Începi alergarea pe asfalt umed, iar după zece minute tricoul se lipește de spate. Ploaia nu mai pare problema principală. Mulți alergători ajung să plece fără geacă fiindcă nu vor să o care după încălzire, chiar dacă știu că vremea se poate schimba. Un alt alergător descrie o geacă bună prin trei detalii simple: respiră, se strânge cât un telefon și cântărește foarte puțin. Părerile despre îmbrăcăminte alergare iarna se învârt, de fapt, în jurul acestei tensiuni: protecția de afară poate crea umezeală înăuntru. Iar când cauți îmbrăcăminte pentru alergat, croiala și felul în care combini straturile contează aproape la fel de mult ca materialul.

Apa vine din două direcții

O geacă de alergare la ploaie trebuie judecată după două probleme diferite. Prima este apa care vine din exterior. A doua este căldura pe care corpul tău o produce imediat ce ritmul crește. O țesătură poate opri picăturile și vântul, dar asta nu înseamnă automat că vaporii de apă ies repede. După câțiva kilometri, senzația de ud poate veni din interior, chiar dacă partea exterioară încă arată aproape uscată.

Diferența dintre o plimbare și o alergare schimbă alegerea. La mers, o geacă mai închisă poate fi plăcută. La alergare, aceeași geacă poate deveni sufocantă. Respirabilitatea unei geci de alergare are legătură cu materialul, dar și cu ritmul, temperatura, vântul și cât de multe straturi porți sub ea. Nu există o singură piesă care să se comporte identic în toate situațiile.

Eticheta „impermeabil” spune doar o parte din poveste. Pentru o burniță scurtă, o geacă rezistentă la apă poate fi mai comodă decât una construită pentru ploi lungi. Când ploaia este rece și vântul bate din lateral, protecția exterioară capătă mai multă greutate. Totuși, dacă alergarea este intensă, excesul de material poate să te ude din interior.

Uită-te la ce se întâmplă după primele minute, nu la impresia din fața oglinzii. Ai nevoie de o piesă din gama de îmbrăcăminte pentru alergat care să păstreze o zonă de aer între piele și material, să nu se lipească de antebrațe și să permită deschiderea rapidă a fermoarului.

• ploaie fină și ritm lejer: o țesătură subțire, rezistentă la apă, poate fi suficientă;
• ploaie rece și vânt: caută protecție mai bună la fermoar, guler și manșete;
• alergare rapidă: lasă loc pentru aerisire, nu alege geaca doar după cât de bine închide apa;
• traseu lung: greutatea și posibilitatea de a o strânge devin la fel de importante ca protecția.

Un detaliu mic poate schimba tot confortul: dacă deschizi geaca la primul semn de supraîncălzire, vaporii ies mai ușor. Asta cere o fermoar care merge simplu și o croială care nu se umflă în vânt.

Respirabilitatea nu înseamnă că rămâi uscat

Termenul sună promițător, dar nu este o promisiune de piele uscată după o alergare. Respirabilitatea înseamnă că umezeala și căldura au o cale de ieșire. Cât de repede se întâmplă asta depinde de cât transpiri și de cât aer circulă în jurul corpului. Hainele de alergare ude de transpirație apar uneori chiar și sub cea mai bine croită geacă, mai ales când ritmul este ridicat.

Croiala are un rol discret. Dacă geaca este prea strâmtă, stratul de aer dispare, iar materialul se lipește de bluză. Dacă este prea largă, vântul intră pe la spate și mâneci. Gulerul trebuie să stea aproape de gât fără să te jeneze. Manșetele nu trebuie să fie largi, dar nici să apese pe încheieturi.

Fermoarul frontal este locul unde poți regla rapid temperatura. La început îl ții închis. După ce corpul se încălzește, îl cobori câțiva centimetri. Pare un gest banal, însă te poate scuti de senzația de seră. Nu aștepta până când tricoul este deja îmbibat.

1. alege primul strat după cât transpiri, nu după cât de frig pare înainte de plecare;
2. lasă puțin spațiu între straturi, ca aerul să poată circula;
3. verifică dacă fermoarul poate fi mișcat cu o singură mână, în timp ce alergi.

De obicei, alergătorii caută o geacă care să facă totul. În practică, este mai util să știi când ai nevoie de protecție contra ploii și când ai nevoie doar de un strat care taie vântul. Uneori, piesa mai simplă este cea pe care o porți mai des.

Îmbrăcăminte pentru alergare iarna: stratul care schimbă tot

Părerile despre hainele de alergare iarna se contrazic fiindcă fiecare alergător pornește cu alt ritm și altă toleranță la frig. Cine aleargă încet, timp de o oră, poate avea nevoie de mai multă căldură decât cine aleargă treizeci de minute într-un ritm alert. Temperatura de afară contează, însă vântul, umezeala și pauzele schimbă rapid senzația de frig.

Primul strat trebuie să stea aproape de corp și să se usuce repede. Un tricou tehnic sau un strat subțire din lână merinos este, de obicei, mai potrivit decât bumbacul. Bumbacul absoarbe umezeala și rămâne ud mai mult timp. Când te oprești la semafor sau pentru o fotografie, materialul rece începe să tragă căldura de pe piele.

Stratul din mijloc se alege după frig și intensitate. La o alergare rapidă, poate fi suficientă o bluză subțire. La un traseu lent, cu vânt, un strat puțin mai cald are locul lui. Geaca vine peste ele fără să preseze umerii. Dacă porți prea multe haine, vei transpira înainte să simți că ai ajuns la temperatura potrivită.

De exemplu: la 7°C, cu vânt slab și ploaie măruntă, o alergare de 45 de minute poate fi confortabilă cu un tricou cu mânecă lungă și o geacă subțire de la Trisport.ro, dacă ritmul este constant. La același termometru, o ieșire lentă de 70 de minute poate cere un strat intermediar și o protecție mai bună la gât. Nu grosimea unei singure haine decide totul, ci felul în care lucrează straturile împreună.

• sub 5°C, verifică mai întâi protecția urechilor, mâinilor și gâtului;
• între 5°C și 10°C, o geacă subțire poate fi suficientă peste un strat care evacuează umezeala;
• pe ploaie rece, păstrează un strat uscat pentru finalul alergării;
• la ritm intens, pornește cu senzația că îți este puțin răcoare, nu deja foarte cald.

Aceste repere nu înlocuiesc ce simți în corp. Dacă tremuri, îți amorțesc degetele sau hainele rămân ude, scurtează traseul și schimbă combinația la următoarea ieșire. Uneori, cea mai bună ajustare este să pleci cu o piesă mai puțin și să o ai într-un buzunar sau într-o vestă, nu să îmbraci totul din prima.

O geacă bună nu se măsoară doar când plouă

O geacă poate părea excelentă în primele minute și incomodă după o oră. De aceea, caută detaliile care îți simplifică alergarea: glugă reglabilă, manșete așezate și o croială ce permite mișcarea brațelor. Dacă trebuie să ții telefonul în mână fiindcă buzunarul se deschide singur, piesa nu te ajută prea mult.

Verifică și cum se strânge. Unele modele intră într-un buzunar propriu. Altele se rulează ușor și pot fi prinse în jurul taliei. Important este să poți face asta fără să te oprești prea mult. Pentru trasee urbane, elementele reflectorizante au rost după lăsarea serii, când șoferii te observă mai greu. Pentru trasee de parc, o glugă care nu îți blochează auzul poate fi mai utilă decât un buzunar mare.

Înainte să cumperi, testează geaca cu straturile pe care le ai deja. Ridică brațele, închide fermoarul, întinde coatele și simulează mișcarea de alergare. Dacă materialul se trage peste umeri sau mânecile urcă imediat, problema nu dispare după prima spălare.

• gluga trebuie să rămână stabilă fără să îți acopere vederea laterală;
• fermoarul trebuie să fie ușor de folosit în timpul alergării;
• buzunarul trebuie să țină obiectele aproape de corp, fără să sară;
• materialul trebuie să permită ridicarea brațelor și rotirea umerilor;
• elementele reflectorizante ajută când alergi în lumină slabă.

O geacă foarte tehnică, dar pe care o lași acasă fiindcă este grea sau incomodă, nu își atinge rostul. Piesa potrivită este cea pe care o iei cu tine fără negocieri, chiar și când prognoza pare nehotărâtă.

Partea neașteptată este că ploaia nu decide singură cât de ud ajungi. Ritmul, primul strat și felul în care poți regla geaca în mers cântăresc uneori mai mult decât rezistența declarată la apă. O îmbrăcăminte pentru alergat bună nu îți promite o alergare fără umezeală; îți lasă suficient loc să gestionezi umezeala fără să te răcești. Când alegi următoarea piesă, întreabă-te dacă o vei purta și într-o zi schimbătoare, nu doar într-o ploaie puternică. Acolo se vede alegerea potrivită.

Sursa foto: Magnific.com

Fumatul este asociat cu numeroase riscuri grave pentru sănătate, însă există o excepție surprinzătoare care îi nedumerește de ani buni pe oamenii de știință: fumătorii par să aibă un risc cu mult mai mic de a dezvolta boala Parkinson.

Un nou studiu de amploare oferă acum indicii importante despre această asociere și indică un posibil responsabil neașteptat, monoxidul de carbon (CO), prezent în fumul de țigară.

Cercetarea, publicată pe 8 septembrie 2026 în revista JAMA Neurology, a analizat datele a peste 512.000 de adulți din China și a identificat o asociere între nivelurile mai ridicate de monoxid de carbon expirat și un risc mai redus de Parkinson, inclusiv în cazul persoanelor care nu au fumat niciodată, notează IFL Science.

Fumatul, asociat cu un risc cu aproximativ 30% mai mic

Cercetătorii au urmărit participanții timp de aproximativ 12 ani. În această perioadă au fost înregistrate 1.131 de cazuri de boală Parkinson.

Persoanele care fumau în mod regulat au prezentat un risc cu aproximativ 30% mai mic de a dezvolta boala Parkinson în comparație cu cei care nu fumaseră niciodată. În același timp, însă, fumatul a fost asociat cu riscuri mai mari pentru alte boli grave, inclusiv cancer pulmonar, cardiopatie ischemică, accident vascular cerebral și mortalitate generală.

Rezultatul este important tocmai pentru că sugerează că eventualul efect protector observat în cazul Parkinsonului nu trebuie confundat cu un beneficiu general al fumatului.

Mai mult, cercetătorii au observat ceva și mai interesant atunci când au analizat persoanele care nu fumaseră niciodată.

La acestea, nivelurile mai mari de monoxid de carbon expirat au fost asociate cu un risc mai mic de Parkinson. Pentru persoanele cu cel puțin 3 ppm de CO expirat, riscul a fost cu aproximativ 30% mai mic decât în cazul celor cu niveluri sub 3 ppm. Asocierea a devenit mai evidentă pe măsură ce nivelul de CO creștea, deși cercetarea nu demonstrează că monoxidul de carbon cauzează în mod direct această reducere a riscului.

De ce ar putea conta monoxidul de carbon

Monoxidul de carbon este un gaz incolor și inodor, cunoscut în primul rând pentru toxicitatea sa. În concentrații mari, poate împiedica transportul oxigenului în organism și poate provoca intoxicații severe.

La niveluri mici, însă, organismul produce în mod natural cantități de CO, iar cercetările experimentale au început să arate că molecula poate activa și anumite mecanisme de protecție celulară.

Un studiu publicat în 2024 în npj Parkinson’s Disease a testat această ipoteză pe modele animale de Parkinson. Cercetătorii au descoperit că doze mici de monoxid de carbon au redus procesele asociate neurodegenerării și acumularea proteinei alfa-sinucleină, una dintre caracteristicile importante ale bolii Parkinson.

Experimentul a indicat că CO activează o cale moleculară asociată enzimei heme oxygenase-1 (HO-1), despre care se știe că participă la răspunsul celulelor la stresul oxidativ și poate contribui la degradarea alfa-sinucleinei.

Cercetătorii au observat, de asemenea, niveluri mai ridicate de HO-1 în lichidul cefalorahidian al fumătorilor și au constatat că, în probele de creier provenite de la pacienți cu Parkinson, neuronii care nu prezentau acumulări de alfa-sinucleină aveau niveluri mai mari ale acestei enzime.

Nu nicotina pare să fie cheia

Timp de ani de zile, una dintre principalele ipoteze a fost că nicotina ar putea explica asocierea dintre fumat și riscul mai mic de Parkinson.

