliției Municipiului Târgu-Jiu au fost sesizați sâmbătă dimineață cu privire la faptul că, pe râul Jiu, în zona localității Drăguțești, a fost observat trupul unei persoane plutind pe apă.

Citește și : Comitetul interministerial pentru situații de urgență, convocat de ministra Mediului ca urmare a avertizărilor meteo și hidro

„La fața locului s-au deplasat polițiști, împreună cu echipaje specializate, fiind identificat cadavrul unui bărbat, în vârstă de 59 de ani, din Rovinari. Din verificările efectuate de polițiști a reieșit faptul că bărbatul fusese dat dispărut de către familie la data de 11 mai a.c., acesta plecând voluntar de la domiciliu la data de 6 mai”, a transmis IPJ Gorj.

Bărbatul domiciliat în Rovinari plecase în mod voluntar domiciliu, potrivit informațiilor făcute publice de Poliția Română.

Cadavrul a fost transportat la Serviciul de Medicină Legală Gorj, pentru efectuarea necropsiei și stabilirea cu exactitate a cauzei decesului.

Citește și : Cine era Cosmin, polițistul mort în accidentul de pe DN6. Un pompier și o tânără, grav răniți în carambolul din județul Mehedinți

Polițiștii continuă cercetările pentru a stabili toate împrejurările în care s-a produs evenimentul.

Finala Eurovision 2026 are loc sâmbătă seară la Viena, unde 25 de artiști încearcă să pună mâna pe trofeul celui mai mare concurs de muzică din lume. România este reprezentată de Alexandra Căpitănescu (22 de ani), originară din Galați, cu piesa rock „Choke Me”.

Eurovision 2026. Alexandra Căpitănescu reprezintă România cu piesa „Choke Me”

Finlanda este marea favorită a serii pentru a câștiga cel mai mare concurs de muzică din lume și a aduce ediția din 2027 la Helsinki.

Prestația Alexandrei Căpitănescu este de așteptat duminică dimineața, în jurul orei 01.00, în funcție de durata concurenților anteriori, având în vedere că România este pe poziția 24 din 25 în ordinea intrărilor pe scenă, urmată doar de Austria, țara gazdă a ediției din acest an.

Concurenta României are, astfel, un avantaj de vizibilitate, melodia urmând să fie interpretată chiar înainte de marea încheiere susținută de Austria.

Alexandra Căpitănescu este câștigătoarea Selecției Naționale Eurovision 2026. A devenit cunoscută în 2023, după ce a câștigat trofeul emisiunii „Vocea României”, după un parcurs care a convins atât juriul, cât și publicul.

„Absolventă a Facultății de Fizică și, în prezent, studentă la master în fizică medicală, Alexandra îmbină un profil academic atipic cu un parcurs artistic în plină dezvoltare, construindu-și identitatea muzicală în jurul autenticității și al expresiei directe.

După câștigarea concursului de talente, artista și-a consolidat prezența pe scena muzicală prin lansări proprii și colaborări, dezvoltând un stil care combină sensibilitatea cu o energie scenică puternică”, potrivit unui comunicat al TVR.

Piesa „Choke Me”, cu care va reprezenta România la Eurovision Song Contest 2026, abordează, într-un limbaj metaforic, stările de presiune emoțională și blocaj interior.

„Titlul nu are un sens literal, ci descrie senzația de a fi copleșit de propriile gânduri, de frici sau de așteptări venite din exterior. Mesajul piesei este unul despre conștientizare și depășire: despre momentul în care alegi să îți înfrunți vulnerabilitățile, să îți accepți limitele și să îți regăsești echilibrul. În această construcție, fragilitatea nu este ascunsă, ci devine parte din forța de a merge mai departe”, a menționat TVR.

Potrivit website-ului Eurovision World, care estimează șansele în funcție de cotele oferite de casele de pariuri internaționale, Finlanda are prima șansă sâmbătă, cu 39%. Este urmată de Australia, cu 23%, în timp ce Bulgaria se situează pe locul al treilea, cu numai 8%.

În top 10 ar urma să intre Grecia, ce are șanse de 6% să câștige, Israel, cu 5%, România, cu 4%, Danemarca și Italia, cu 2%, respectiv Franța și Malta, ce au numai 1%.

