Cartelul cumpărătorilor aproape nu funcționează niciodată. Poate că specialiștii în economie ne pot da numeroase exemple, dar majoritatea acestora sunt excepții. Răspunsul pe care comercianții noștri îl dau atunci când îi sfidăm și spunem “Dacă nu-mi dai la prețul ăsta, nu cumpăr” este valabil și pentru piața internațională de petrol. “Atunci nu cumpăra! Oricum se va găsi alt cumpărător!”, susține Milliyet preluat de Rador.

Vânzătorul este în poziția de monopol întreg sau monopol pe jumătate.

Exemplu: Ţările Uniunii Europene și țările G7 au anunțat Rusia că vor plăti 60 dolari/baril și că acesta este ultimul preț.

Răspunsul purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a fost următorul:

“Analizăm situația. S-au făcut unele pregătiri pentru un anunț privind plafonarea prețului. Dar noi nu vom accepta această plafonare. După ce se finalizează analizele, vom anunța ce acțiuni se vor întreprinde.”

Ceea ce rămâne după ce curățăm textul de subtilitățile diplomatice este identic cu stilul din Marele Bazar (din Istanbul-n.trad.) “Dacă nu vrei, nu cumpăra!” Şi totuși se întrevede o negociere: “Nu. Se poate la prețul ăsta?”.

În lume, prețul celui mai ieftin petrol este de 74 dolari/baril, iar al celui mai scump este 85 dolari/baril. În această situație, Uniunea Europeană propune Rusiei o reduce cu 25 dolari/barilul de petrol. Este Rusia obligată să accepte acest lucru? Din G7 mai fac parte și Canada, și Marea Britanie, care nu sunt nici membre UE. Aceste două țări au interzis de mult importurile de petrol din Rusia. Deci, aici vorbim numai de țările membre ale Uniunii Europene. Trei dintre cele 28 de țări membre, Polonia, Estonia și Lituania, susțin nu numai plafonarea prețului petrolului din Rusia, ci interzicerea totală a importurilor de petrol rusesc. Sunt cunoscute țările care vor suferi cel mai mult în cazul în care nu se va importa petrol din Rusia: Germania, Franța, Italia și Spania. Oricât ar fi ele țări membre ale Uniunii Europene, unele țări din fostul “Bloc de Est” speră că vor importa atât gaze naturale, cât și petrol din Rusia.

Săptămâna trecută, președintele Franței, Emmanuel Macron, care și-a început vizita în SUA ca un șoim și a încheiat-o ca un mielușel, i-a solicitat președintelui Biden schimbări în pachetul de luptă împotriva inflației, pe care a caracterizat-o ca fiind “super agresivă”, dar în locul unui răspuns pozitiv a primit o lecție de economie! Fusese avansată ideea că în interiorul G7 Macron se opusese cererii de plafonare a prețului petrolului, dar în cadrul acestei vizite el a cerut altceva, ceva ce ar fi rezolvat și problema prețului petrolului, adică încheierea războiului din Ucraina ca rezultat al întâlnirii lui Biden cu Putin.

Răspunsul lui Biden la această solicitare a fost foarte dur: Putin să încheie războiul și ne vom întâlni!

Europa este într-o situație ingrată. Chiar dacă exista posibilitatea ca Rusia să fie pregătită să negocieze oferta de preț de 60 dolari/baril, acum se pare că nu mai există nicio șansă de negociere într-un mod deschis, care să se desfășoare în fața opiniei publice mondiale. În imaginile care vin din capitalele europene vedem elevi care stau în sălile de clasă cu paltoanele pe ei, parlamentari care zâmbesc cu fularele înfășurate în jurul gâtului. Însă petrolul nu se folosește numai pentru încălzirea școlilor, a caselor. Dacă Europa nu se va putea aproviziona cu petrol rusesc cum se va învârti roata economiei?

Trecând peste faptul că Statele Unite vor trimite noi rachete și alte milioane /de dolari/, pentru a da o șansă instaurării păcii în Ucraina, diplomația europeană trebuie să se pună pe treabă. (Articol de Hakkı Öcal)