Kremlinul folosește ca argument pentru exercițiile militar care vor include antrenamente pentru utilizarea armelor nucleare tactice în apropierea Ucrainei declarațiile președintelui francez Emmanuel Macron privind posibilitatea trimiterii de „soldaţi ai NATO” în Ucraina.

Dmitri Peskov, alături de Vladimir PutinFoto: Not supplied / WillWest News / Profimedia

Exerciţiile nucleare ruse anunţate luni sunt un răspuns la afirmaţiile „reprezentanţilor occidentali”, între care preşedintele francez Emmanuel Macron, a susținut Kremlinul, scrie Agerpres, citând AFP.

„Un nou ciclu de escaladare a tensiunilor”

Luni, Ministerul rus al Apărării a anunţat că armata sa va organiza „într-un viitor apropiat” exerciţii nucleare la care vor participa în special trupe staţionate în apropiere de Ucraina, drept răspuns la „ameninţările” liderilor occidentali.

Contactat de AFP, purtătorul de cuvânt al preşedinţiei ruse, Dmitri Peskov, a spus că este vorba despre afirmaţiile lui Emmanuel Macron, al unor „reprezentanţi britanici” şi al unui „reprezentant al Senatului american, dacă nu mă înşel”.

Aceşti lideri „au vorbit despre voinţa şi chiar despre intenţia de a trimite contingente armate în Ucraina, respectiv de a plasa soldaţi ai NATO în faţa armatei ruse”, a spus Peskov.

El a susținutcă este vorba despre „un nou ciclu de escaladare a tensiunilor”, denunţând „retorica foarte periculoasă” a preşedintelui francez.

Anunțul Moscovei despre exercițiile nucleare

Ministerul rus al Apărării a transmis luni că exercițiul a fost ordonat de președintele Vladimir Putin și va testa pregătirea forțelor nucleare nestrategice pentru a îndeplini misiuni de luptă.

Exercițiile militare vor include antrenamente pentru pregătirea și desfășurarea în vederea utilizării armelor nucleare nestrategice, a precizat ministerul rus al apărării.

Unităţi de rachete din Districtul militar de sud şi forţe navale vor participa la exerciţii, potrivit Ministerului rus al Apărării. „În timpul exercițiului, vor fi efectuate o serie de măsuri pentru a exersa aspectele legate de pregătirea și utilizarea armelor nucleare non-strategice”, a declarat ministerul rus al apărării.

Rusia deține cel mai mare arsenal de arme nucleare din lume.

Declarațiile lui Macron pe care Rusia le folosește ca argument

Săptămâna trecută, preşedintele francez Emmanuel Macron a declarat că Rusia trebuie împiedicată să câștige războiul din Ucraina, indicând că în cazul unui succes nu există garanții că țările vecine, inclusiv România și Republica Moldova, nu vor fi în pericol într-un scenariu în care Moscova și-ar atinge obiectivele strategice.

Liderul de la Elysee a vorbit din nou despre posibilitatea trimiterii de trupe NATO pe teren în țara invadată, apreciind într-un interviu publicat de The Economist că va trebui să „ne punem problema” dacă Moscova „va reuşi să străpungă linia frontului” şi dacă autorităţile de la Kiev o cer.

„Dacă ruşii reuşesc să străpungă linia frontului, dacă ar exista o cerere ucraineană, ceea ce nu este cazul astăzi, ar trebui să ne punem în mod legitim întrebarea”, a declarat preşedintele francez săptămânalului britanic The Economist, citat de Agerpres.

„A exclude acest lucru a priori înseamnă a nu învăţa lecţiile ultimilor doi ani”, în condiţiile în care ţările NATO au exclus iniţial să trimită tancuri şi avioane în Ucraina, iar în cele din urmă s-au răzgândit, a adăugat el.

Şeful statului francez a provocat o controversă la sfârşitul lunii februarie, afirmând că trimiterea de trupe occidentale pe pământul ucrainean nu trebuie „exclusă” în viitor.

El a explicat că doreşte să restabilească „ambiguitatea strategică” în răspunsul european la invazia rusă a Ucrainei.