Această explicație a primit însă o lovitură importantă după ce un studiu clinic randomizat nu a găsit beneficii ale terapiei cu nicotină administrată prin plasturi timp de un an asupra funcției motorii sau progresiei bolii la pacienții cu Parkinson aflați la începutul tratamentului.

Atenția cercetătorilor s-a mutat astfel către alte substanțe din fumul de țigară, iar monoxidul de carbon a devenit unul dintre principalii candidați.

Există și o ipoteză potrivit căreia expunerea la niveluri mici de CO ar putea activa mecanismele prin care organismul răspunde la lipsa relativă de oxigen, făcând celulele mai rezistente la anumite forme de stres. Cercetări publicate în 2025 au analizat tocmai această posibilitate.

O posibilă cale către noi tratamente

Descoperirea este interesantă pentru cercetători nu pentru că ar recomanda fumatul, ci pentru că ar putea ajuta la identificarea unor mecanisme biologice care protejează neuronii.

Boala Parkinson afectează milioane de oameni la nivel mondial și este caracterizată prin pierderea progresivă a neuronilor care produc dopamină. În prezent, tratamentele pot ameliora simptomele, însă nu există o terapie consacrată care să oprească procesul neurodegenerativ.

Dacă cercetările viitoare vor confirma rolul CO sau al căilor biologice activate de acesta, oamenii de știință ar putea încerca să reproducă efectul protector fără expunerea pacienților la fumul de țigară și la miile de substanțe nocive pe care acesta le conține.

Tocmai aceasta este miza cercetărilor actuale: nu să transforme fumatul într-un tratament, ci să descopere ce anume din această expunere aparent nocivă este asociat cu protecția împotriva Parkinsonului și să transforme mecanismul într-o terapie sigură.

Rezultatele actuale sunt promițătoare, dar nu demonstrează că monoxidul de carbon previne Parkinsonul și nici nu justifică expunerea voluntară la acest gaz. Cercetătorii subliniază că sunt necesare studii suplimentare, inclusiv studii clinice, înainte ca orice terapie bazată pe această ipoteză să poată fi utilizată la pacienți.

Un pic de pământ pe mâini ar putea fi mai benefic decât pare. Cercetările recente arată că atingerea solului, a plantelor, a copacilor sau a mușchiului poate contribui la diversificarea microbilor de pe piele și, indirect, la susținerea sistemului imunitar.

O plimbare prin parc înseamnă, pentru mulți oameni, aer curat, copaci, flori și cântec de păsări. Contactul fizic cu natura se oprește însă adesea la tălpile pantofilor. Cercetătorii spun că merită să schimbăm puțin perspectiva și să lăsăm mâinile să intre în contact cu solul și vegetația, notează BBC.

Mira Grönroos, ecolog și cercetător în domeniul sănătății asociate naturii la Institutul Finlandez de Mediu, a studiat ce se întâmplă cu microbiomul pielii după contactul direct cu materiale naturale. În cadrul unui experiment, participanții și-au frecat mâinile timp de 20 de secunde cu pământ, turbă și mușchi.

Rezultatul a fost surprinzător. Numărul și diversitatea microbilor de pe piele au crescut, chiar și după ce participanții și-au clătit mâinile cu apă de la robinet. Cu ochiul liber, mâinile păreau curate, însă la nivel microscopic schimbarea era evidentă.

Microbii de pe piele, o comunitate care ne protejează

Ideea de a avea mai multe bacterii pe piele poate părea, la prima vedere, puțin apetisantă. În realitate, un microbiom bogat și divers poate fi un aliat important.

Când numeroase tipuri de microorganisme trăiesc împreună, ele contribuie la menținerea unui echilibru și pot împiedica dezvoltarea excesivă a unor bacterii patogene. Cercetările din ultimii ani indică faptul că expunerea la sol și plante poate crește diversitatea microbiană a pielii, cu posibile efecte și asupra sistemului imunitar.

Problema este că efectul nu pare să fie de durată dacă expunerea este prea scurtă. Cele 20 de secunde din experiment au produs o schimbare vizibilă, însă microbiota pielii a revenit rapid spre nivelul inițial.

Asta sugerează că expunerea frecventă sau prelungită la mediul natural ar putea avea efecte mai importante.

