Arhitectura fraudei poartă semnătura omului de afaceri Jurgen Faff și a partenerilor săi chinezi. Împreună, aceștia au pus pe picioare o schemă financiară complexă prin care au acaparat zeci de milioane de euro din fonduri europene nerambursabile, arată Context.ro.

Jurgen Faff s-a plasat în centrul unei mini-rețele care a preluat controlul asupra a trei societăți ce aveau deja aprobate finanțări UE pentru construirea unor parcuri fotovoltaice.

Imediat după preluare, toate contractele pentru executarea proiectelor „la cheie” au fost direcționate la foc automat către aceeași entitate elvețiană, o firmă abia înființată, fără niciun angajat și cu zero experiență.

În realitate, firma din Elveția era doar un proxy pentru gigantul chinez ET Solar Group, producătorul modulelor solare folosite pe șantiere, cu care Faff derula deja afaceri, așa cum arată documentele consultate de Context.ro.

Mecanismul a funcționat pe bază de umflare artificială a costurilor. Practic, prețurile pentru materiale și echipamente au fost dublate prin interpuși, iar compania elvețiană, creată exclusiv pentru a absorbi fluxul de bani din România, a dispărut fără să plătească statului român un TVA datorat de 10 milioane de euro.

Rezultatul acestei operațiuni a fost un eșec total pe bani publici. Cel mai mare dintre parcuri, o investiție care a înghițit peste 16 milioane de euro din fonduri nerambursabile, a produs zero energie și nu a funcționat niciodată.

În plus, antreprenorul a dublat costurile din facturile trimise la decontare cu ajutorul unui SRL controlat de facto de Faff. Schema s-a repetat și la alt parc construit din fonduri nerambursabile, unde costul panourilor fotovoltaice a fost umflat cu aproape un milion de euro, iar banii s-au scurs direct într-un cont din Elveția utilizat de Faff.

În final, niciunul dintre parcurile realizate nu a produs energia verde stipulată în contractele de finanțare. În timp ce coordona această rețea, Faff „jongla” la acel moment cu alt proiect ratat pe banii UE, terenul de golf fantomă de la Sibiu. Majoritatea companiilor de unică folosință implicate în această rețea au fost ulterior radiate, lăsând în urmă datorii mari la bugetul de stat.

Cine este Jurgen Faff

Palmaresul lui Jurgen Faff în afacerile cu statul este o suită de proiecte eșuate și fonduri publice intrate în conturi fără ca livrările promise să mai aibă loc. Firmele sale au încasat milioane de euro fără să producă rezultatele asumate.

Terenul de golf de la Sibiu nu există în realitate, deși finanțarea europeană nu a fost niciodată recuperată, iar echipamentele de protecție achiziționate de stat prin Unifarm au fost livrate doar parțial. Tragând linia, afaceristul a provocat o gaură de zeci de milioane de euro în bugetul public.

La Sibiu, locul din care și-a lansat cariera de afaceri, Faff a ocolit în repetate rânduri investigațiile penale. A ridicat fără autorizație o construcție de 200 de metri pătrați chiar în zona de protecție a unui monument istoric. Deși iertat inițial de procurori, el „a persistat în conduita ilicită”, după cum a observat ulterior un judecător, și a montat o structură metalică ce sluțește o clădire monument național în centrul Sibiului, ignorând somațiile Direcției Județene de Cultură.

După ce instanța a redeschis dosarul clasat inițial de parchet, Faff a primit o amendă penală și a fost obligat să demonteze terasa ridicată ilegal, decizie împotriva căreia a formulat recurs în casație la Curtea de Apel Alba Iulia.

Pe numele său au fost emise mai multe decizii de antrenare a răspunderii patrimoniale, procedură prin care administratorii sunt puși să achite datoriile companiilor dacă le-au falimentat cu intenție. În plus, omul de afaceri a fost reținut pentru 24 de ore într-un dosar de evaziune fiscală care vizează compania sa aeriană, Fly Lili.

Anchetatorii au vizat neplata taxelor și a contribuțiilor pe salarii, respectiv „impozit pe veniturile din salarii, contribuția de asigurări sociale reținută de la asigurați și contribuția pentru asigurări de sănătate reținută de la asigurați”.

Numele Fly Lili a apărut și în contextul unor operațiuni controversate, după ce a efectuat zboruri în Congo pentru a transporta oamenii lui Horațiu Potra, în condițiile în care fratele unuia dintre inculpații din dosarul Potra lucra ca pilot pentru compania lui Faff.

Rădăcinile acestei ascensiuni coboară în urmă cu două decenii, când statul român s-a angajat să asigure 38% din consumul național de energie din surse regenerabile. A fost momentul în care au apărut certificatele verzi și o schemă masivă de ajutor de stat, bazată pe fonduri nerambursabile UE destinate facilităților solare și eoliene.

În cadrul apelului de proiecte din 2010, denumit oficial „Sprijinirea investițiilor în modernizarea și realizarea de noi capacități de producere a energiei electrice și termice, prin valorificarea resurselor energetice regenerabile: a biomasei, a resurselor hidroenergetice (în unități cu putere instalată mai mică sau egală cu 10 MW), solare, eoliene, a biocombustibilului, a resurselor geotermale și a altor resurse regenerabile de energie”, peste 200 de investitori au depus documentații.

Printre ei se afla și Jurgen Faff, un nume cvasi-anonim pe atunci, care a înscris un proiect pentru un parc fotovoltaic la Dumbrăveni, județul Sibiu, plasat inițial pe lista de rezerve.

Patru ani mai târziu, entuziasmul investitorilor din piața energiei verzi s-a prăbușit din cauza tăierii drastice a valorii certificatelor verzi, stimulente acordate pentru fiecare megawatt produs. Fondul de proiecte selectate inițial s-a eliberat rapid după ce numeroase companii au renunțat la contracte.

Această retragere în masă i-a deschis ușa lui Jurgen Faff, al cărui proiect a urcat din lista de rezerve direct pe cea a beneficiarilor de fonduri nerambursabile. Afaceristul nu s-a oprit aici și a preluat oportunitățile lăsate libere de alții, intrând în schema de control a trei proiecte distincte.

Până în a doua jumătate a anului 2013, cele trei firme deținute sau preluate aveau deja undă verde pentru o finanțare nerambursabilă de peste 30 de milioane de euro destinată parcurilor solare de la Gătaia (Timiș), Feldioara (Brașov) și Ghelari (Hunedoara).

Imediat după aprobarea banilor europeni, Faff a orchestrat transferul controlului celor trei firme românești către o mini-rețea de companii paravan din Marea Britanie. În spate se aflau reprezentanții BTH Beratungs, o firmă elvețiană specializată în servicii fiduciare.

Aici a intervenit paravanul elvețian, unde cadrul legal, reglementat prin Swiss Code of Obligations, mai exact prin art. 394 din codul federal al contractelor și societăților comerciale, permite furnizorului de servicii fiduciare să acționeze ca împuternicit în raport cu terții, executând strict instrucțiunile proprietarului real din umbră.

La acel moment, absența legislației privind beneficiarul real, combinată cu secretul bancar elvețian, făcea aproape imposibilă deconspirarea celor care încasau banii. În registrul comerțului și la bănci figura doar reprezentantul oficial, compania BTH, menținând identitatea reală a beneficiarilor complet protejată în fața oricăror verificări fiscale sau penale.

Miza de 50 de milioane de euro. O firmă fără angajați și umbra gigantului chinez

Reprezentanții elvețieni ai societății BTH Beratungs au jucat simultan la ambele capete ale mesei. În august 2014, Christine Hafner, reprezentantă a BTH, a fondat în Elveția compania STP Sun to Power, o entitate fără niciun angajat.

La doar câteva luni distanță, în intervalul septembrie-decembrie 2014, STP a fost declarată câștigătoare pe bandă rulantă la toate licitațiile organizate de firmele românești controlate de rețeaua lui Faff.

Fără nicio experiență în domeniu, firma nou-înființată a obținut contracte de peste 50 de milioane de euro în urma unor proceduri de atribuire derulate pe repede-înainte, cu termene de înscriere neobișnuit de scurte. În actele oficiale semnate în România, datele de contact și adresa STP coincideau complet cu cele ale casei fiduciare BTH.

Același mecanism s-a derulat circular prin interpușii elvețieni. În 2014, Christine Hafner a semnat, în numele BTH, scrisoarea de bonitate prin care o companie britanică administrată de Thomas Fricker, un alt om de paie al BTH, prelua firma din România ce deținea finanțarea aprobată pentru parcul fotovoltaic de la Ghelari.

Câteva luni mai târziu, aceeași Hafner semna, de această dată din postura de reprezentant al STP, contractul de execuție a parcului. Circuitul s-a închis când Fricker a semnat un document similar pentru ca o altă firmă britanică deținută de el să preia o a doua societate românească cu bani europeni garantați.

Succesul rețelei elvețiene ascundea însă o legătură strategică mai veche, având în vedere că punctul de sprijin tehnic al ofertelor depuse de STP era subsidiara germană a grupului chinez ET Solutions (ET Solutions AG). Faff derulase deja afaceri cu producătorul chinez de module solare, după ce un alt SRL controlat de el angajase ET Solutions AG pentru un alt parc finanțat din fonduri UE.

Fragment din raportul ANAF în care este descrisă relația StP cu ET Solutions AG

În scurt timp, partenerii chinezi s-au adăpostit în spatele mandatarilor din Elveția, folosind STP ca entitate-căpușă. Rapoartele interne ale ANAF confirmă această structură, indicând că STP figura contractual drept subsidiară a chinezilor de la ET Solutions.

În România, interesele grupului chinez erau gestionate prin ET Solutions Bucharest, un SRL tot fără angajați, dar care raportase în 2013 o cifră de afaceri de peste 5 milioane de euro și care a acționat direct ca reprezentant fiscal al vehiculului elvețian STP Sun to Power.

ET Solutions AG

Structura acționariatului din spatele ET Solutions AG ascundea un labirint opac cu ramificații adânci în paradisuri fiscale precum Insulele Cayman și Insulele Virgine Britanice.

Pentru a-și anonimiza afacerile, partenerii chinezi au apelat la serviciile casei de avocatură Mossack Fonseca, o entitate devenită celebră la nivel global pentru facilitarea ingineriilor financiare care permiteau evaziunea fiscală.

Corespondența ET Solutions AG ajunge la Mossack Fonseca (sursa foto: ICIJ)

Activitatea de zeci de ani a acestei firme din Panama a constituit nucleul investigației internaționale Panama Papers, anchetă din 2016 bazată pe o scurgere masivă de 11,5 milioane de documente confidențiale.

Dezvăluirile au expus rețelele offshore folosite de oligarhi, politicieni și oameni de afaceri pentru a-și ascunde averile. Chiar documentele interne ale Mossack Fonseca confirmau caracterul acestor operațiuni, în condițiile în care peste 95% din activitatea casei de avocatură consta exclusiv în vânzarea de entități-paravan concepute pentru fentarea sistemelor fiscale naționale.

„Jurgen coordona tot”. Facturi dublate și promisiuni deșarte pe un șantier de 16 milioane de euro

În faza de executare a lucrărilor, societatea elvețiană STP a acționat exclusiv ca un interpus destinat umflării artificiale a costurilor reale. În loc să construiască direct, firma a subcontractat lucrările către alte companii, mărind din pix cifrele finale trimise la decontare.

Cel mai important proiect capturat în această schemă a fost centrala fotovoltaică de la Ghelari, județul Hunedoara. Parcul urma să fie ridicat pe o suprafață de 30 de hectare concesionată de la primăria locală de către firma Corvin Fotovoltaic.

În acte, Corvin era controlată indirect printr-un vehicul din Marea Britanie reprezentat de același om de paie al casei elvețiene BTH. Proiectul avea aprobată o finanțare nerambursabilă UE de până la 17 milioane de euro și promitea beneficii majore pentru comunitate, de la locuri de muncă până la acoperirea parțială a facturilor de energie ale comunei.

În realitate, investiția a lăsat în urmă doar datorii la bugetul local și salarii neplătite. Atribuirea a sfidat normele de transparență: compania STP a primit contractul la doar o zi după expirarea termenului-limită de depunere a ofertelor.

