Cu puțin timp în urmă, într-o librărie, atenția mi-a fost atrasă de o carte. Avea pe copertă mutrișoara unui pisoi portocaliu ascuns în iarbă, ai cărui ochi albaștri priveau enigmatic cititorul. Cam sceptic, am început să răsfoiesc volumul. Am fost surprins să descopăr că nu era un roman ușurel.

PS Mihai FratilaFoto: radiomaria.ro

Scriitorul descrie povestea unui tânăr agent imobiliar de succes, a cărui viață începe să se desprindă în mod neașteptat de planificările carierei (Thomas Leoncini, Bărbatul care voia să fie iubit și motanul care s-a îndrăgostit de el, Humanitas, 2024). Întâlnirea cu un cumpărător neobișnuit – dispus să dubleze suma cerută pentru casa pusă în vânzare –, o discuție despre introspecție și atenția față de prezent, apoi tot felul de mesaje scrise pe bilețele, pe care Christian, eroul nostru, va continua să le primească neașteptat, dar mai ales întâlnirea lui cu un pisoi încep să-i clatine tânărului certitudinile și, implicit, strategia bunăstării.

Autorul (care are treizeci și opt de ani) vorbește pe limba tinerilor. Dovedind bună cunoaștere a generației on-line, dar și a succesului contabilizat exclusiv în cifre, el nu uită să includă în roman fragilitatea ființei, irosirile și, mai ales, complicata povară care amenință orice realitate interioară. „Ajungem să avem obsesia inconștientă a ecranului” – spune Christian –, „ne uităm dacă am primit vreun mesaj sau dacă e vreun comentariu care ne privește, dacă cineva, undeva, se gândește la noi sau dacă a dat de înțeles public c-ar avea nevoie de noi. Cu alte cuvinte, ne asigurăm ca nu cumva să pierdem ocazia de a ne simți importanți sau utili”. Intriga romanului tocmai îmi oferea o pildă despre forța răscumpărătoare a vieții.

O lectură întâmplătoare în preajma Paștelui îmi apărea ca un exercițiu spiritual. Soarta nedeslușită a războiului din țara vecină, debandada societății, mediocritatea cu sonoritățile ei fatale, sărăcia și nesiguranța oamenilor nu sunt poveri obișnuite. Sensul sărbătorii într-o lume chinuită, împărțită între dorința nemăsurată a divertismentului și teama de pierderea echilibrului interior, se retrage tot mai mult în fața freneziei confortului și a distracției. Or viața nu „se întâmplă” doar atunci când pofta de paradă ne vădește mizele deșarte sau când ne anesteziază sufletește prin indiferență, de îndată ce problemele încep să dea năvală.

Credința și bucuria pascală, de netăgăduit pentru faptul că toți oamenii sunt copii ai lui Dumnezeu – temă la care, ne place sau nu, Isus revine cu insistență –, reprezintă mult mai mult decât conformismul religios și gustul îndoielnic față de o anumită idee (ostentativă) de tradiție. Cuvintele, alegerile și viața lui Isus – Cel „vinovat” că Paștele e sărbătoare! – sunt temeiul în care se articulează existența de credință și nu decorul festivist al autosuficienței naționale!

Abia după pandemie, mi-am dat seama că omul credincios nu e chemat să facă lucruri bune fiindcă i-ar fi mai comod sau ar găsi mai ușor cheful de a le împlini. Binele nu se primește de la sine, nu se obține doar prin forțele proprii, iar dacă ne ajunge din urmă, merită să fim recunoscători, fiindcă – într-un fel sau altul – el ne este acordat. Toate lucrurile de valoare ale vieții ascund prețul unui sacrificiu. Dacă alegem să ne concentrăm atenția asupra evlaviei de paradă, însuflețiți de emoții care ne ascund mai degrabă pofta de parvenire, vom crede că avem simțul Providenței numai atunci când o confundăm cu așteptările noastre. De aceea, Evangheliile ne pun în gardă că lui Dumnezeu nu-i plac lucrurile făcute cu zgârcenie și că intrarea în bucuria Paștelui nu se face printr-un bilet greu de obținut ca la petrecerile exclusiviste din lumea VIP-urilor.

Neplăcut surprinși că Isus nu-și întreține popularitatea, nu se ferește și nu fuge din fața criticilor săi, ucenicii nu ajung să pătrundă realitatea jertfei și a crucii. Sunt singurele ocazii în care Învățătorul, obosit de îndărătnicia lor, îi dojenește. Mai târziu, înainte de a fi arestat, îi asigură că: „Nimeni nu-mi ia viața, Eu o dau!” (Ioan 10, 18). A crede în Înviere nu înseamnă, așadar, să ne prefacem că răstignirea n-a avut loc sau că ar fi fost simplă închipuire. –Citeste restul articolului si comenteaza pe Contributors.ro

Femeile trăiesc mai mult decât bărbaţii, dar au mai mulţi ani de sănătate precară, potrivit unei analize a diferenţelor de sănătate între femei şi bărbaţi la nivel mondial, care, potrivit experţilor, subliniază nevoia urgentă de acţiune pentru a îmbunătăţi sănătatea femeilor, informează News.ro.

