Cedarea unui sistem de apărare anti-aeriană Patriot către Ucraina pare că a împărţit clasa politică din România în două. O parte ar fi de acord cu această mutare, cealaltă spune că nu se impune o asemenea mişcare. Decizia finală va fi luată în următoarea şedinţă a CSAT.

Sursele observatornews.ro din domeniul Apărării susţin că cedarea unui Patriot către Ucraina se poate face doar dacă România primeşte drept compensaţie un sistem de apărare similar sau chiar mai performant.

Pe listă se numără sisteme de apărare anti-aeriană precum NASAMS, IRIS-T, SAMP-T sau THAAD, în funcţia de disponibilitatea aliaţilor din NATO.

“În actuala situație operativă, o eventuală decizie (n.red. referitoare la sistemul Patriot pentru Ucraina) ar trebui să fie bazată pe o compensare cu alt echipament similar, cel puțin”, spun sursele citate.

Sistemele ar putea fi doar amplasate în România, nu cumpărate efectiv

O variantă luată în calcul ar fi şi amplasarea acestor sisteme “de compensaţie” pe teritoriul României, fără ca ele să fie cumpărate efectiv de statul român. Scenariile prezentate de factorii importanţi din Apărare sunt în consens cu declaraţiile făcute de preşedintele Klaus Iohannis care a declarat imediat după întrevederea cu Joe Biden că nu este posibil ca România să rămână complet fără apărare anti-aeriană.

Pe de altă parte, Germania propune un scenariu care ar putea avea efecte catastrofale pentru noi: nemţii ar vrea ca România şi Polonia să nu ofere Ucrainei sistemele Patriot, dar să le amplaseze la graniţă şi să doboare rachetele ruseşti.

„Am fi parte la război”

O astfel de variantă ar reprezenta, din punctul de vedere al Rusiei, intrarea efectivă în război a României şi a Poloniei. Guvernul de la Varşovia a anunţat deja că nu este de acord să-şi cedeze sistemele Patriot Ucrainei.

“Am fi parte la război din punctul meu de vedere. În condiţiile în care intri şi execuţi misiuni de luptă cu efect pe teritoriul Ucrainei. Escaladarea este extraordinară şi există şanse foarte mari. Să zică pentru ca sunteţi participanţi la război atunci noi mărim teatrul acţiunilor militare.

Una e să fii un aliat din vestul Europei. Alta este situaţia în condiţiile în care care eşti la graniţa NATO, exact lângă focarul care nu ca mocneşte, arde! Cum suntem noi, cum sunt polonezii”, a declarat Mircea Mîndrescu, general NATO.

La şapte ani de la lansarea mişcării #Metoo, o sută de celebrităţi, printre care multe actriţe, cer, într-o petiţie publicată marţi, o lege cuprinzătoare împotriva violenţei sexuale. “Suntem 100, dar în realitate suntem sute de mii”, scriu semnatarii petiţiei, publicată şi de cotidianul Le Monde şi iniţiată de La Fondation des femmes, #Metoomédia şi actriţa Anna Mouglalis.

“Discursurile noastre #Metoo au dezvăluit o realitate învăluită în negare: violenţa sexistă şi sexuală este sistemică, nu excepţională. Dar cine ne ascultă cu adevărat? Printre semnatari se numără actriţele Isabelle Adjani, Charlotte Arnould, Emmanuelle Béart, Juliette Binoche, Emma de Caunes, Judith Godrèche, Isild Le Besco, Muriel Robin, autoarele Leila Slimani, Christine Angot, Vanessa Springora şi actorul Philippe Torreton.

“În ultimii şapte ani, am vorbit în numele nostru şi al tuturor femeilor, bărbaţilor şi copiilor care nu o pot face”, scriu ei. “Nu suntem doar numere: femei şi bărbaţi din toate mediile sociale se reunesc pentru a cere o lege cuprinzătoare împotriva violenţei sexuale şi de gen, o lege ambiţioasă şi susţinută de resurse. Pentru că, în ciuda curajului victimelor, impunitatea este în creştere”.

În special, semnatarii consideră “inacceptabil” faptul că rata de abandonare a plângerilor de violenţă sexuală “a atins un procent uluitor de 94% până în 2022” şi avertizează că nu vor mai accepta “anunţuri fără urmări”. “Adăugarea doar a cuvântului “consimţământ” în lege nu va compensa întârzierea abisală a Franţei în acest domeniu”, consideră ei, referindu-se la angajamentul luat în martie de Emmanuel Macron.

Semnatarii cer “o lege cuprinzătoare care să clarifice, printre altele, definiţia violului şi a consimţământului, să introducă definiţia incestului, să îi judece pe violatorii în serie pentru toate violurile cunoscute, să extindă ordinele de protecţie pentru victimele violului, să faciliteze strângerea de probe, să creeze brigăzi specializate şi să interzică anchetele privind istoricul sexual al victimelor”.

De asemenea, această lege trebuie să asigure “accesul imediat şi gratuit la îngrijiri psiho-traumatologice şi, în sfârşit, să asigure resursele financiare pentru această politică publică şi pentru asociaţiile care o pun în aplicare”, adaugă ei.