La Ghelari, panourile ar fi trebuit să se orienteze după poziția Soarelui, pentru a capta cât mai multă energie (sursa foto: Mihaela Tănase)

Fără niciun angajat în schemă, compania elvețiană STP a căutat un executant local și a apelat la o firmă din Sibiu: Masi Con SRL, administrată și deținută în acte de Octavian Plămădeală. Acesta tocmai preluase părțile sociale ale societății, o entitate inactive de cinci ani, fără activitate comercială sau salariați.

Miza financiară a schimbat însă totul peste noapte. La doar trei săptămâni după ce Plămădeală a preluat funcția de administrator, Masi Con a parafat un contract de 4,5 milioane de euro direct cu STP.

SRL-ul sibian a sărit spectaculos de la o cifră de afaceri zero la o valoare de 20 de milioane de lei, exclusiv datorită acestei înțelegeri primite pe tavă de la vehiculul elvețian, care a rămas, de altfel, singurul client din istoria firmei.

Mărturiile și probele arată însă că managementul real era dictat din altă parte. Mai multe persoane angrenate pe șantierul de la Ghelari au confirmat pentru Context.ro că deciziile erau luate direct de Jurgen Faff.

„Plămădeală era administrator de fațadă, l-am văzut de două ori în viața mea (…) N-a negociat lucrările, n-a făcut plăți, n-a stabilit termenele. Pe mine mă suna Jurgen”, a declarat pentru Context.ro Valer Turcu, reprezentant al unuia dintre subcontractorii Masi Con.

Controlul din umbră este probat și de corespondența electronică obținută de jurnaliști. Documentele arată că Gabriel Cârjea, omul de încredere al lui Faff și partenerul său din mai multe afaceri, acționa ca un lider de facto al firmei Masi Con, în timp ce Faff superviza direct toate negocierile purtate cu subcontractori pentru lucrările din Hunedoara.

Corespondența electronică referitoare la relația cu un subcontractor al Masi Con ajunge Jurgen Faff

Poziționarea reală a companiei sibiene a fost recunoscută chiar de proprietarul din acte. Octavian Plămădeală a explicat pentru Context.ro modul în care a funcționat firma sa: „Eram firma intermediară care trebuia să se ocupe de executarea parcului. Practic am angajat celelalte firme să execute lucrările”.

El a precizat că a fost angajat de “o firmă din Germania”, “ăștia cu chinezii”, dar a admis că nu își mai amintește numele exact al entității cu care a semnat contractul de 4,5 milioane de euro.

Mecanismul financiar s-a derulat prin dublarea mecanică a sumelor decontate, iar Masi Con a emis facturi pentru lucrările subcontractate către vehiculul elvețian STP, care le-a refacturat ulterior către Corvin Fotovoltaic, firma titulară a proiectului european, la prețuri duble.

Inspectorii ANAF au descoperit o suprapunere suspectă, unde actele emise de paravanul elvețian erau identice cu cele primite de la firma din Sibiu, fiind emise aproape simultan.

ANAF a consemnat direct această strategie în raportul de control: „Ambele societăţi, în calitate de furnizori, au emis în luna decembrie 2015 şi în aceeaşi zi un număr de patru facturi însoțite de situaţii de lucrări, care au înscrise aceleaşi tipuri de lucrări şi vizează aceleaşi obiective”.

Singura schimbare din lanțul de refacturare a fost umflarea artificială a sumelor, care i-a permis firmei Corvin Fotovoltaic să solicite de la bugetul de stat decontări de TVA mult mai mari, generând un avantaj fiscal ilegal. În ciuda încercărilor de a anula constatările inspectorilor fiscali în instanță, Corvin Fotovoltaic a pierdut definitiv procesul.

Exemple de facturi STP și Masi Con emise în aceeași zi, cu valori mai mult decât dublate (Ilustrație: Ionuț Teoderașcu)

Pe baza actelor umflate artificial, Corvin Fotovoltaic a cerut decontarea și a obținut de la stat o acoperire de 60% din valoarea lor. Evaluarea inspectorilor ANAF a arătat că această schemă de refacturare a crescut costul proiectului de la Ghelari cu 5 milioane de euro din bani publici.

În prezent, Masi Con este radiată, lăsând în urmă o datorie neachitată de 4 milioane de lei către bugetul de stat. Implicarea directă a omului de afaceri este consfințită în dosarul de insolvență al firmei, unde lichidatorul judiciar îl identifică clar pe Jurgen Faff drept „administratorul de fapt”.

Când a fost confruntat cu aceste concluzii oficiale, Octavian Plămădeală, descris în acte drept „persoana înregistrată la O.R.C.”, a respins legătura lui Faff cu activitatea societății, expediind scurt reporterii: „Mă plictisiți”.

Fragment din raportul lichidatorului judiciar al Masi Con SRL

Deși a solicitat să îi fie transmis raportul lichidatorului pentru verificare, Plămădeală nu a mai oferit nicio reacție sau explicație după ce a primit documentul.

Anchetarea insolvenței Masi Con a scos la iveală și suprapunerile bizare între proiectele lui Faff. Lichidatorul a descoperit utilaje și mașini ale firmei abandonate pe șantierul terenului de golf de la Cisnădie, un alt proiect ratat finanțat din fonduri nerambursabile.

Ridicolul a atins cote maxime când, după vânzarea activelor, lichidatorul a realizat că un autoturism valorificat aparținea în realitate firmei Sibiu Golf Club, deținută tot de Faff.

Proiectul terenului de golf a rămas o simplă întindere de șanțuri și gropi pline cu apă, deși a înghițit 2 milioane de euro din bani publici. Suma a fost rulată printr-o firmă în care Faff își plasase un om de paie, banii ajungând parțial la un afacerist de la care împrumutase sume mari.

Ilustrație: Ionuț Teoderașcu

În ciuda faptelor evidente și a faptului că terenul nu a fost deschis niciodată, Faff s-a judecat ani de zile cu autoritățile pentru a nu returna finanțarea. După ce a pierdut definitiv procesele, a cerut intrarea în insolvență a societății prin care absorbise fondurile europene.

Un cont din Elveția și amprenta lui Jurgen Faff

Mecanismul s-a repetat și în cazul parcului fotovoltaic de la Gătaia, județul Timiș. Aici, „antreprenorul elvețian” STP Sun to Power a folosit panouri solare furnizate de ET Solutions AG, entitatea cu care era asociat oficial pentru derularea proiectului.

În fapt, ET Solutions AG era compania-mamă a STP, entitate înființată de reprezentanții BTH. Pe piața locală, grupul chinez ET Solar opera prin ET Solutions Bucharest SRL, o filială fără angajați care a acționat direct ca reprezentant fiscal al vehiculului elvețian STP.

Deși panourile proveneau de la firma-mamă, STP nu le-a achiziționat direct. În schemă a fost interpusă Sensualis, o companie-fantomă înregistrată în Marea Britanie, al cărei unic scop a fost ridicarea artificială a prețurilor și implicit majorarea sumelor solicitate de la bugetul UE.

Fără vreo contribuție logistică sau justificare economică, firma din Marea Britanie a adăugat 900.000 de euro peste prețul inițial al panourilor, livrate direct pe șantierul din România, încasând instantaneu un profit de aproape un milion de euro.

Punctul de conexiune între afaceri a apărut direct pe documentele de plată, iar factura emisă de Sensualis preciza clar: „Vă rugăm să plătiți agentului nostru împuternicit BTH Treuhand”, indicând un cont deschis la o bancă din Elveția pe numele BTH.

Identic în cifre, același cont bancar a fost folosit în aceeași perioadă de o altă firmă britanică, Intersolaris, care a facturat servicii fictive de consultanță pentru terenul de golf fantomă de la Sibiu. Tot reprezentantul BTH a transmis aceste facturi către Faff.

Chestionat de ce Thomas Fricker i-a trimis documentele financiare ale firmei Intersolaris, Faff a expediat scurt subiectul: „Dar ce treabă am eu cu asta? Nu, nu mă întrebați asta”.

Legăturile dintre firme merg însă mai departe, pentru că societatea care a tranzacționat panourile și cea care a vândut consultanța aveau indicat același număr de telefon, iar Sensualis figura la aceeași adresă britanică cu alte entități conectate la Faff și la rețeaua de control a parcurilor solare.

Documentele arată că Faff era conectat la contul elvețian încă din 2012. În acel an, casa BTH, prin Fricker, a semnat un contract de tip escrow cu Pepe and Paul Ltd, un SRL din Marea Britanie reprezentat direct de Faff, oferindu-i acces exact la această cale bancară. BTH deținea contul în acte și acționa ca reprezentant pentru a administra sumele conform instrucțiunilor primite.

Prin acest vehicul britanic s-au tranzacționat ulterior părțile sociale ale Green Vision Seven, o firmă controlată inițial de Faff, care a construit un parc fotovoltaic lângă Brașov cu finanțare de la China Development Bank.

Fragment din contractul de reprezentare semnat de Jurgen Faff în numele Pepe & Paul Ltd cu Thomas Klaus Fricker de la BTH. Cu câteva zile înainte, Faff semnase contractul pentru transferul părților sociale ale Green Vision Seven

Pentru suma de 10.000 de euro, BTH a pus la dispoziția firmei reprezentate de Faff contul deschis la Swiss Post Bank, destinația financiară unde au aterizat ulterior banii din panourile decontate la suprapreț și cei din consultanța fictivă pentru terenul de golf.

În baza contractului de reprezentare semnat în 2012 între Faff și BTH, elvețienii acționau sub un mandat clar, ceea ce înseamnă că în evidențele bancare oficiale figura exclusiv împuternicitul BTH Treuhand AG.

Astfel, nici Sensualis și nici Intersolaris nu au declarat vreun venit din proiectele derulate în România, fiind raportate ca firme inactive („dormant”) în registrele din Marea Britanie.

Confruntat direct cu documentul din 2012 purtând propria semnătură, Jurgen Faff a negat orice legătură: „Ce e cu hârtia asta? Nu știu despre ce e vorba. O văd pentru prima dată”, după care s-a ridicat și a pus brusc capăt interviului cu reporterii Context.ro.

Specialiștii consultați de Context.ro subliniază că folosirea aceluiași cont elvețian pentru a colecta banii unor clienți diferiți reprezintă o practică atipică. Deși un cont comun nu este ilegal în sine, tranzacțiile derulate la intervale scurte de timp din proiecte total distincte ar fi trebuit să ridice semnale de alarmă și să declanșeze verificări suplimentare.

Identitatea vizuală și logistică a rețelei confirmă legăturile strânse, având în vedere că site-urile Intersolaris și STP erau aproape identice, iar Sensualis, Intersolaris și celelalte entități britanice angrenate în schemă funcționau la aceleași adrese din Marea Britanie.

Mai mult, indiciile arată că Sensualis a furnizat panourile solare și pentru șantierul de la Ghelari. În 2016, ANAF a primit o solicitare antifraudă de la autoritățile fiscale germane, care cereau clarificări privind tranzacțiile dintre Corvin Fotovoltaic și Sensualis, firmă britanică ce operase tranzacția folosind un cod de TVA din Germania.

Fragment din documentul ANAF

Datele furnizate autorităților române descriu un mod de lucru tras la indigo după cel folosit la Gătaia: echipamentele erau trecute doar pe hârtie prin firma paravan din Marea Britanie, în timp ce panourile ajungeau direct pe șantierul din România.

Inspectorii ANAF le-au răspuns însă omologilor germani că, în actele oficiale de decontare, societatea Corvin Fotovoltaic raportase achiziția panourilor de la compania elvețiană STP, nu de la entitatea britanică Sensualis.

Milioane de euro de la UE pentru un parc nefuncțional și energie verde doar pe hârtie

Niciunul dintre parcurile fotovoltaice dezvoltate de rețeaua lui Jurgen Faff nu a atins nivelul de producție de energie asumat prin contractele de finanțare nerambursabilă. Cadrul legal obligă beneficiarii să depună rapoarte periodice de durabilitate după finalizarea lucrărilor, tocmai pentru ca statul să verifice dacă investițiile își păstrează funcționalitatea și livrarea de energie promisă.

Rapoartele agregate de autorități arată că toate centralele fotovoltaice finanțate prin proiectele lui Faff au funcționat mult sub parametrii aprobați. În cazul investiției de la Gătaia, situația este și mai gravă, Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene (MIPE) recunoscând oficial pentru Context.ro că autoritățile habar nu au câtă energie a generat centrala, menționând că „din documentele studiate nu a rezultat cantitatea de energie produsă”.