La nivel mondial, există diferenţe substanţiale între femei şi bărbaţi în ceea ce priveşte sănătatea, cu progrese limitate în ceea ce priveşte reducerea diferenţelor în materie de sănătate în ultimele trei decenii, potrivit studiului care examinează impactul celor 20 de cauze principale de boală din lume.

Constatările au fost publicate în revista Lancet Public Health, fiind citate de The Guardian.

Problemele care afectează în special femeile

Cercetătorii au constatat că afecţiunile care nu sunt fatale şi care provoacă boli şi dizabilităţi, cum ar fi problemele musculo-scheletice, problemele de sănătate mintală şi tulburările de cap, afectează în special femeile.

În acelaşi timp, bărbaţii sunt afectaţi în mod disproporţionat de afecţiuni care cauzează moartea prematură, cum ar fi bolile cardiovasculare, bolile respiratorii şi hepatice, Covid-19 şi accidentele rutiere.

Diferenţele de sănătate dintre femei şi bărbaţi continuă să crească odată cu vârsta, lăsând femeile cu niveluri mai ridicate de boală şi dizabilitate pe tot parcursul vieţii, deoarece ele tind să trăiască mai mult decât bărbaţii.

Autorul principal al studiului, dr. Luisa Sorio Flor de la Institutul pentru Metrici şi Evaluare în Sănătate (IHME), Universitatea din Washington, a declarat: „Acest raport arată în mod clar că, în ultimii 30 de ani, progresul global în domeniul sănătăţii a fost inegal”.

„Femeile au o viaţă mai lungă, dar trăiesc mai mulţi ani cu o stare de sănătate precară, înregistrându-se progrese limitate în ceea ce priveşte reducerea poverii afecţiunilor care duc la îmbolnăvire şi invaliditate, ceea ce subliniază nevoia urgentă de a acorda o mai mare atenţie consecinţelor non-fatale care limitează funcţia fizică şi mentală a femeilor, în special la vârste înaintate. În mod similar, bărbaţii se confruntă cu o povară mult mai mare şi în creştere a bolilor cu consecinţe fatale”.

Studiul reprezintă, de asemenea, un apel pentru ca ţările să îşi sporească raportarea datelor privind sexul şi genul, a declarat Sorio Flor. „Momentul este potrivit pentru acest studiu şi pentru acest apel la acţiune – nu numai din cauza locului în care se află acum dovezile, ci şi pentru că Covid-19 ne-a reamintit în mod clar că diferenţele de sex pot avea un impact profund asupra rezultatelor în materie de sănătate”.

„Un punct cheie pe care studiul îl evidenţiază este modul în care femeile şi bărbaţii diferă în ceea ce priveşte mulţi factori biologici şi sociali care fluctuează şi, uneori, se acumulează în timp, ceea ce face ca aceştia să se confrunte cu sănătatea şi boala în mod diferit în fiecare etapă a vieţii şi în diferite regiuni ale lumii. Provocarea de acum este de a concepe, implementa şi evalua modalităţile de prevenire şi tratare a principalelor cauze de morbiditate şi mortalitate prematură în funcţie de sex şi gen, de la o vârstă fragedă şi în rândul unor populaţii diverse”.

Femeile au mai multe probleme de sănătate

Studiul a analizat disparităţile dintre bărbaţi şi femei în cele 20 de cauze principale de îmbolnăvire şi deces, la diferite vârste şi regiuni.

Cercetarea de modelare a utilizat date din Studiul Global Burden of Disease 2021 şi nu a inclus afecţiuni de sănătate specifice fiecărui sex, cum ar fi afecţiunile ginecologice sau cancerele de prostată.

Analiza estimează că, pentru 13 din primele 20 de cauze de boală şi deces, inclusiv Covid-19, leziuni rutiere şi o serie de boli cardiace, respiratorii şi hepatice, rata a fost mai mare la bărbaţi decât la femei în 2021.

Dintre afecţiunile evaluate, concluziile au sugerat că cele mai mari contribuţii care dezavantajează femeile sunt durerile lombare, tulburările depresive, durerile de cap, tulburările de anxietate, tulburările osoase şi musculare, boala Alzheimer şi alte demenţe, precum şi HIV şi SIDA.

Studiul a constatat că aceste afecţiuni contribuie la îmbolnăvire şi la dizabilităţi pe tot parcursul vieţii, spre deosebire de cele care duc la moarte prematură.

Analiza a fost limitată la date privind femeile şi bărbaţii şi nu a putut produce estimări pentru grupuri de genuri sau de sexe diferite, subliniind necesitatea de a dispune de mai multe date care să acopere spectrul de sex şi gen.