Copiii care se joacă în noroi, un experiment în aer liber

În Finlanda, ideea este testată chiar în curțile creșelor. La creșa Aurinkolinna, din centrul țării, copiii petrec zilnic câteva ore afară, într-un spațiu amenajat cu vegetație, sol, nisip și așchii de lemn.

Se joacă printre copaci și tufișuri, se cațără, construiesc castele de nisip, se bălăcesc în bălți și, inevitabil, pun mâna pe pământ. La sfârșitul zilei, hainele și mâinile lor sunt adesea pline de noroi.

Oamenii de știință urmăresc acum dacă acest contact permanent cu natura are efecte asupra organismului. Cercetătorii analizează microbii de pe pielea, saliva și fecalele copiilor, dar și probe de sânge și păr, pentru a vedea cum se modifică sistemul imunitar pe parcursul mai multor ani.

Aurinkolinna este una dintre cele 43 de creșe din Finlanda incluse în proiectul Vahvistu, care urmărește efectele introducerii naturii în spațiile în care se joacă cei mici.

Studiile anterioare au oferit deja indicii interesante. Într-un experiment desfășurat în perioada 2016-2017, cercetătoarea Marja Roslund a introdus sol de pădure, turbă și plante într-o curte de creșă. După ce copiii s-au jucat acolo în mod regulat, cercetătorii au constatat o diversitate microbiană mai mare pe pielea lor, inclusiv la un an după experiment, comparativ cu cei care s-au jucat într-o curte pavată.

O piele sănătoasă poate însemna și un sistem imunitar mai bine reglat

Diversitatea microbilor de pe piele este importantă pentru menținerea echilibrului acestei comunități microscopice.

Roslund compară situația cu o societate în care există numeroși actori care se controlează reciproc. Atunci când diversitatea scade, anumite microorganisme pot deveni dominante, iar unele dintre ele pot fi asociate cu apariția unor probleme de sănătate.

În studiile sale, cercetătoarea a identificat mai puțini agenți patogeni potențiali pe pielea copiilor care s-au jucat pe suprafețe acoperite cu sol de pădure. Explicația posibilă este simplă, mai mulți microbi benefici ocupă spațiul și limitează posibilitatea agenților patogeni de a se instala.

Efectele nu se opresc însă la nivelul pielii. Cercetările sugerează că sănătatea pielii este conectată cu procese importante din organism, inclusiv activitatea hormonală, sănătatea cardiovasculară și funcția cognitivă.

Mai mult, expunerea la o varietate de bacterii poate influența modul în care funcționează sistemul imunitar.

Într-un alt experiment, copiii s-au jucat în cutii cu nisip îmbogățit cu sol cu o diversitate microbiană ridicată. Cercetătorii au observat nu doar o creștere a diversității bacteriilor de pe piele, ci și modificări ale unor markeri ai sistemului imunitar, numiți citokine.

Aceste modificări au indicat o posibilă îmbunătățire a imunoreglării, adică a capacității sistemului imunitar de a reacționa la amenințări fără să devină excesiv de activ.

Ipoteza biodiversității, tot mai mult susținută de cercetări

Rezultatele au alimentat ceea ce oamenii de știință numesc „ipoteza biodiversității”. Potrivit acesteia, contactul cu un mediu natural bogat în plante și microorganisme contribuie la diversitatea microbiomului uman și poate avea efecte asupra sănătății.

Una dintre familiile de bacterii care au atras atenția cercetătorilor este cea a gammaproteobacteriilor. În studiile realizate în Finlanda, diversitatea acestor bacterii a crescut pe pielea copiilor care s-au jucat într-un mediu îmbogățit cu sol de pădure.

Creșterea a fost asociată și cu un număr mai mare de celule T reglatoare, un tip de celule imunitare care contribuie la controlul și echilibrarea răspunsului imun.

Totuși, cercetătorii sunt prudenți. Nu există deocamdată suficiente dovezi pentru a spune că simplul contact cu natura previne boli precum astmul, eczema sau alergiile.

„Nu putem spune încă că, de exemplu, atunci când ai contact cu natura, nu vei face astm. Dar se pare că ar putea reduce posibilitatea de a dezvolta aceste tulburări ale sistemului imunitar”, explică Mira Grönroos.

Beneficiile posibile nu se limitează la copii. Un studiu realizat pe adulți a urmărit persoane care au cultivat legume în interior pe timpul iernii.

