Pe 18 martie 2015, adică acum mai bine de un an de zile (!) scriam textul de mai jos pe blogul personal, turcescu.ro. Îl reproduc astăzi aproape integral, singurele modificări aduse fiind legate de mici corecții de natură temporală sau condiționate de spațiul tipografic avut la dispoziție. E important pentru a sublinia faptul că preocuparea legată de rolul SRI în anchetele penale nu e, așa cum cred unii, de dată recentă și nu s-a declanșat odată cu decizia CCR privind (ne)constituționalitatea articolului 142 din Codul de Procedură Penală.

”Eu votez DNA!”, titlul unei cărți avându-l ca autor pe amicul Cristian Ghinea, a devenit în ultimii ani un refren public. Îl auzim de fiecare dată când un nume ”greu” e prins în anchetele procurorilor anticorupție și seamănă cu uralele unor tribune care au așteptat pâna în ultimul minut de prelungiri ca echipa favorita să înscrie golul victoriei. Adevărul e că până în 2004 nimeni nu și-ar fi putut închipui că e posibil să vedem ceea ce se întâmplă de câțiva ani încoace: nume mari, oameni grei, inși considerați intangibili sau protejați de sistemul politic ori relațional ies încătușați din sediul DNA sau sunt duși în cătușe la arest. Unii dintre ei au ajuns deja după gratii, alții au fost acolo și între timp au și ieșit. Pare că DNA a devenit o instituție eficientă și temută deopotrivă- o arată și cota de încredere din sondaje- și atunci, cum să nu votezi DNA?!
Nu mă pricep precum alți colegi de breasla să dau premii sau să fac bezele procurorilor. Dar am o pasiune aparte pentru a reciti știri și declarații din istoria recenta în încercarea de a întelege unele întâmplări a căror semnificație mi-a rămas neclară. Așa se face că în căutarile mele descopăr, din când în când, amănunte sau nuanțe pe care nu le-am băgat în seamă în urmă cu ceva timp, dar care capătă deodată o altă dimensiune.
În cartea „Eu votez DNA!” scrisă de Cristian Ghinea și apărută la Humanitas acum câțiva ani, sunt publicate interviuri cu adevăratele vedete ale luptei anticorupție de la acea vreme. Cel mai sonor nume este al lui Daniel Morar. Ani de zile, toți cei care și astăzi aplaudă rezultatele luptei anti-corupție purtată de procurori au făcut din Daniel Morar un simbol al acestei cruciade. Și pe buna dreptate. Fără Daniel Morar și Monica Macovei probabil că n-am fi văzut niciodată după gratii personaje precum Adrian Năstase sau Dan Voiculescu. Au fost „tatăl” și „mama” DNA. În treacăt fie spus, din sintagma „mama DNA”, doamna Macovei și-a făcut în alegerile prezidențiale din 2014 și slogan de campanie.

Dar nu despre Monica Macovei vreau să vorbesc, ci despre Daniel Morar. Și eu, ca mulți alți jurnaliști, am scris și am vorbit de-a lungul anilor în termeni elogioși despre munca fostului șef DNA. Pentru că mi se părea reconfortant și dătător de speranță în primul rând, să văd că, în sfârșit, corupții României sunt puși cu botul pe labe. Apoi, Daniel Morar a (fost) plecat de la DNA și a ajuns la CCR. Poate ne aducem aminte și în ce condiții. La conducerea DNA a ajuns doamna Kovesi și atenția publică acordată până atunci „tatălui” DNA a basculat spre „mama adoptiva” a instituției anti-corupție. Transferul s-a facut chiar cu multă simpatie: dacă Daniel Morar de la DNA era numit „Morar” în spațiul public, pentru doamna Kovesi s-a preferat apelativul „Codruța” în contextul discuțiilor informale sau de pe rețelele de socializare. Mulți dintre colegii jurnaliști și-au mutat atenția, firesc am putea spune, către noua șefă a Direcției Naționale Anticorupție. Despre Daniel Morar nu s-a mai vorbit apăsat decât în vremea conflictului declanșat de fostul șef al SRI, George Maior, cu judecătorii CCR pe tema „legilor Big Brother”. Am remarcat atunci o stridență: vehemența cu care Sorina Matei îi cerea lui Daniel Morar să demisioneze de la CCR dacă și Maior plecase din scaunul de director al SRI. Mărturisesc că rămâne pentru mine o enigma de ce era așa de supărată Sorina Matei pe Daniel Morar câtă vreme cu doar câțiva ani mai devreme făcea parte din grupul celor ce aplaudau la scenă deschisă acțiunile DNA conduse la acea vreme de același Morar.
În paralel cu monitorizarea activității DNA sub conducerea Laurei Codruța Kovesi eu am continuat să-l „urmăresc” și pe Daniel Morar chiar și retras la CCR. L-am și sunat de câteva ori încercând să obțin un interviu televizat. I-am facut și propunerea de a-mi acorda ocazia unui dialog care să fie publicat pe acest blog. N-a refuzat, dar nici n-a acceptat. De fiecare data mi-a spus politicos că… ne mai auzim! O fi fost vreo formă de refuz politicos sau poate nu considera că e momentul să reapară în spațiul public, habar n-am. Am descoperit însă că domnul Morar nu a intrat în silenzio stampa. Cu surprindere, dar și cu mare atenție, am citit un interviu acordat de el unei publicații cvasi- anonime sau, mă rog, ca să nu jignesc pe cineva, având o expunere publică limitata. Textul a aparut pe 16 decembrie 2014 în Revista Română de drept al Afacerilor. În acest interviu, din care reproduc câteva pasaje mai jos, Daniel Morar face niște declarații senzaționale! Vă invit să citiți spicuirile, apoi revin cu câteva comentarii:

”Munca pe care echipa mea și eu am început-o în anul 2005 își găsește finalizarea în 2010, 2011, 2012, 2013, 2014… Important este că, la finalizarea mandatului meu, în 2012, am lăsat în urmă o instituție eficientă și credibilă,perceputa ca atare. Hotarârile definitive de condamnare, pronunțate de judecători, valideaza munca de bună calitate a echipei din cadrul D.N.A. De asemenea, am ferit instituția de orice fel de intruziune ori influență a oamenilor politici, a oamenilor de afaceri influenți ori a serviciilor de informații. Am avut orgoliul de a prezerva instituția ca una cu adevărat independentă, fondată din procurori-magistrați, în adevăratul înțeles al termenului. (…) Dacă D.N.A.-ul funcționează la fel de eficient și în prezent, nu se poate ști decât peste câțiva ani. Așa cum am explicat mai sus, validarea muncii procurorilor o realizează judecătorii prin hotarârile pe care le pronunță, iar aceasta durează, fiind vorba de dosare complexe, un număr de ani. Abia după pronunțarea hotărârilor definitive vom ști dacă munca de azi a procurorilor D.N.A. este una profesionistă, de buna calitate, dacă se bazează pe probe și pe o buna cunoaștere și interpretare a legii. Până în acest moment, hotărârile definitive de condamnare pronunțate în dosarele de mare corupție privesc dosare instrumentate de vechea echipă a D.N.A. Spun „vechea”, pentru că o parte semnificativă a procurorilor care au făcut din D.N.A. o instituție eficientă au plecat din instituție după numirea noii echipe de conducere, în anul 2013”.
Nu știu dacă sunt prea multe de adăugat. Dar numai cine nu vrea nu vede că „tatal” DNA ia distanță față de ceea ce se întâmpla acum în instituția pe care a tutelat-o. Auzisem prin târg despre conflictul dintre Morar și Kovesi care era de notorietate în perioada în care erau împărțiți unul la DNA și celălalt la Parchetul General, însă acest interviu ne arată clar că între cei doi a fost mai mult decât un conflict al orgoliilor. De fapt, pozițiile lor antagonice aveau ca punct de plecare modalitatea de realizare a dosarelor. Sigur, în mandatul Kovesi la DNA procurorii lucreză având în față un altfel de Cod Penal și oricând „viteza” cu care se desfășoară astăzi anchetele poate fi justificată prin condițiile de lucru oferite anchetatorilor anti-corupție de noul cadru legislativ. Dar sunt convins totodată că și Daniel Morar, fostul șef DNA, astăzi judecător CCR, trăiește încă pe lumea asta și știe și el foarte bine modificările aduse legislației. În același timp, așa cum ați văzut în interviul de mai sus, Morar nu ezita să ridice mari semne de întrebare în legatura cu activitatea „noului DNA”, pus chiar în antiteză cu „vechea echipa”. De ce o face? „Simte” Morar că e ceva în neregulă în activitatea „noului DNA” ? Încotro bate când spune: „am avut orgoliul de a prezerva instituția ca una cu adevărat independentă, fondată din procurori-magistrați, în adevăratul înțeles al termenului”?

Dincolo de disputele tehnice sau de conspirațiile care leagă DNA de SRI și chiar de unii judecători de la Înalta Curte întrebarea mea e una simplă: eu votez DNA, dar care DNA? DNA- Morar sau a DNA- Codruța? Din această dilemă cum vom putea ieși?