Alexandra Căpitănescu, declarații înainte de finală

Reprezentata României a transmis un mesaj emoționant înainte de concertul care îi poate aduce marele trofeu. Alexandra Căpitănescu le-a mulțumit tuturor pentru susținerea de care au dat dovadă în ultimele zile și i-a îndemnat pe fani să o voteze în această seară. Artista trăiește cele mai mari emoții.

„Vreau să vă mulțumesc tare mult pentru încredere, pentru susținere, pentru faptul că sunteți alături noi și ați fost alături de noi. Este o experiență incredibilă tot ce se întâmplă, parcă este rupt din altă realitate. Vreau să vă spun că, dacă ar fi să vă dau un sfat, să aveți încredere în intuiția voastră și în vocea voastră, pentru că este important să spuneți ceea ce simțiți și să nu renunțați niciodată”, a declarat Alexandra Căpitănescu, pe Instagram.

După ce joi a reușit să ducă România în finala Eurovision, aceasta a spus că este mândră să reprezinte țara noastră în fața publicului mondial și a mulțumit susținătorilor.

„Sunt foarte fericită! Și recunoscătoare pentru fiecare vot, pentru fiecare mesaj și fiecărei persoane care a crezut în noi. Calificarea în finală este un vis devenit realitate și promit să dăm tot ce avem mai bun în marea finală Eurovision. Calificarea nu este doar o realizare personală, ci și o oportunitate de a reprezenta cu mândrie România în fața unui public format din milioane de oameni. Mulțumim tuturor celor care au fost alături de noi în această călătorie și rugăm publicul să continue să ne susțină în marea finală de pe 16 mai 2026”, a declarat Alexandra Căpitănescu, pentru Libertatea.

Istoria participării României la Eurovision

1994 a fost primul an în care România a participat la Eurovision. Iar de-a lungul timpului, concursul a devenit un fenomen în țara noastră, cu multe emoții atât la selecțiile naționale, cât și pe marea scenă europeană. Vă prezentăm istoria momentelor României la Eurovision, cu toate locurile obținute, potrivit Adevărul.

România a participat pentru prima dată la Eurovision în 1994, la Dublin. Reprezentantul țării a fost Dan Bittman, cu piesa „Dincolo de nori”. S-a clasat pe locul 21.

Ediția din acel an a fost câștigată de Irlanda, prin Paul Harrington și Charlie McGettigan, cu piesa „Rock ‘n’ Roll Kids”.

După trei ani în care nu a reușit să participe, România a revenit din nou pe scena mare a Eurovision în 1998.  Regretata Mălina Olinescu ne-a reprezentat atunci cu melodia „Eu cred”, o piesă sensibilă, cu o interpretare pe măsură. S-a clasat însă pe locul 22.

Trofeul Eurovision a fost câștigat atunci de Dana International pentru Israel, cu piesa „Diva”.

Doi ani, mai târziu, în 2000, trupa Taxi a participat cu piesa „The Moon” și a obținut locul 17.

Ediția a fost câștigată de Danemarca, cu piesa „Fly on the Wings of Love” cântată de Olsen Brothers.

Ascensiunea a început în 2002, când Monica Anghel și Marcel Pavel ne-au reprezentat cu piesa „Tell Me Why”. Cei doi artiști au terminat competiția în top 10, pe locul 9, cu 71 de puncte.

Câștigătoarea ediției a fost Marie N din Letonia, cu piesa „I Wanna” (176 de puncte).

Un an mai târziu, Nicola a reușit un loc 10, cu piesa ,,Don’t Break My Heart” (73 de puncte).

Trofeul Eurovision a fost câștigat de reprezentanta Turciei, Sertab Erener, cu „Everyway That I Can” (176 de puncte).

În 2004, Sanda Ladoși a reprezentat România cu melodia „I Admit” și s-a clasat pe locul 18, cu 40 de puncte.

Concursul a fost câștigat de Ruslana pentru Ucraina, cu piesa „Wild Dances” și un punctaj cum nu se mai văzuse până atunci: 280 de puncte.

Au urmat doi ani foarte buni pentru România în concursul internațional, cu punctaje excelente și clasări spectaculoase.

În 2005, Luminița Anghel și Sistem au impresionat cu piesa „Let Me Try” și au urcat pe podium. Au obținut locul 3, cu 158 de puncte.

Competiția a fost câștigată de Grecia. Helena Paparizou a obținut 230 de puncte cu piesa „My Number One”.

Un an mai târziu, Mihai Trăistariu a reprezentat România cu „Tornero” și a ocupat locul 4, cu 172 de puncte, cel mai mare punctaj al României într-o finală Eurovision. Piesa a devenit hit în mai multe țări din Europa.

Trofeul a mers atunci la trupa Lordi din Finlanda, cu piesa „Hard Rock Hallelujah”, care a obținut 292 de puncte.

În 2007, proiectul Todomondo a participat cu piesa „Liubi, Liubi, I Love You” și s-a clasat pe locul 13, cu 84 de puncte.

Ediția a fost câștigată de Marija Šerifović pentru Serbia, cu „Molitva” (268 de puncte).

Un an mai târziu, România a fost reprezentată de Nico și Vlad Mirită cu „Pe-o margine de lume”. Au terminat pe locul 20, cu 45 de puncte.

Dima Bilan din Rusia a câștigat Eurovisionul cu piesa „Believe”, care a obținut 272 de puncte.

În 2009, Elena Gheorghe a urcat pe scena Eurovision cu piesa „The Balkan Girls”, iar România a încheiat competiția pe locul 19, cu 40 de puncte.

Câștigătorul ediției a fost Alexander Rybak pentru Norvegia, cu piesa „Fairytale” și un punctaj record: 387 de puncte.

A urmat un an bun pentru România. În 2010, Paula Seling și Ovi au cucerit publicul cu piesa „Playing With Fire” și au obținut locul 3, cu 162 de puncte.

Concursul a fost câștigat de Lena, reprezentanta Germaniei, cu „Satellite”, care a primit 246 de puncte.

În 2011, Trupa Hotel FM a participat cu piesa „Change” și s-a clasat pe locul 17, cu 77 de puncte.

Trofeul Eurovision a fost câștigat de Ell & Nikki pentru Azerbaidjan, cu piesa „Running Scared” (221 de puncte).

Un an mai târziu, trupa Mandinga a reprezentat România cu „Zaleilah” și a ocupat locul 12, cu 71 de puncte.

Suedia a câștigat competiția, cu Loreen și piesa „Euphoria” (372 de puncte).

În 2013, Cezar Ouatu a participat cu „It’s My Life”, iar România s-a clasat pe locul 13, cu 65 de puncte.

Câștigătoare a fost Emmelie de Forest pentru Danemarca, cu piesa „Only Teardrops” (281 de puncte).

În 2014, Paula Seling și Ovi au revenit la Eurovision cu piesa „Miracle”. Au ocupat atunci locul 12, cu 72 de puncte.

Ediția a fost câștigată de Conchita Wurst , din Austria, cu „Rise Like a Phoenix” (290 de puncte).

Un an mai târziu, trupa Voltaj a participat cu „De la capăt”, o piesă emoționată. România a terminat pe locul 15, cu 35 de puncte.

Câștigător a fost Måns Zelmerlöw, din Suedia, cu „Heroes” (365 de puncte).

În 2016, Ovidiu Anton trebuia să reprezinte România, cu piesa „Moment of Silence”, după ce a câștigat selecția națională. Însă, cu doar câteva săptămâni înainte de marele concurs,  România a fost descalificată de la competiție de către EBU (European Broadcasting Union), în urma unor datorii neachitate de către TVR.

Tot în 2016, s-a schimbat sistemul de vot. Dacă până atunci fiecarea țară oferea un singur set de puncte (care combina atât preferințele publicului, cât și punctajele juriului), din 2016 fiecare țară acordă două seturi separate de puncte: unul de la juriu, unul de la televot. De aceea punctajele au început să crească semnificativ.

În 2017, România a revenit la Eurovision și a obținut un loc bun. Ilinca și Alex Florea ne-au reprezentat cu „Yodel It!”, o piesă inedită și s-au clasat  pe locul 7, cu 282 de puncte.

Trofeul Eurovision a fost câștigat de Salvador Sobral pentru Portugalia, cu „Amar pelos dois”, care a strâns 758 de puncte.

În 2018, trupa The Humans nu a reușit să treacă de semifinală cu piesa „Goodbye”.

Un an mai târziu,  Ester Peony a concurat cu „On a Sunday”, dar nici ea nu s-a calificat în finală.

În 2021, Roxen a participat cu „Amnesia”, însă România nu a ajuns în finală. Eurovision 2021 a fost câștigat de trupa Måneskin din Italia, cu piesa „Zitti e buoni”, care a obținut 524 de puncte.

WRS a reprezentat România cu piesa „Llámame” și s-a clasat pe locul 18 în finală, cu 65 de puncte. Chiar dacă nu s-a clasat în prima jumătate a clasamentului, piesa a căpătat vizibilitate mare și s-a auzit la radio în mai multe țări din  Europa.

Ediția a fost câștigată de Kalush Orchestra pentru Ucraina, cu piesa „Stefania” ( 631 de puncte).

Un an mai târziu, Theodor Andrei a participat cu piesa „D.G.T. (Off and On)”, însă nu a trecut de semifinale.

Trofeul Eurovision a fost câștigat din nou de  Loreen, pentru Suedia, cu piesa „Tattoo” (583 de puncte).

Cel mai amplu boicot din istoria competiției

După ce competiţia de anul trecut, organizată de Elveţia, a fost vizionată de 166 de milioane de telespectatori, organizatorii speră la un rezultat la fel de bun și la actuala ediţie Eurovision, zguduită de cel mai important boicot din istoria sa din cauza participării Israelului.

Din cauza participării Israelului, cinci ţări – Spania, Olanda, Irlanda, Islanda şi Slovenia – s-au retras în acest an din cel mai mare eveniment muzical televizat şi transmis în direct din lume. Ele îi reproşează Israelului comportamentul avut în războiul din Fâşia Gaza, declanşat în semn de represalii după atacul comis pe 7 octombrie 2023 de organizaţia palestiniană teroristă Hamas pe teritoriul său.

Marţi, activişti pro-palestinieni au depus sicrie în centrul Vienei pentru a protesta astfel faţă de participarea Israelului.

Alte manifestaţii sunt prevăzute în capitala Austriei până la finala concursului Eurovision, care va avea loc sâmbătă seară.

Ce a scris presa internațională despre calificarea sa în finală

„Și în cea de-a doua semifinală au fost melodii sentimentale, patos, hituri de petrecere – și, pentru ochi, o mulțime de foc, flăcări și scântei. De exemplu, din România, Alexandra Capitanescu a făcut sala să vibreze pentru prima dată cu piesa „Choke Me” și costumele sale, într-un decor sci-fi-goth-punk, cu flăcări și tunete.

Desigur, pielea goală atrage întotdeauna – chiar dacă, din punct de vedere vocal, lucrurile nu merg întotdeauna perfect”, scrie Schweizer Radio und Fernsehen (SRF), televiziunea, radioul public de limbă germană din Elveția, într-o cronică despre cea de-a doua semifinală a concursului Eurovision. Elveția nu a reușit să se califice în marea finală.

Søren Torpegaard şi Alexandra Căpitănescu au salvat o gală în care nu s-a făcut nicio menţiune cu privire la absenţa RTVE, televiziunea publică spaniolă, scrie El Peridico, citat de News.ro.

Majoritea pieselor vor trece neobservate, cu excepţia celor din Danemarca şi România, a mai scris publicația iberică.

Siguranţa cu care Søren Torpegaard a păşit pe scena Wiener Stadthalle a fost hipnotică, iar calificarea lui nu a fost o surpriză, deși din punct de vedere vocal nu a fost seara lui, potrivit El Periodico.

„Este și cazul Alexandrei Căpitănescu, care a cucerit cu notele sale din piesa „Choke Me”. Plină de energie debordantă, interpreta română a făcut din rock arma sa principală. Un gen care a propulsat deja spre succes trupele Mor ve Ötesi (Turcia, 2008), Lordi (Finlanda, 2006) şi Måneskin (Italia, 2021)”, a amintit El Periodico.

Și presa din Austria a relatat despre piesa Alexandrei Căpitănescu, amintind că a fost criticată înainte de Eurovision 2026 de către experți în prevenția violenței.

„Aceștia spun că «Choke Me» transmite un mesaj problematic într-o perioadă în care violența împotriva femeilor este în creștere. Alexandra Căpitănescu a subliniat însă în mod constant în interviuri că versul respectiv are un caracter metaforic. Piesa rock intensă și plină de energie s-a calificat, așa cum era de așteptat, în finală”, a scris Der Standard.

De ce a fost comparată cu Lady Gaga

„Alexandra Capitănescu din România a surprins fanii cu piesa «Choke Me»”, a notat The Sun.

„România a transformat spectacolul în heavy rock cu piesa «Choke Me», care a stârnit un mic scandal în perioada premergătoare Eurovisionului din cauza versurilor. Cu toate acestea, cântăreața Alexandra Căpitănescu, masterandă la Facultatea de Fizică din București, a apărat melodia, insistând: «Spre deosebire de inima clasică, care reprezintă romantismul sau iubirea drăguță, inima anatomică sugerează vulnerabilitate… și emoții intense, fizice și aproape dureroase»”, conform AFP.

„Competiția s-a intensificat din nou joi seara la Wiener Stadthalle, cu încă 15 țări și artiștii lor care își doreau calificarea în finală. Considerată de mulți o semifinală mult mai puternică, etapa de joi a inclus favorite precum Delta Goodrem din Australia, favorita publicului DARA din Bulgaria și cântăreața pe care mulți o consideră „outsiderul” ediției din 2026, Alexandra din România”, a scris ChronicleLive.

BBC a lăudat-o pe artista din România. „Alexandra Căpitănescu a fost o adevărată forță a naturii în timpul piesei sale «Choke Me», care a sunat de parcă Lady Gaga ar fi fost solista trupei Evanescence”, a scris site-ul televiziunii britanice.

Și BBC amintește de controversele stârnite de versurile melodiei, despre care criticii au spus că ar glorifica violența sexuală.

„Însă Alexandra susține că, de fapt, versurile se referă la senzația de sufocare sub greutatea așteptărilor societății. Exprimându-și dorința de a se elibera de aceste constrângeri, ea a cântat legată de doi chitariști cu coarde gigantice, iluminate cu neon”, a mai notat BBC.

Cum poate fi votată România la Eurovision

Alexandra Căpitănescu nu poate fi votată de publicul din România, conform regulamentului competiției, însă poate primi susținere din partea românilor din diaspora, aflați în țările participante la Eurovision 2026, dar și din restul lumii. Artista poate fi votată prin apel telefonic, SMS sau online, în funcție de sistemul de vot disponibil în fiecare țară participantă.

Vezi mai jos modalitatea de vot pentru fiecare țară care o poate vota pe Alexandra Căpitănescu în finala Eurovision 2026 (unele țări oferă doar posibilitatea votului online, în timp ce altele permit numai votul numai prin SMS și/sau apel telefonic):

Suedia: www.esc.vote | TEL 099 212 24 | SMS 72211/24
Germania: www.esc.vote | TEL 01371 36 36 24 | SMS 99599/24
Lituania: www.esc.vote
Albania: www.esc.vote | SMS 54345/24
Elveția: www.esc.vote | TEL 0901 54 49 24 | SMS 377/24
Cipru: www.esc.vote | TEL 900 318 24 | SMS 5511/24
Georgia: SMS 95100/24
Republica Moldova: www.esc.vote
Italia: www.esc.vote | TEL 894 001 24 | SMS 475 475 01 24
Polonia: www.esc.vote | SMS 74555/24
Armenia: SMS 1004/24
Ucraina: www.esc.vote | SMS 7576/24
Bulgaria: SMS 17500/24
Malta: SMS 5061 57/24
Israel: www.esc.vote
Grecia: www.esc.vote | TEL 901 901 40 | SMS 54222/24
Franța: www.esc.vote | TEL 3632 24 | SMS 7 21 21/24
Portugalia: www.esc.vote | TEL 760 200 1 24
Australia: www.esc.vote
Letonia: www.esc.vote | TEL 902013-24 | SMS 1897/24
Cehia: www.esc.vote | TEL 906 11 13/24
Serbia: www.esc.vote | SMS 1557/24
Finlanda: www.esc.vote | TEL 0700 79 1 24 | SMS 173005/24
Marea Britanie: www.esc.vote
Norvegia: www.esc.vote | SMS 26900/24
Azerbaidjan: www.esc.vote | SMS 9450/24
Estonia: www.esc.vote | TEL 900 70 24 | SMS 15415/24
Danemarca: SMS 1212/24
Croația: www.esc.vote | TEL 06155-24 | SMS 666777/24
Belgia: www.esc.vote | RTBF SMS 6015/24 | VRT SMS 6364/24
Austria: TEL 0901 050 25-24 | SMS 0901 050 25-24
Luxemburg: www.esc.vote
Muntenegru: www.esc.vote | SMS 14741/24
Restul lumii: www.esc.vote

Calendar ortodox 17 mai 2026. Sfântul Andronic a fost rudă cu Sfântul Apostol Pavel și unul dintre primii creștini care L-au urmat pe Hristos. În Epistola către Romani, Sfântul Pavel scrie:

„Îmbrățișați pe Andronic și pe Iunias, cei de neam cu mine și împreună închiși cu mine, care sunt vestiți între apostoli și care înainte de mine au fost în Hristos” (Romani 16, 7).

Această mărturie îl plasează pe Sfântul Andronic printre cei mai iubiți apostoli dintre cei șaptezeci, fiind și un model de credință timpurie și devotament creștin.

Despre Andronic se știe că a fost hirotonit episcop al Panoniei, dar nu a avut un tron episcopal fix. Misiunea lui a fost să propovăduiască doar Cuvântul lui Dumnezeu pe tot cuprinsul Panoniei și în multe alte locuri. Activitatea sa misionară a fost puternică: a distrus templele idolilor, a construit biserici, și a vindecat pe cei bolnavi prin puterea Duhului Sfânt, potrivit creștinortodox.

Sfântul Andronic nu a lucrat singur, ci cu Sfânta Iunia (sau Iunias), o femeie cu viață sfântă, pomenită de Sfântul Pavel. Mironosița a fost o colaboratoare apropiată în misiunea apostolică, însoțindu-l în călătoriile misionare și împărtășind prigoanele, suferințele și biruințele duhovnicești.

Despre Iunia se spune că, „murind pentru lume, dar viețuind numai pentru Hristos”, a atras pe mulți la credință și a fost un exemplu de dăruire totală față de Dumnezeu. Sfintele moaște ale Sfinților Andronic și Iunia au fost găsite în regiunea Evgheniei, alături de alți mucenici.

Rugăciunea către Sfinții Apostoli Andronic și Iunia

”Sfinţilor Apostoli rugaţi pe milostivul Dumnezeu ca să dea iertare de greşeli sufletelor noastre. Laudă aduce lui Dumnezeu cinstita Biserică, întru preasfântă pomenirea ta, fericite, mărind cu credinţă nevoinţele tale. Toate mişcările minţii tale, le-ai îndreptat spre plinirea voilor lui Dumnezeu, bucurându-te, preasfinţite Andronic.

Primit-ai de la Dumnezeu har dumnezeiesc, a curăţi boli, şi a goni duhuri viclene, cugetătorule de Dumnezeu Andronic. Plouă-mi mie mântuire de toate greşelile, şi îndreptare vieţii, cu mijlocirea şi cu harul ce este întru tine preacurată Fecioară.

Prin luptele tale omorându-ţi mădularele, te-ai învrednicit a vedea viaţa celor vii, pe Hristos Dumnezeul nostru, purtând trup pe pământ, apostole Andronic. Făcutu-te-ai suflător de foc apostole, în inima ta cea curată, purtând fierbinţeala dumnezeiescului Duh, şi arzând mărăcinele înşelăciunii, prealăudate Andronic.

Cu glasul cuvintelor şi puterea minunilor tale, ai alergat la marginile lumii învăţând pe credincioşi harul cel mântuitor, ucenice al Domnului. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Cinste Maicii Domnului, alături de Îngerii Păzitori și de Sfinții toți. Amin”.

