​România are, la aproape 6 ani de la incendiul din clubul Colectiv, doar câteva paturi care pot asigura “un nivel de îngrijire corect doar cazurilor de complexitate medie” de pacienți arși, precum și un mecanism de transfer în străinătate al pacienților cu arsuri prea grave pentru a putea fi tratați în țară, declară, într-un interviu acordat Revistei Politici de Sănătate, Mihai Grecea, supraviețuitor al incendiului din clubul Colectiv, în prezent consilier în Ministerul Sănătății, la cabinetul secretarului de stat Monica Althamer.

“Realitatea cruntă e că la 30 octombrie 2015 nu exista nici un pat pentru pacienți critici cu arsură severă care să îndeplinească măcar tangențial un minimum de cerințe de siguranță a acestora (arsura severă este cea mai dificilă patologie din sfera traumatologiei). Nu existau protocoale de îngrijire, nu exista nici un fel de interes pentru soarta acestor pacienți care, în marea lor majoritate, proveneau și provin din medii sociale defavoriza(n)te. La Colectiv, lucrurile acestea s-au văzut în toată grozăvia lor pentru că, în acea tragedie, victimele nu au mai fost niște persoane defavorizate pentru care nimeni nu se lupta să fie ajutate”, declară Mihai Grecea.

“Căutarea originilor acelei situații dezastruoase ne duce spre constatarea unei revoltătoare dezangajări totale a disciplinei Chirurgie Plastică, Microchirurgie Reconstructivă, așa cum se numește ea la UMF, față de tratarea arsurilor severe. În ultimele decenii, tendința a fost aceea de orientare masivă a specialiștilor către chirurgia estetică, din motive evidente pentru toată lumea”, adaugă Mihai Grecea.

Supraviețuitorul incendiului din clubul Colectiv vorbește despre faptul că “lipsa de viziune și interes la nivelul administratorilor sănătății publice, dar și în mediul universitar a creat o întârziere uriașă față de ce se întâmplă cu tratarea arșilor astăzi în lumea civilizată, unde tehnologia a evoluat, protocoalele terapeutice sunt bine puse la punct, se alocă resurse adecvate pentru salvarea acestor pacienți, iar rata de mortalitate s-a diminuat spectaculos. În România însă, la acea dată, în mod curent toate arsurile ajungeau la Spitalul de Arși din Calea Griviței, o structură spitalicească deloc adecvată destinației din titulatură, în care tehnicile și procedurile „medicale” erau de o barbarie și un primitivism crunte, așa cum reiese și din descrierile supraviețuitorilor de la Colectiv. Toate cazurile severe ajungeau acolo ca urmare a unui ghid foarte vechi postat pe site-ul Ministerului Sănătății, ce recomanda transferul imediat spre București. Un document care, fără să aibă caracter de normă, a devenit ‘lege’ pentru urgentiștii români. Se trimitea la București orice fel de caz de arsură, în orice condiții, iar personalul de specialitate din toate celelalte spitale din țară a ajuns, încet, încet, să nu mai trateze nici măcar arsura simplă.”

“Pe acest fond a apărut tragedia de la Colectiv, când cei aflați în funcții de răspundere au mințit o națiune întreagă, spunând că sistemul de sănătate publică poate face față tragediei, deși, așa cum au declarat public, consternați, medici străini veniți să ne ajute, 88 de pacienți critici cu arsură severă apăruți simultan ar fi fost foarte mulți pentru întreaga Europă”, afirmă Mihai Grecea, la aproape 6 ani de la tragedie.

Unde suntem acum, aproape 6 ani mai târziu? “Consecința directă a tragediei de la Colectiv a fost totuși recunoașterea din partea autorităților, în 2016, a incapacității României de a trata adecvat arsura severă. Iar primul pas pentru remedierea situației a presupus schimbarea legislației în domeniu, care să permită ulterior construirea de centre de arși și o organizare adecvată a sistemului de îngrijire existent.”

Țara noastră are, astăzi, doar câteva paturi care pot asigura “un nivel de îngrijire corect doar cazurilor de complexitate medie” de pacienți arși, precum și un mecanism de transfer în străinătate al pacienților cu arsuri prea grave pentru a putea fi tratați în țară.

“Pe lângă toate aceste unități spitalicești care pot asigura un nivel de îngrijire corect doar cazurilor de complexitate medie, există astăzi mecanismul de transfer rapid către centre de arși din străinătate a pacienților cu arsură care îndeplinesc criteriile de internare în centre de arși descrise de OMS 2063/2020. Până la construirea și operaționalizarea primelor centre de arși românești, acesta va fi o soluție care poate salva vieți”, afirmă Mihai Grecea.

Citește interviul integral în Revista Politici de Sănătate.

Citește povestea lui Mihai Grecea aici: