Fricile geopolitice ale fostului spion sovietic, Vladimir Putin, și dorința sa de a readuce bocancii Rusiei în Europa au avut un efect de bumerang geopolitic. Întreaga dinamică a războiului din Ucraina evidențiază o imagine amplă cu multiple variabile care au suferit modificări la scară globală și regională.

Silviu NateFoto: Arhiva personala

Puterea Kremlinului este un mit construit, asemeni perioadei sovietice, pe artificii de imagine publică, dar Rusia rămâne o forță militară ce nu trebuie neglijată

Rusia și-a demonstrat capabilitățile de a conduce în mod eficient un război informațional împotriva Europei și a interferat în diverse domenii de influență, dar, surprinzător, a ignorat anumite aspecte culturale ale Ucrainei. Pe parcursul anului 2022, am asistat cu toții la o antiteză axiomatică între eșecurile Kremlinului vs. supraestimarea puterii sale de către Occident. Așadar, rezultatul confruntării cu Ucraina, după zece luni de război, a scos la suprafață autosuficiența strategică rusă și evaluările sale dezastruoase.

Deși armata Kremlinului deține un avantaj asimetric militar și superioritate aeriană, totuși a eșuat până în prezent în Ucraina. Cu toate acestea, merită să ne întrebăm dacă nu cumva campania de promovare privind modernizarea militară a Rusiei a dus la supraestimarea occidentală față de capacitățile Moscovei sau Rusia nu a pus încă în mișcare tehnologia sa de vârf?

Este greu de crezut că Vladimir Putin și-ar transforma proprii soldați în carne de tun, lăsând în depozite tehnologii sofisticate de război, dar realitatea geografică ne spune că Rusia reprezintă un teritoriu vast ce trebuie apărat, fiind extrem de vulnerabilă la est. Precauția utilizării tehnologiilor militare avansate ar putea avea o explicație rațională, mai ales că NATO și Europa au afișat un comportament istoric defensiv și predictibil în raport cu Rusia, iar China urmărește cu mare interes să extragă înțelegere despre strategiile și capabilitățile militare ale părților implicate în conflict.

Noua paradigmă a comportamentului european cu privire la Rusia va continua și în 2023

Trebuie să admitem că raportarea statelor europene la Rusia nu este întotdeauna convergentă, dar s-au produs modificări substanțiale. Am asistat la o schimbare a retoricii Berlinului în era post-Merkel care va funcționa cel puțin trei ani de acum încolo, așadar o poziție politică germană, mult mai fermă în fața Rusiei, va contribui la direcția traseului politic european în acest subiect. Deși este notabilă schimbarea poziției politice pe parcursul mandatului Scholz, opinia publică germană cu privire la agresiunea Rusiei nu s-a schimbat atât de mult.

Războiul din Ucraina a conturat mai multă determinare pe Flancul estic al NATO

Balticii și statele de pe flancul estic nu își vor schimba prea curând mentalitatea cu privire la Rusia, așadar, în 2023, am putea vedea mai mult efort pentru pivotarea agendei transatlantice și europene spre est sub leadership-ul Poloniei, susținut în mod activ de România. Ungaria va rămâne aliatul rebel și atașat Moscovei pe Flancul Estic al NATO, iar Bulgaria va persista în starea de dormitare strategică. În această ecuație a estului transatlantic, Turcia are un profil mai special și atipic, fiind condiționată geopolitic de contextul regional al Caucazului de Sud și Orientului Mijlociu.

Anul 2023 va întări percepția unui parcurs global către articularea centrelor de putere

Polii de putere se restructurează către o lume cu tendințe bipolare unde SUA și China își vor disputa predominanța, iar Rusia alunecă deja spre statutul de putere regională, înregistrând un declin geopolitic. China nu beneficiază de un sistem vast de alianțe, nu este persuasivă din punct de vedere ideologic, dar mizează pe forța economică, o putere militară în creștere și prezența sa în organizații internaționale. În competiția cu SUA, profilul incomplet al Chinei și dependența de piețele occidentale accentuează decalajul de putere, situându-se deocamdată în poziția aspirantului la hegemonia globală.

Leadership-ul american rămâne critic pentru păstrarea ordinii internaționale

Președintele Biden a evitat apariția unui nou Război Rece, în timp ce Europa nu ar fi putut face singură acest lucru. Economia Chinei este integrată global și sancțiunile ar afecta-o mult mai sever decât pe Rusia. Fermitatea președintelui Biden, sistemele de alianțe și parteneriatele SUA, alături de capacitatea de a coagula constrângerea economică occidentală comună, au ținut departe China de Rusia într-un posibil efort de a alimenta un nou Război Rece Est-Vest.

Cele mai puternice economii ale lumii au capacitatea de a instrumenta diplomația coercitivă, dar nu au putut stopa încălcarea dreptului internațional de către tirani.

În 2023, sub leadership-ul SUA, comunitatea occidentală va îmbina puterea politică, economică și militară în efortul său de a păstra ordinea internațională liberală, bazată pe reguli.

China pare să fie deocamdată marele câștigător pe fondul războiului din Ucraina. Analizează cu atenție și trage învățăminte despre capacitatea de război a Occidentului și Rusiei, a negociat contracte energetice avantajoase cu Moscova și caută în mod activ să-și proiecteze influența în Asia Centrală pe fondul slăbirii Rusiei.