Un accident grav a avut loc vineri, 15 mai, în județul Mehedinți. Un polițist a murit, iar alți trei oameni au fost răniți, într-un carambol. Agentul se afla într-o depășire periculoasă atunci când a intrat frontal într-o mașină care circula regulamentar. Două victime, rămase încarcerate, se află în stare critică la spital.

Imaginile filmate pe DN6, în zona viaductului Bahna, acolo unde trei mașini s-au lovit violent, sunt greu de privit. Un șofer în vârstă de 37 de ani, polițist, a intrat într-o depășire, a pierdut controlul volanului și a intrat frontal într-un autoturism care circula regulamentar pe contrasens. Impactul i-a fost fatal, iar agentul a murit pe loc.

Citește și: Soția fostului ministru Victor Paul Dobre a confundat „parcarea”: Femeia a intrat cu mașina direct într-un bancomat și a rănit o persoană. FOTO

În autovehiculul condus de polițist erau pasageri un pompier de numai 22 de ani și o tânără, care au rămas încarcerați. Cel de-al treilea șofer care circula regulamentar a încercat să evite coliziunea, dar nu a reușit. Și acesta a avut nevoie de îngrijiri medicale.

„Două persoane politraumatizate transportate la UPU Drobeta Turnu-Severin. Iar o persoană a fost transportată la CPU Orşova”, a transmis Flavius Iscru, Detaşamentul de Pompieri Drobeta.

Două victime, transferate în stare gravă la spital

Pasagera în vârstă de 24 de ani, aflată în stare gravă, a fost ulterior transportată cu elicopter SMURD la Craiova. Și pentru tânărul pompier a fost solicitat un astfel de mijloc de transport, dar furtuna a făcut imposibil acest lucru. Medicii l-au adus de urgență cu ambulanța la Oradea.

„Un pacient de 22 de ani, cu politraumatism, cu fracturi multiple la membrul inferior drept şi cu un traumatism sever toracic, care a interesat, se pare, şi inima”, a precizat Horia Ene, medic al Serviciului de Ambulanţă Judeţean Mehedinţi.

„În cauză, se continuă cercetările sub aspectul săvârşirii infracţiunii de ucidere din culpă şi vătămare corporală din culpă”, a declarat Cătălin Diaconu, Serviciul Rutier Mehedinţi.

Traficul rutier a fost blocat pe ambele sensuri de mers timp de patru ore.

Reprezentanții ISU Mehedinți, mesaj după moartea lui Cosmin

Polițistul  care a decedat în accidentul grav se numea Cosmin  și avea 37 de ani. Bărbatul era ajutor de șef de post în comuna Godeanu, conform publicației Actual Mehedinți.

Vestea decesului a adus o durere profundă celor care îl cunoșteau. Reprezentanții ISU Mehedinți au transmis un mesaj emoționant pe Facebook, în care au vorbit despre greutatea intervențiilor în care victimele sunt oameni apropiați.

„Rămâi acolo câteva secunde după ce ambulanțele pleacă. Nu pentru că mai ai ceva de făcut. Ci pentru că picioarele nu se mișcă imediat. Corpul nu te lasă să pleci. Îţi dai casca jos. Îți scoți mănușile. Le bagi în buzunar. Te uiți la colegul de lângă tine și nu zici nimic, pentru că nici el nu zice nimic, și amândoi știți că e în regulă. Bei o gură de apă, nu pentru că îți este sete neapărat, ci pentru că nu știi care e următoarea mișcare. Când victima e un necunoscut, e foarte greu. Când e un coleg… e altceva. E vocea lui pe care o auzi dimineața, e omul cu care ai băut cafeaua, e numărul lui salvat în telefon. Și totuși faci același lucru. Aceleași mișcări. Aceeași concentrare. Pentru că nu ai cum altfel. Ce se întâmplă după? Depinde de om. Unii vorbesc, alții tac. Unii dorm prost câteva nopți, alții par că merg mai departe fără urme vizibile. Dar toți duc ceva cu ei de la fiecare intervenție. Și continuă să plece la următoarea. Asta e meseria. Poate că nu e neapărat eroism…e prezență”, au scris colegii lui Cosmin de la ISU Mehedinţi pe Facebook.

Citește și: Accident grav în București. Un motociclist a murit după ce a intrat într-un parapet