Cel mai mare eșec pe bani europeni rămâne parcul fotovoltaic de la Ghelari, care a înghițit o finanțare nerambursabilă de 16 milioane de euro fără să funcționeze vreo secundă.

Deși un raport de control realizat pe teren arăta clar că obiectivul este nefuncțional, autoritățile au virat fără ezitare ultima tranșă din finanțare în 2017, la șase luni după ce neregulile fuseseră deja consemnate pe hârtie.

Panourile de la Ghelari (sursa foto: Mihaela Tănase)

Cum a devenit eșecul de 16 milioane de euro o simplă „eroare neintenționată”

Timp de trei ani consecutivi, între 2016 și 2019, rapoartele transmise de compania Corvin Fotovoltaic către Organismul Intermediar pentru Energie (OIE) indicau aceeași cifră la capitolul producție: zero. Cu toate acestea, responsabilii din Ministerul Energiei nu au luat nicio măsură.

Reacția autorităților a venit abia în 2020, declanșată nu de controalele proprii, ci de notificarea privind intrarea în insolvență a societății beneficiare.

Abia atunci, OIE a înregistrat tardiv o „suspiciune de neregulă” și a demarat procedurile pentru recuperarea fondurilor pierdute în parcul părăsit de la Ghelari. În documentele oficiale ale instituției, fapta a fost încadrată indulgent drept o neregulă „neintenționată”.

Inacțiunea statului este cu atât mai frapantă cu cât, în 2018, Departamentul de Luptă Antifraudă (DLAF) verificase deja proiectul în urma unei sesizări privind nefuncționalitatea acestuia. Concluzia DLAF de la acel moment a fost că nu există „nereguli sau indicii privind săvârșirea unor fapte penale de natură a afecta interesele financiare ale Uniunii Europene”.

Pentru a clarifica cum a fost posibil ca ultima tranșă de 30 de milioane de lei să fie virată în ciuda rapoartelor de nefuncționalitate, de ce au fost decontate echipamente diferite față de cele din proiectul inițial și dacă au fost sesizate organele de urmărire penală, jurnalistii au adresat întrebări oficiale autorităților.

„…având în vedere că informațiile referitoare la Proiectul «Instalația fotovoltaică de producere a energiei electrice, localitatea Ghelari, județul Hunedoara» sunt parte integrantă a litigiului aflat pe rol și că divulgarea lor ar putea influența desfășurarea echitabilă a procesului, instituția noastră este în imposibilitatea legală de a le comunica, Conform prevederilor Legii nr. 544/2001.”, a sunat răspunsul instituțiilor.

Inspecțiile efectuate la fața locului în perioada 2017-2019 au scos la iveală un tablou dezastruos, consemnat detaliat în rapoartele de monitorizare: centrala fotovoltaică era o simplă improvizație nefuncțională.

Legăturile dintre panouri și transformatoarele de tensiune nu fuseseră realizate, cablurile care trebuiau îngropate zăceau abandonate în șanțuri, structurile mobile (trackerele) erau deja ruginite, iar o mare parte din echipamente nu aveau montajul finalizat.

În fața procesului deschis de stat pentru recuperarea fondurilor europene, reprezentanții firmei controlate de Faff au respins acuzațiile și au pasat întreaga vină pe umerii operatorului rețelei de distribuție. Corvin Fotovoltaic a susținut că parcul era complet pregătit să producă energie încă din 2016, dar că distribuitorul nu ar fi avut capacitatea tehnică de a o prelua.

Argumentul este însă contrazis chiar de calendarul lucrărilor, pentru că abia în decembrie 2018 firma a finalizat instalația SCADA, un sistem digital absolut obligatoriu prin avizul de racordare, destinat monitorizării defecțiunilor și controlului puterii injectate în rețea.

Mai mult, operatorul rețelei de distribuție a confirmat oficial pentru Context.ro că finalizase încă din 2016 toate lucrările de infrastructură necesare pentru a putea prelua energia generată la Ghelari.