Participanții au folosit fie un sol cu o diversitate microbiană ridicată, fie unul asemănător ca aspect, dar sărac în microorganisme. După o lună în care au îngrijit plantele zilnic și au consumat recolta, cei expuși la solul bogat în microbi au prezentat o diversitate mai mare a bacteriilor de pe piele și niveluri crescute ale unor citokine cu rol antiinflamator.

Pentru Grönroos, grădinăritul este una dintre cele mai accesibile forme de contact cu natura.

Cercetătorii au testat inclusiv instalarea unor „ziduri verzi”, formate din plante vii, în birouri din Finlanda. După două săptămâni, angajații au prezentat o diversitate mai mare a microbilor de pe piele și niveluri mai scăzute ale unor citokine proinflamatorii.

Natura ar putea deveni parte din orașele în care trăim

Grönroos spune că își aplică propriile concluzii și în viața de familie. Atunci când copiii ei adună conuri, crenguțe sau alte elemente din natură, nu îi oprește să le aducă acasă și să se joace cu ele.

Cercetătoarea consideră că aceeași filosofie ar trebui să se regăsească și în modul în care sunt proiectate orașele. Spațiile urbane ar putea fi amenajate astfel încât oamenii să aibă mai multe ocazii de a intra în contact cu natura, fără să fie nevoie să facă un efort special pentru asta.

Parcuri, copaci, sol, plante și spații verzi integrate în traseele zilnice, toate ar putea deveni forme de expunere naturală la o diversitate de microorganisme.

Știința nu a stabilit încă exact cât timp trebuie petrecut în natură și nici care este nivelul optim de expunere pentru a obține beneficii asupra sistemului imunitar. Cercetătorii subliniază însă că rezultatele de până acum justifică studierea mai atentă a acestui fenomen.

Iar concluzia este cât se poate de simplă: data viitoare când ieșiți în parc, poate că nu trebuie să vă feriți chiar atât de tare de iarbă, scoarță de copac sau puțin noroi. Uneori, ceea ce pare murdar la suprafață poate ascunde o lume microscopică surprinzător de utilă.

Ministerul Sănătății anunță joi finalizarea anchetei epidemiologice desfășurate de Direcția de Sănătate Publică Județeană Constanța în urma apariției unui focar probabil de toxiinfecție alimentară la un agent economic din stațiunea Saturn.

În cadrul verificărilor, inspectorii DSP Constanța au recoltat probe de apă potabilă, alimente, de la personalul din blocul alimentar, precum și probe de salubritate de pe suprafețe și tegumente, potrivit Mediafax.

Enterobacteriaceae, descoperite în preparatele alimentare

Potrivit rezultatelor analizelor, probele de apă potabilă au fost conforme, fără identificarea unor germeni patogeni. Nici probele de materii fecale recoltate de la angajații din blocul alimentar nu au indicat prezența unor bacterii sau germeni patogeni.

De asemenea, coproculturile recoltate de la pacienți au fost negative pentru principalii agenți patogeni investigați.

Problemele au fost identificate însă în cazul alimentelor. Analiza probelor recoltate din ciulama de pui și piure de cartofi a evidențiat prezența bacteriilor din grupa Enterobacteriaceae, la valori peste limitele admise.

În urma verificării personalului din blocul alimentar, din cele 13 exudate nazale recoltate, la o persoană a fost identificată prezența Staphylococcus aureus.

Aceeași persoană a avut rezultate pozitive și la probele de salubritate a tegumentelor, fiind identificate Staphylococcus sp. coagulazo-pozitiv și Staphylococcus sp. hemolitic. Exudatele faringiene recoltate de la personal nu au evidențiat rezultate pozitive.

În schimb, probele de salubritate recoltate de pe suprafețele din blocul alimentar au fost conforme și nu au indicat prezența unor germeni patogeni.

DSP a aplicat o amendă de 6.000 de lei

La recontrolul efectuat de inspectorii DSP Constanța în data de 8 septembrie 2026, a fost constatată din nou prezența Enterobacteriaceae în probele alimentare analizate.

Pentru nerespectarea regulilor de igienă individuală în timpul programului de lucru de către personalul din sectorul alimentar, DSP a aplicat o amendă de 6.000 de lei, în baza HG nr. 857/2011, art. 42 lit. c.

