Premierul Marcel Ciolacu a anunţat, marţi seară, că este posibil ca România să aibă un excedent bugetar pe luna mai şi a adăugat că în prezent sunt încasări mai mari faţă de anul trecut cu 25 de miliarde de lei. El a mai afirmat că tot ce a prognozat ANAF-ul a fost depăşit lună de lună.

Premierul Marcel Ciolacu a fost întrebat, marţi, la Digi 24, dacă vor mai fi bani pentru majorarea pensiilor în septembrie dacă deficitul bugetar va fi 3,5% la sfârşitul lunii aprilie şi dacă va ajunge 5% la finalul anului.

„Categoric. În primul rând, cred că vom avea un excedent pe luna mai. Avem acum încasări mai mari faţă de anul trecut cu 25 de miliarde. Asta înseamnă vreo cinci miliarde de euro. Tot ce şi-a prognozat ANAF-ul a fost depăşit lună de lună. Cu adevărat n-am oprit nicio investiţie. Am ajuns 41 de miliarde în patru luni investiţi. Niciodată nu s-a întâmplat în istoria României. Dacă menţinem ritmul, e un delay, pentru că întâi investeşti, cheltui banii tu statul şi pe urmă ţi se întorc din taxe şi impozite. Cu alte cuvinte, am forţat investiţiile atât de necesare, ce să fac? Să-l opresc pe Grindeanul la autostrăzi, la CFR? Autostrada Moldovei? Toate au pornit, peste tot, unde mergeţi în ţară, şi în comune, şi în municipii, şi în centuri, peste tot se lucrează. Şi este deja un ritm şi controlat şi urmărit de factorii responsabili. Eu nu voi opri aceste investiţii. Aşa s-a dezvoltat şi Italia, aşa s-a dezvoltat şi Portugalia, aşa s-a dezvoltat şi Spania. Nu trebuie să reinventăm noi mereu apa caldă. Cu adevărat trebuie să fim serioşi”, a declarat Marcel Ciolacu.

El a mai anunţat că va analiza cu miniştrii stadiul fiecărei investiţii.

„După şedinţa de guvern de joi, voi rămâne cu toţi miniştrii şi voi lua în afară de reformele şi jaloanele din PNRR tot ce înseamnă fiecare investiţie în parte. Indiferent cât timp ne va lua. Vom lua pe fiecare minister în parte, fiecare investiţie, care-i stadiul. Am văzut ştirile. Ciolacu taie 50% la bugetari. Ce mi-e ciudă, întotdeauna când se încearcă a se duce lucrurile într-o normalitate, indiferent cum, se ajunge la un breaking news. Nu. Eu am spus un lucru foarte simplu în guvern. Dom’le, dacă progresul tău la PNRR, unde ai în ministerul tău, plătiţi 200 de oameni cu 50% în plus, pentru că lucrează la PNRR şi la proiectele PNRR, progresul tău e de 0,3%. De ce îţi plătesc eu 100 de oameni cu 50% în plus, când progresul tău în minister este de 0,1%? Vom avea această discuţie în guvern foarte clar. Eu înţeleg foarte bine. Lucrezi cu bani europeni, ai responsabilitatea, dar vreau şi progres în ceea ce priveşte investiţiile”, a mai transmis premierul.

Sub acest slogan, mii de palestinieni din Israel au participat marți la un marș anual printre ruinele satelor ai căror locuitori arabi au fost alungați în 1948, în timpul războiului care a însoțit crearea Israelului, potrivit AFP.

Proteste anti-Israel ale palestinienilor si evreilor ultraortodocsiFoto: Saeed Qaq/NurPhoto / Shutterstock Editorial / Profimedia

Un episod pe care ei îl numesc Nakba, „catastrofa”, întrucât marți a fost marcată aniversarea creării statului Israel la 14 mai 1948.

Fluturând steaguri palestiniene, cu keffiyeh în jurul gâtului sau al capului, bărbați și femei s-au adunat în satele distruse al-Kassayer și al-Husha, la aproximativ cincisprezece kilometri de Haifa, în nordul Israelului.