Majoritatea ţărilor europene, precum şi Statele Unite, s-au distanţat în mod clar de remarcile sale, chiar dacă de atunci unele au făcut un pas în această direcţie, potrivit AFP.

Mircea Cărtărescu a câştigat Premiul Internaţional de Proză Ceppo 2024 cu volumul “Melancolia” (La Nave di Teseo 2022) pentru capacitatea de a povesti lumea ca pe un loc care nu este dat o dată pentru totdeauna şi ale cărui forme nu sunt niciodată cristalizate.

“Premiul Ceppo pentru literatură se atribuie la Pistoia din 1956, adică are vârsta mea. De mai mulţi ani a devenit internaţional, primul scriitor străin care l-a primit fiind Mario Vargas Llosa. L-am primit şi eu zilele trecute într-o frumoasă ceremonie. Premiul Ceppo pentru autorii italieni i-a fost acordat lui Michele Mari, tradus şi la noi cu două romane”, a scris pe Facebook scriitorul.

Potrivit juriului, în povestirile sale, totul este mereu cuprins de o metamorfoză de neoprit şi nu există timp, spaţiu, corp sau materie care să nu-şi schimbe constant starea, ajungând să cucerească mereu noi dimensiuni şi sensuri, dezlănţuind o lumină care dezvăluie în mod surprinzător zonele cele mai ascunse ale realităţii şi ale inimii umane, aşa cum se întâmplă într-una dintre cele mai emoţionante povestiri ale sale, “Pieile”. Poate că nu este o coincidenţă faptul că modul său foarte special de a vedea lumea îşi are originea în România, unde a trăit şi a lucrat întotdeauna. Ovidiu însuşi şi-a trăit ultimii ani în exil într-un oraş de pe coasta României de astăzi. Şi, ca şi cum secolele ar fi trecut pe lângă ei, Cărtărescu i-a devenit moştenitor. Dar care sunt forţele secrete care atacă şi revoluţionează formele şi sensul lumii? Copilăria, visul, memoria şi, mai ales, nostalgia, o formă foarte ciudată de nostalgie, care irigă şi potenţează viaţa, toate tinzând spre viitor, ceea ce ne aminteşte de ceea ce scria Pasolini: “Cunoaşterea este în nostalgie. / Cine nu se pierde nu posedă”.

Dacă, pentru Cărtărescu, realitatea este întotdeauna subminată de puterea nostalgiei şi a viselor, înseamnă că realitatea are întotdeauna ceva sentimental şi că sentimentele cele mai instabile şi ambigue sunt cele care modifică casele, străzile, pieţele, clădirile, şcolile, fabricile – astfel încât Bucureştiul, locul unde se petrec toate poveştile sale, este, în acelaşi timp, la fel de mic şi confortabil ca un dormitor şi la fel de vast şi de plin de creaturi ca un întreg cosmos.

În cărţile lui Cărtărescu, nostalgia nu este decât un nume pentru imaginaţie, iar imaginaţia este cea care sparge iluzia că nu există o realitate dincolo de cuşca micilor noastre euri. În afara şi înăuntrul nostru, totul este viu, totul vibrează, totul se multiplică şi se împleteşte cu o luxurianţă extremă, iar nouă ne revine sarcina de a ne aventura în acest univers tandru şi tulburător, continuând cu încăpăţânare chiar şi atunci când totul devine înfricoşător şi de neînţeles. Căci, aşa cum scrie în “Solenoid”, “ceea ce ne rămâne este încăpăţânarea, care este întotdeauna o formă de credinţă”.

Mircea Cărtărescu este scriitor, poet şi profesor universitar. Născut la Bucureşti în 1956, a fost nominalizat de mai multe ori la Premiul Nobel pentru Literatură. După ce a debutat în poezie, a împins arta de a scrie povestiri şi romane dincolo de frontierele cunoscute, iar astăzi cărţile sale sunt traduse în peste douăzeci de limbi. Printre acestea se remarcă, prin complexitate şi viziune, trilogia “Abbacinante” (Voland 2008-2016) şi capodopera sa, “Solenoide” (il Saggiatore 2020).