Angajatul la care a fost identificat Staphylococcus aureus nazal a fost îndrumat către medicul de familie sau medicul de medicina muncii pentru evaluare și stabilirea conduitei medicale.

Ce măsuri au fost dispuse

Pentru prevenirea apariției unor noi cazuri, autoritățile au dispus mai multe măsuri, printre care:

• triaj epidemiologic zilnic al personalului;

• respectarea strictă a regulilor de igienă și a echipamentului de protecție;

• curățarea și dezinfecția spațiilor și ustensilelor;

• verificarea lanțului frigorific;

• monitorizarea temperaturilor;

• verificarea condițiilor de depozitare și păstrare a alimentelor.

Ancheta epidemiologică a fost derulată de DSP Constanța după apariția focarului de toxiinfecție alimentară în stațiunea Saturn.

Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS) și-a cerut scuze public după ce portalul eSănătateaMea a afișat formularea „Asigurat. Handicapat” în dreptul persoanelor care beneficiază de servicii medicale în baza unui certificat de încadrare în grad de handicap.

Incidentul a fost semnalat după ce o tânără de 18 ani cu imunodeficiență primară a întâlnit această formulare la înscrierea pe platformă. Mama tinerei a criticat modul în care instituția s-a adresat fiicei sale.

„Felul în care ţi se adresează o instituţie a statului reprezintă de fapt felul în care te percepe”, a declarat mama tinerei, potrivit HotNews.

CNAS susține că formularea a apărut în urma unei erori tehnice și anunță că aceasta a fost corectată de urgență.

Citește și : Jurnalista Adina Popescu, mărturie de groază după o internare la Spitalul Floreasca: „Am fost un sac de cartofi abandonat pe un pat”

„Casa Naţională de Asigurări de Sănătate precizează că formularea greşită şi regretabilă afişată în portalul eSănătateaMea pentru listarea categoriei persoanelor cu handicap este rezultatul exclusiv al unei erori tehnice de afişare a unei categorii din nomenclatorul sistemului informatic.

Regretăm această situaţie şi ne cerem scuze tuturor persoanelor afectate prin formularea afişată. Comunicarea instituţiilor publice, inclusiv prin intermediul platformelor digitale, trebuie să respecte demnitatea tuturor categoriilor sociale şi să nu aducă atingere niciunei persoane sau categorii sociale”, a transmis CNAS.

Reprezentanții instituției precizează că eroarea nu a avut niciun efect asupra drepturilor pacienților sau asupra accesului la servicii medicale.

„Subliniem că această situaţie nu afectează în niciun fel calitatea de asigurat, drepturile persoanelor respective sau accesul acestora la servicii medicale. Este exclusiv o eroare tehnică intervenită la afişarea denumirii categoriei în interfaţa portalului”, se mai arată în comunicat.

CNAS explică faptul că eSănătateaMea este un portal nou, care presupune integrarea unui volum mare de date la nivel național și se află în continuă dezvoltare.

„Portalul se află în prezent într-un proces continuu de îmbunătăţire, iar CNAS încurajează utilizatorii să se înroleze în portal pentru a testa funcţionalităţile acestuia şi a putea transmite feedbackul necesar. Fiecare sesizare primită de la utilizatori este importantă şi ne ajută să corectăm rapid problemele identificate”, au mai transmis reprezentanții CNAS.

Instituția mai afirmă că digitalizarea sistemului medical trebuie să fie însoțită și de respect față de pacienți.

Citește și : STUDIU De ce fake news au priză la mulți români. Doar 18 la sută dintre aceștia verifică informațiile de pe net

„Digitalizarea sistemului de sănătate trebuie să însemne nu doar tehnologie mai bună, ci şi mai mult respect pentru fiecare pacient”, a transmis CNAS.

La prima vedere, păcănelele demo par să nu aibă nicio legătură cu profitul unui cazino. Jucătorul deschide un joc, apasă pe butonul de rotire și urmărește rezultatele fără să folosească bani reali. Nu există depunere, iar soldul virtual poate fi alimentat din nou atunci când se termină. Dacă jucătorul nu cheltuiește nimic, cum reușește cazinoul să obțină profit?

