Zeci de ierarhi ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-au condus pe ultimul drum pe Preasfințitul Părinte Gurie, cel care a condus Episcopia Devei și Hunedoarei de la înființare și până acum. PS Gurie a murit înainte să împlinească 53 de ani, în urma unui stop-cardiorespirator. Fusese internat cu COVID-19, dar se vindecase, însă virusul i-a afectat puternic organismul.

La slujba de înmormântare, unul dintre mitropoliții prezenți, Ioan al Banatului, a avut o cuvântare care i-a făcut pe toți să plângă, îndeosebi pe PS Nestor Hunedoreanul, episcop vicar al Episcopiei Devei și Hunedoarei, ucenicul iubit al Preasfințitului Gurie. Puternic afectat de dispariția prematură a lui PS Gurie, ÎPS Ioan nu a vrut să vorbească, inițial. În cuvântarea sa, cel supranumit ”Ioan cel Blând” a plâns de multe ori, alături de tot soborul de ierarhi, preoți, călugări și monahii.

”Îndurerați părinți ai Episcopiei Devei, iubiți frați și surori în Domnul.

O cunună de arhierei, membri ai Sfântului Sinod, au venit, azi, să își ia rămas bun de la unul din cei mai iubiți ierarhi tineri din Sfântul Sinod (n.r. plânge). Dintre câți ne vedeți că suntem aici, patru am plecat de la Mănăstirea Lainici (n.r. județul Gorj). De față este Preasfințitul Vicențiu (n.r. episcopul Sloboziei şi Călăraşilor), Preasfințitul Iustin de la Maramureș, eu și Preasfințitul Gurie. Suntem aici patru. Toți care ne-am închinat în sfânta Mănăstire Lainici (n.r. plânge).

Preasfințite Părinte Vicențiu, Preasfințite Părinte Iustin,

De ce cel mai tânăr dintre noi a plecat şi nu eu, care sunt cel mai în vârstă (n.r. începe să plângă)? Cel mai tânăr, cel în floarea vieţii! Mi-am pus această întrebare: de ce nu eu, şi de cel el? Am zis, pentru mine, că el şi-a făcut datoria, a împlinit tot ce i-a dat Dumnezeu să facă și tu nu ai împlinit încă tot. Ție își mai dau, încă, timp de pocăință. El și-a împlinit datoria pe care i-o dăduse Dumnezeul şi l-a chemat la El.

Iubiți frați și surori,

Dumnezeu nu ia la rând, ci Dumnezeu ia din rând pe cine voiește el. Aș vrea să spun doar, de acum, în graiul meu, cuvintele pe care cred că ar fi dorit să le spună Preasfințitul Gurie în ceasul acesta. Zice imnograful în carte rânduielii noastre bisericești: ”Fără de veste a venit asupra mea moartea şi m‑a despărţit astăzi de ai mei; ci Hristoase, Cel ce m‑ai mutat, în locuri răcoroase, odihneşte‑mă. (n.r. Molitfelnic)”

Iubiți frați și surori,

Ce poate fi mai semnificativ pentru noi, ca mesaj, să ne pregătim, că nici noi nu știm când va bate la porțile inimii noastre îngerul lui Dumnezeu și va spune: ”Lasă totul din lumea aceasta și vino la mine!”. L-a chemat, prin îngerul lui Dumnezeu, L-a chemat să vină la El.

Ce ne-ar mai spune, apoi, Părintele Gurie? ”Frații mei cei iubiți, nu mă uitați pe mine, când lăudați pe Domnul, ci vă aduceți aminte de dorul și de dragostea mea. Aduceți-vă aminte și de frăție, și rugați pe Dumnezeu să mă odihnească pe mine cu drepții (n.r. Panihida, p. 84)”. Iată, este cuvântul către ierarhi și către preoți: să-l pomenim în rugăciunile noastre.

Iubiți frați și surori,

Dangătul de clopot din eparhia Devei și de la Lainici, de la mănăstire, a tras, zilele acestea, în dangăt de tristețe și de supărare. Tristețea a venit și peste obștea mănăstirea Lainici de unde a plecat, într-o zi. Îmi aduc aminte când părintele mitropolit Nestor al Olteniei i-a spus starețului: ”Părinte, dă-mi un ucenic la centrul eparhial (n.r. începe să plângă). Dă-mi un copil cuminte!” Și, cel mai cuminte dintre frați, atunci, a fost el. Și a rămas ani întregi, alături de vlădica Vicențiu (n.r. episcopul Sloboziei şi Călăraşilor), doi străjeri ai mitropolitului Olteniei de atunci.