Fragment din răspunsul operatorului de rețea

La scurt timp după ce reporterii Context.ro au contactat unul dintre subcontractorii firmei Masi Con, Jurgen Faff a preluat inițiativa și a sunat direct redacția.

Omul de afaceri a vrut să afle motivul pentru care jurnaliștii s-au „lovit” fix de parcul de la Ghelari, sugerând ca atenția să fie mutată pe alte proiecte de succes din portofoliul său.

Într-o discuție ulterioară, Faff a susținut din nou că parcul nu a injectat niciodată energie în rețeaua națională din cauza nepregătirii sistemului energetic, adăugând că, ulterior, instalația a fost distrusă de furtuni și devastată de hoți.

Scenariul terenului de golf fantomă s-a repetat la indigo, iar statul a fost împins la coada listei creditorilor, având șanse minime să mai vadă vreun ban din finanțarea acordată.

Lichidatorul judiciar al Corvin Fotovoltaic încearcă să valorifice instalația de la Ghelari prin scoaterea ei la licitație la un preț de pornire de doar 1,5 milioane de euro, o sumă de zece ori mai mică decât investiția publică inițială.

Miza este însă blocată, pentru că echipamentele sunt deja ipotecate în favoarea unei alte firme controlate tot de Faff, iar foștii salariați au rămas cu lefurile neachitate.

În paralel, firma elvețiană STP a lăsat în urmă o gaură de peste 10 milioane de euro la bugetul de stat român înainte de a fi radiată. Un raport al ANAF descrie viteza cu care s-au scurs banii: doar în luna decembrie 2015, STP a încasat peste 70 de milioane de lei pentru proiectul de la Ghelari, fonduri pe care le-a convertit imediat în valută și le-a transferat „de îndată” într-un cont din Elveția, fără să achite TVA-ul aferent.

Pentru a câștiga timp, în mai 2016, STP a solicitat ANAF eșalonarea unei datorii de 2 milioane de euro, argumentând că împrumutase 3 milioane de euro către BTH și că va achita datoriile fiscale imediat ce va recupera banii. Statul nu a încasat însă nimic, iar când a fost întrebat despre măsurile luate pentru recuperarea prejudiciului, ANAF s-a adăpostit în spatele secretului fiscal.

ET Solutions Bucharest, reprezentantul fiscal al STP în România și entitatea responsabilă legal pentru datoriile firmei elvețiene, a fost cedată unei companii paravan din Peru, care a preluat pachetul majoritar de acțiuni.

Noua conducere a cerut rapid intrarea în faliment simplificat, invocând lipsa resurselor pentru acoperirea datoriilor. Deși în actele oficiale se menționa că fiscul blocase conturile din cauza TVA-ului neachitat de STP, la finalul procedurii de faliment lichidatorul judiciar a consemnat bizara concluzie că societatea nu are niciun creditor.

La rândul său, Sensualis, alături de întreaga rețea de firme de unică folosință din Marea Britanie gravitate în jurul lui Faff, a fost definitiv dizolvată.

Jurgen Faff este escortat de către polițiști ai Serviciului de Investigare a Criminalităţii Economice în afara sediului secției 1 de Poliție din București, 15 septembrie 2025. Inquam Photos / George Călin

Astăzi, Jurgen Faff este rezident în Dubai și controlează compania aeriană Fly Lili prin intermediul unei societăți înregistrate în Gibraltar, iar vechile obiceiuri financiare au reapărut însă și în aviație.

După ce Fly Lili a acumulat datorii de peste 3 milioane de euro la bugetul asigurărilor sociale, faptă încadrată de lege ca infracțiune, omul de afaceri a fost reținut și plasat temporar sub control judiciar într-un dosar de evaziune fiscală. Ulterior, statul român i-a acordat o nouă eșalonare a datoriilor.

Membrii cheie ai rețelei au ales, însă, tăcerea. Jurgen Faff, Linhui Sui (CEO al ET Solutions AG), Jurgen Maurer (CTO al ET Solutions AG și împuternicitul pentru proiectele din România), alături de interfețele elvețiene Christine Hafner și Klaus Thomas Fricker, nu au transmis niciun răspuns la solicitările oficiale adresate de redacția Context.ro.