Răspunsul este legat în primul rând de strategia comercială a operatorului. Păcănelele demo nu sunt concepute pentru a produce bani în mod direct. Ele sunt folosite pentru a atrage vizitatori, pentru a prezenta oferta platformei și pentru a transforma utilizatorii interesați în clienți reali. Practic, jocul gratuit funcționează ca o mostră pe care cazinoul o oferă înainte de eventualul joc pe bani reali.

Păcănelele demo sunt un instrument de promovare

Unul dintre cele mai importante avantaje ale păcănelelor demo este faptul că reduc bariera de intrare. Mulți oameni sunt reticenți atunci când întâlnesc un cazino online pe care nu l-au mai folosit. Nu știu cum arată platforma, ce jocuri găsesc acolo sau dacă experiența este pe placul lor. În schimb, dacă pot testa gratuit un slot, decizia devine mult mai simplă.

Pentru cazino, această posibilitate reprezintă o formă de promovare. În loc să încerce să convingă un potențial client doar prin reclame, operatorul îi oferă acces direct la produs.

Utilizatorul poate încerca mai multe jocuri. Poate descoperi unul care îi place și poate reveni ulterior pe aceeași platformă. În acest moment, investiția cazinoului începe să aibă sens. Costul oferirii jocului demo este relativ mic în comparație cu valoarea pe care o poate genera un client care continuă să folosească serviciul.

Mai mult, versiunile demo le permit cazinourilor să își prezinte portofoliul. Un operator care are sute de sloturi nu trebuie să explice fiecare joc prin reclame separate. Îi poate permite utilizatorului să le testeze direct. Experiența este, de multe ori, mai convingătoare decât o simplă descriere.

Avantajul matematic rămâne esențial

Un alt aspect esențial pentru înțelegerea profitului este matematica din spatele jocurilor de cazino. Sloturile sunt construite pe baza unor modele statistice care includ un anumit nivel de returnare către jucători (RTP) și, implicit, un avantaj pentru operator.

RTP -ul indică procentul teoretic din totalul mizelor care este returnat jucătorilor pe termen lung. De exemplu, un slot cu un RTP de 96% este proiectat astfel încât, la un volum foarte mare de joc, aproximativ 96% din mize să fie returnate ca recompense, iar diferența să reprezinte avantajul matematic al cazinoului.

În modul demo, această matematică poate fi observată fără folosirea banilor reali. Jocul reproduce mecanismele slotului, însă soldul este virtual. Astfel, cazinoul îi permite utilizatorului să vadă cum funcționează jocul, în timp ce promovează un produs care poate fi utilizat ulterior în regim real.

Profitul propriu-zis apare atunci când suficient de mulți utilizatori trec de la experiența gratuită la jocul pe bani reali. Nu fiecare persoană trebuie să facă acest pas. Este suficient ca un anumit procent dintre utilizatori să devină clienți activi.

De ce merită să joci păcănele demo?

Din perspectiva unui cazino, jocurile demo pot fi comparate cu o campanie de marketing. Operatorul oferă ceva gratuit pentru a obține atenția utilizatorului și pentru a-i crea o experiență familiară cu platforma. Secțiunea de pacanele gratis la NetBet (L1260651W001771 ONJN, 18+) conține câteva mii de sloturi care pot fi testate în această variantă cu mize virtuale.

Un utilizator poate testa un joc înainte să ia orice decizie financiară. Vede interfața, simbolurile, rundele bonus și modul de funcționare. Dacă experiența îi place, poate deveni mai interesat de restul platformei.

Cazinourile pot folosi, de asemenea, jocurile demo pentru a-și promova titlurile noi. Un slot lansat recent poate fi pus la dispoziție gratuit, astfel încât jucătorii să îl descopere. Dacă primește suficientă atenție, acesta poate contribui ulterior la creșterea activității pe platformă.

Așadar, cazinourile nu obțin profit direct din fiecare joc de păcănele demo. Miza reală este mai degrabă pe termen lung. Mecanismul de profit al cazinoului se bazează pe volum, matematică și atragerea clienților. Jocurile gratuite atrag oameni, prezintă produsele și pot transforma vizitatorii în clienți. Veniturile apar ulterior din activitatea utilizatorilor care aleg să joace cu bani reali, în condițiile în care jocurile au un avantaj matematic pentru operator.