Trei provocări regionale

1. Recăpătarea suveranității Ucrainei

Momentan ne aflăm într-un impas. Președintele Biden a declarat că nu este pregătit sau dispus pentru a începe o negociere cu Putin, dar orice dorință de soluționare ar implica, într-o formă sau alta, SUA în dialog.

Președintele Zelenski s-a confruntat cu presiunea unor grupuri conservatoare și naționaliste interne pentru a nu accepta o negociere sau un compromis cu Moscova înaintea acestei invazii. În același timp, pentru Kremlin, obiectivul central și tradițional l-a reprezentat controlarea regimurilor în statele aflate pe orbita sa. Putem anticipa ca în 2023, Rusia să-și intensifice eforturile pentru schimbarea regimurilor politice sau menținerea vasalilor.

Putin nu ar fi recurs la război, dar a fost nevoit; puterea în relațiile internaționale înseamnă influență, iar puterea se obține cu costuri reduse prin capturarea principalilor poli politici ai statelor considerate de Federația Rusă sfera sa de influență.

Astăzi, ucrainenii au parte de așa-numitul efect Zelenski, fiind mai greu pentru Moscova să-și atingă obiectivul schimbării de regim în Kiev, dar efortul Kremlinului va crește în intensitate, însă este greu să prezicem șansele sale de succes.

Rușii au avut mereu rezultate bune în spionaj și șantaj, dar s-au dovedit mai slabi în lupta convențională. În anul 2023 trebuie acordată o atenție sporită dimensiunii neconvenționale a războiului, deoarece operațiile de influență ale Rusiei, interferențele în mediile politice interne ale statelor sunt încă destul de periculoase pentru întreaga regiune.

2. Factorul Nuclear

Comportamentul strategic nuclear rus nu s-a schimbat foarte mult. Pe parcursul anului 2022 pârghia nucleară a fost predominant utilizată ca factor psihologic afișând valențe narative pentru a păstra vie ideea statutului de mare putere, dar și ca pârghie de constrângere sau instrument de descurajare pentru a condiționa negocierile și sprijinul militar pentru Ucraina.

În anul 2023 vom discuta mai mult despre dilema securității și implicațiile strategice ale contraofensivei ucrainene în Crimeea. Odată cu pierderea Peninsulei Crimeea, Rusia și-ar pierde status quo-ul naval în Marea Neagră și accesul spre sud, spre apele calde ale Oceanului Planetar. Blocarea flotei sale în nord sau în Marea Caspică implică rațiuni strategice și geopolitice existențiale pentru Moscova, ceea ce ar putea duce la intensificarea discursului nuclear rus.

Așadar, în mod legitim, apare întrebarea: Ce tip de scenarii vom tranzita?

În Crimeea, vom avea parte de un război convențional cu pierderi imense de ambele părți (?); vom asista la escaladarea retoricii nucleare sau va fi posibil un compromis prin negocieri de tipul unei zone demilitarizate?

Un lucru este cert, anul 2023 va conține provocări majore în Marea Neagră.

Pe baza acestui raționament am putea vedea utilitatea dialogurilor cu Moscova în cadrul cărora, probabil, președinții Scholz și Macron participă la o parte din acest joc pentru tatonarea lui Putin.

În documentele strategice ale Federației Ruse din 2020 și 2021 privind postura sa nucleară, a fost plasată o interpretare „gri” prin care Moscova își rezervă dreptul de a utiliza arma nucleară pentru a pune capăt unui război convențional. În această situație dispare demarcația doctrinară între răspuns strategic și atac nuclear.

Cu toate acestea, în cazul unui atac nuclear, indiferent de proporțiile sale, puterea de negociere a lui Putin s-ar prăbuși, iar președintele Xi Jinping și-ar pune mâinile în cap, fiind pus în cea mai dificilă poziție de până acum. Lui Xi Jinping i-ar fi solicitate explicații privind capacitatea de a asigura un echilibru strategic nuclear în raport cu Moscova, dar și cu privire la asocierea sa cu Putin înaintea invaziei. Greșelile lui Putin și opțiunea nucleară a Rusiei ar putea împinge spre izolare internațională Beijingul.

3. Un nou punct de tensiune este pe cale să apară în Caucazul de Sud

Iranul reprezintă o preocupare strategică tradițională pentru Israel datorită programului său nuclear și a rivalității istorice. Redistribuirea efectivelor armate ruse din Caucaz și Siria pe frontul din Ucraina și schimburile noi de tehnologie militară dintre Iran și Rusia indică faptul că Moscova a mai pierdut din potențialul său de balansare regională în Dosarul Iranian, acordând și alte concesii geopolitice pe care nu le cunoaștem. În ultimii ani, Israelul a dezvoltat o alianță strategică cu Azerbaidjanul în domeniile militar, intelligence, tehnologie și energie, iar Teheranul organizează tot mai des exerciții militare la granița de sud a Azerbaidjanului, căutând să susțină totodată ambițiile militare ale Armeniei. Este posibil ca rivalitatea tradițională dintre Iran și Israel să își găsească ecouri în Caucazul de Sud, locul unde Teheranul își arogă drepturi istorice și imperiale. Aceste efecte survin pe fondul declinului geopolitic al Rusiei și incapacității sale de balansare regională și de a câștiga războiul în Ucraina.Citeste intregul articol si comenteaza pe Contribuotrs.ro