Premierul polonez, Donald Tusk, a anunțat marți că serviciile de informații ale țării vor fi întărite în urma activităților Moscovei menite să destabilizeze situația din Polonia, potrivit AFP.

Donald TuskFoto: Attila Husejnow / Zuma Press / Profimedia

Șeful guvernului a declarat că în ultimele luni în Polonia au avut loc mai multe tentative de distragere a atenției, sabotaj și incendiere. Din fericire, datorită vigilenței serviciilor noastre și a aliaților noștri, aceste tentative au fost evitate”, a adăugat el.

Tusk nu a oferit detalii despre aceste acțiuni.

De asemenea, el a avertizat împotriva „diferitelor tipuri de interferențe rusești înainte de alegerile pentru Parlamentul European, inclusiv în procesul electoral în sine. Nu este prima dată când se întâmplă acest lucru, dar amploarea este în creștere și devine din ce în ce mai îngrijorătoare”.

„În consecință, statul polonez trebuie să fie și va fi pregătit din punct de vedere organizatoric, financiar și logistic pentru a preveni acest tip de acțiuni”, a declarat Tusk, anunțând un buget de 100 de milioane de zloți (23,4 milioane de euro) pentru consolidarea serviciilor civile și militare de contraspionaj.

„Vreau să știți – partenerii mei din Europa au înțeles deja – că acțiunile Rusiei se vor intensifica și că acest lucru ne va obliga să rămânem concentrați”, a continuat Tusk, cerând serviciilor de securitate publice și private să fie vigilente în fața acestei „activități sporite”.

Marți, premierul a anunțat, de asemenea, consolidarea frontierei estice a Poloniei, care este și cea a Uniunii Europene.

„Problema protecției frontierelor, fie că este vorba de migranți și de războiul hibrid sau de amenințarea unui război direct, este o problemă care privește întreaga Europă”, a subliniat el, adăugând că negocierile continuă în cadrul UE cu privire la modul de finanțare a cheltuielilor militare pe întregul continent.

„Nu ar trebui să existe o lipsă de fonduri și Polonia va fi cu siguranță în centru, va fi o prioritate, frontiera sa va fi o prioritate”, a adăugat el.

Puțin cunoscut, Harkov – al doilea oraș al Ucrainei, atacat de Putin, este cel mai emblematic pentru controlul URSS asupra Ucrainei. În cea mai recentă lucrare a sa, “The Future Is Playing In Kyiv” (Gallimard, 2024), o explorare politico-istorică a principalelor orașe ale Ucrainei, istoricul german Karl Schlögel consacră un capitol lung și luminos Harkivului. Titlul lui? “Priviţi, admiraţi acest oraș”, relatează LE POINT, potrivit Rador Radio România.

• Saldırılarını yoğunlaştırarak bu bölgeyi yeniden sıcak cephe hattına dahil etti

• 11 yerleşim yerinin kontrolünü ele geçirdi
Ukrayna’daki savaşta Rus ordusu Harkiv bölgesinde yeni operasyonlar başlattı https://t.co/A7ZOA46Tda pic.twitter.com/Ecw7gHtQgC— Anadolu Ajansı (@anadoluajansi) May 13, 2024

Cele 40 de pagini ale sale explică, dincolo de motive strategice, de ce Putin a făcut din el următorul său obiectiv major. Încă o dată, în acest război dintre Rusia și Ucraina, istoria joacă un rol esențial. Nu înțelegem nimic despre Harkiv dacă ignorăm că, după ce URSS-ul comunist a preluat controlul asupra Ucrainei în 1920, tocmai acest oraș a fost ales de Moscova pentru a face din el noua capitală în perioada interbelică, spre deosebire de Kievul tradițional.

Istoria Harkovului

Cu catedralele sale vechi de aproape o mie de ani, Kievul a întruchipat prea flagrant o istorie lungă a Ucrainei care era apăsătoare, jenantă, pentru că era imposibil de respins. Comuniștii au pariat așadar totul pe Harkiv, un oraș mult mai modest, mai puțin prestigios, dar mai maleabil.

Întemeiat de cazaci în secolul al XVII-lea, fusese deja ales de guvernul rus, la sfârșitul secolului al XIX-lea, pentru a instala acolo guvernul Ucrainei. Această alegere a fost, pentru URSS, o modalitate de a le arăta ucrainenilor că de acum înainte viitorul Ucrainei este sovietic și că sediul de comandă va fi acolo unde hotărâseră ei. De asemenea, au decis să facă din el un laborator al modernității.

Când tovarășii de călătorie – inclusiv Henri Barbusse – sau șefii de stat – printre care şi Édouard Herriot – erau în vizită, au fost trimiși la Harkiv pentru a admira paradisul sovietic și a infirma zvonurile despre foamete. Harkiv s-a trezit pe prima pagină, cu fabricile sale de tractoare și turbine, cele mai mari din lume, și a devenit vitrina colectivizării și industrializării planurilor cincinale.

Simbolistică deosebit de importantă

Acolo au fost ridicate monumente uriașe și capodopera constructivismului sovietic, acum listată de UNESCO, Gosprom. În Piața Libertății – care purta odată numele simbolic de Dzerjinski, temutul fondator al CEKA (poliţia secreta a URSS, n.r.) cele șase blocuri de sticlă și beton armat interconectate adăposteau toate ministerele Republicii Sovietice Ucrainene: zeci de mii de birouri care au supraviețuit bombardamentelor germane, deoarece erau din beton armat!

Harkiv a fost și leagănul legendarului tanc sovietic T-34, cu inginerul Mihail Koşkin, și sediul Institutului Fizico-Tehnic, unde geniul Lev Landau a dezvoltat, în anii 1930, ceea ce avea să devină primul reactor atomic din lume. Când cineastul Eisenstein a vrut să filmeze blockbuster-ul său despre colectivizare, “Le Pré de Béjine” (1937), tocmai la Harkiv, în fața fabricilor de tractoare, a venit să-și monteze camerele de filmat. Toate acestea reprezintă tot ceea ce vrea Putin să recupereze simbolic. Dar când Vasili Grosman și-a dedicat ultima sa lucrare, “Totul trece”, ravagiilor aceleiași colectivizări, tot la Harkiv și-a plasat intriga romanului. Acest oraș în care fusese student la chimie în anii cumpliți 1932-1934 îi era familiar.

Harkiv, subliniază Schlögel, prezintă aceeași litanie de tragedii ca și Ucraina

Război civil, colectivizare, Holodomor, Marea Teroare, ocupație germană, Shoah… Nava amiral a colectivismului a fost reciclată de naziști într-un loc operațional al Shoahului: se află în uriașă fabrică de tractoare în care într-o zi din noiembrie 1941 au fost strânși 16.000 de evrei din Harkiv, înainte de a fi dusă la Drobiţki Iar, unde a fost săvârșit al doilea cel mai mare masacru de evrei, mult mai puțin cunoscut decât masacrul de la Babi Yar din Kiev.

Imediat ce a fost eliberat în vara anului 1943, Harkiv a văzut și primul proces din istorie împotriva criminalilor de război germani, care a avut loc în decembrie același an. Orașul de 1,5 milioane de locuitori avea atunci mai puțin de 200.000. În vechiul cimitir evreiesc au fost îngropate victimele Armatei Insurecţionale Ucrainene, care a continuat lupta împotriva URSS după 1945, și câteva mii de “lichidatori” trimiși la Cernobîl după dezastru. În acest sens, Harkivul este și oglinda perfectă a țării ucrainene de sânge, ca să folosim titlul operei lui Timothy Snyder.

Contextul actual

După începerea războiului din Donbas în 2022, Harkivul servise deja drept adăpost pentru 130.000 de refugiați veniți în principal din Donețk și Luhansk. Încă părea să poată privi spre Europa, la ani lumină de loviturile rachetelor. Dar Schlögel povestește cum, într-o clipă, situaţia a fost schimbată de inevitabilitatea clădirilor distruse. Obișnuit cu dezastrele, Harkivul; și-a văzut populația scăzând cu o treime, începând din 2022. Și nu s-a terminat!