Unii poartă pancarte cu numele zecilor de sate care au dispărut și din care familiile lor au fost expulzate. O pancartă proclama „vom rămâne atâta timp cât există cimbru și măslini”.

Unul dintre participanți la marș, Abdul Rahman al-Sabah, în vârstă de 88 de ani, a povestit pentru AFP cum membrii Haganah, organizația paramilitară a evreilor din Palestina care a luptat împotriva Mandatului britanic și care urma să formeze nucleul viitoarei armate israeliene, i-au forțat familia sa să părăsească al-Kassayer pentru orașul vecin Shefa Amr când era copil.

Pentru o vreme, „mă strecuram înapoi în sat cu mama mea pentru a lua saltele și lucruri de acasă”, dar apoi „au aruncat în aer (…) al-Kassayer și (…) al-Husha, astfel încât nu ne-am putut întoarce și au pus mine”, spune el, cu lacrimi în ochi, cu o fotografie alb-negru a părinților săi în mână.

„Dar am continuat (să ne întoarcem), eu și mama mea și oamenii din sat, pentru că era vremea recoltei și voiam să trăim și să mâncăm”, continuă el.

Pământurile strămoșești

În timpul Nakba, aproximativ 760.000 de arabi palestinieni au fugit sau au fost alungați din casele lor pentru a se refugia în ceea ce avea să devină Cisiordania și Fâșia Gaza după războiul din 1948-49 sau în țările vecine (Liban, Siria, Iordania și Egipt), potrivit ONU.

Cei aproximativ 160.000 de palestinieni care au rămas în ceea ce a devenit statul Israel au devenit cetățeni „arabi israelieni”, conform termenului folosit în Israel, dar majoritatea dintre ei se definesc ca palestinieni.

Membrii minorității arabe reprezintă peste 21% din populație, conform ultimelor cifre oficiale israeliene, și se plâng de mult timp de discriminare, în special în domeniul ocupării forței de muncă.

Mulți dintre ei rămân profund atașați de pământurile lor ancestrale.

Între votul ONU care a aprobat crearea statului Israel în noiembrie 1947 și proclamarea oficială a acestuia, un război civil a dus la confruntarea milițiilor arabe și evreiești în Palestina.

Confruntări violente au avut loc în jurul orașelor al-Husha și al-Kassayer la mijlocul lunii aprilie 1948, potrivit istoricilor.

„În timpul atacului asupra lui al-Husha, tatăl meu a plecat cu mama mea pe un măgar spre Shefa-Amr”, povestește Musa al-Saghir, în vârstă de 75 de ani, explicând că mulți dintre locuitorii satului erau descendenți ai algerienilor care emigraseră la sfârșitul secolului al XIX-lea și că strămoșii săi proveneau din Constantine.

„Când s-au întors, forțele Haganah aruncaseră în aer satul și casele sale”, explică acest militant care luptă pentru dreptul la întoarcere al persoanelor strămutate, adăugând că satul adăpostește relicve, inclusiv morminte săpate în stâncă.

„Libertate pentru Gaza”

Așezările kibbutzurilor Usha, Ramat-Yohanan și Kfar Hamakabi, fondate în anii 1930, se întind în prezent pe terenurile fostelor sate al-Husha și al-Kassayer.

În acest an, sloganurile se referă, de asemenea, la războiul mortal care se desfășoară de mai bine de șapte luni în Fâșia Gaza, declanșat de atacul sângeros efectuat la 7 octombrie de către palestinienii din Hamas în sudul Israelului.

Acest atac fără precedent s-a soldat cu moartea, de partea israeliană, a peste 1.170 de persoane. Răspunsul israelian în Fâșia Gaza a făcut deja peste 35.000 de victime, majoritatea civili, potrivit Ministerului Sănătății al guvernului Hamas din Gaza.

„Gaza nu va îngenunchea în fața tancurilor și a tunurilor”, „Libertate, libertate, pentru Gaza”, „nu foametei, nu demolării, nu strămutării”, au scandat manifestanții, în spatele unui banner care proclama „Opriți războiul acum”, în arabă, engleză și ebraică.