Ca să nu vă lase întristați pe cei care i-ați fost atât de aproape, ne mai spune un cuvânt Părintele Gurie: ”Acum, m-a odihnit și am aflat ușurare multă.” Auziți: ”Acum m-a odihnit și am aflat ușurare multă că m-am mutat din stricăciune și m-am dus la viață. Doamne, slavă Ție!” Auziți! Îi dă slavă lui Dumnezeu că l-a mutat din viața aceasta la viața cea veșnică, a bucuriei din Împărăția Sa.

Vedeți, nu pleacă supărat pe Dumnezeu din lumea aceasta. Nu îi spune: ”Doamne, de ce așa de repede?” Ci, din contră, cu multă smerenie, spune: ”Acum m-a odihnit și am aflat ușurare multă că m-am mutat din stricăciune și m-am dus la viață. Doamne, slavă Ție!”

Iubiți frați și surori,

Bine ar fi dacă fiecare dintre noi am putea spune, la sfârșitul vieții acesteia, ”Doamne, acum m-a odihnit, m-ai luat la Tine și Te slăvesc pentru tot ce mi-ai dat și mi-ai făcut în viața aceasta.” Dumnezeu să îl odihnească împreună cu ierarhii mari ai Bisericii noastre în ceruri.

Iubiți frați și surori,

După cum vedeți, este înveșmântat în veșminte de ierarh. Nu pleacă altfel din lumea aceasta, și-a păstrat, până în ultima clipă, arhieria cu care a fost încununat și cu ea pleacă, ca arhiereu a lui Hristos în cer. Dumnezeu să îi trimită înger să îl călăuzească pentru ca la apusul soarelui să ajungă la poarta Cerului și când va bate toaca în cer de Vecernie să intre în prima lui slujbă în împărăția lui Dumnezeu. Iertați-mă!”, au fost cuvintele emoționante rostite de ÎPS Ioan.

Slujba înmormântării a fost precedată de Sfânta Liturghie săvârşită de un sobor de arhierei, preoţi şi diaconi. În soborul arhiereilor s-au aflat Preasfinţitul Părinte Lucian, Episcopul Caransebeşului, Preasfinţitul Părinte Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei, Preasfinţitul Părinte Andrei, Episcopul Covasnei şi Harghitei, Preasfinţitul Părinte Galaction, Episcopul Alexandriei şi Teleormanului, Preasfinţitul Părinte Visarion, Episcopul Tulcii, Preasfinţitul Părinte Siluan, Episcopul Ortodox Român al Ungariei, Preasfinţitul Părinte Timotei, Episcopul Ortodox Român al Spaniei şi Portugaliei, Preasfinţitul Părinte Benedict, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului, şi Preasfinţitul Părinte Emilian Crişanul, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Aradului.

La Sfânta Liturghie au participat şi Înaltpreasfinţitul Părinte Laurenţiu, Arhiepiscopul Sibiului, Mitropolitul Ardealului şi locţiitor de Episcop al Devei şi Hunedoarei, precum şi Preasfinţitul Părinte Nestor Hunedoreanul, Arhiereul-vicar al Episcopiei Devei şi Hunedoarei.

Slujba Înmormântării a fost săvârşită de un sobor de arhierei condus de Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Laurenţiu şi format din arhiereii care au liturghisit, alături de care s-au mai aflat Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Arhiepiscopul Iașilor și Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Înaltpreasfinţitul Părinte Ioan, Arhiepiscopul Timişoarei şi Mitropolitul Banatului, Înaltpreasfinţitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul de Alba Iulia, Preasfinţitul Părinte Ignatie, Episcopul Huşilor, Preasfinţitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului, Preasfinţitul Părinte Vincenţiu, Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor, Preasfinţitul Părinte Sebastian, Episcopul Slatinei şi Romanaţilor, Preasfinţitul Părinte Petroniu, Episcopul Sălajului, Preasfinţitul Părinte Paisie Lugojanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei, Preasfinţitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, şi Preasfințitul Părinte Arhiereu-vicar Nestor Hunedoreanul. De asemenea, a participat la slujba de înmormântare şi Preasfinţitul Părinte Daniil, Episcop locţiitor al Episcopiei Dacia Felix.

Cuvântarea Înaltpreasfințitului Ioan poate fi urmărită de la minutul 3:30:00