Inflația nu este doar destabilizatoare din punct de vedere politic. Este, de asemenea, inamicul tranziției energetice, explică Joseph Webster la Centrul Global pentru Energie al Consiliului Atlantic. Președintele Putin înțelege acest lucru, motiv pentru care folosește producția de petrol și gaze a Rusiei pentru a alimenta inflația globală. Prin urmare, pentru a-i zădărnici obiectivele, națiunile ar trebui să crească producția de energie pe termen scurt din toate sursele, inclusiv hidrocarburile, scrie energypost.eu.

Scăderea prețurilor la energie, scăderea inflației și a ratelor dobânzilor și îmbunătățirea economiei proiectelor de energie curată cu utilizare intensivă a capitalului. În mod specific, Europa și alții ar trebui să accelereze producția de energie pe termen scurt prin investiții strategice în conductele de gaze naturale din SUA și în alte infrastructuri energetice, spune Webster. Zăcământul de petrol și gaze din Permian, situat în vestul Texasului și New Mexico, a fost esențial pentru menținerea unui plafon asupra prețurilor la energie și a inflației, exacerbate de invazia lui Putin în Ucraina. Dar capacitatea conductei sale este prea mică și trebuie să crească. Iar obiectivul pe termen scurt poate fi urmărit menținând în același timp obiectivul final de a îndepărta hidrocarburile neabătute, susține Webster.

“Constrângerile la pachet” ale conductelor de gaze naturale din bazinul Permian din Texas reprezintă o problemă uriașă pentru interesele strategice, economice și climatice ale Europei. Constrângerile conductei din Permian produc în mod direct niveluri ridicate de ardere, ceea ce duce la creșterea emisiilor. Dar costurile indirecte pentru climă ale producției insuficiente pot fi mai semnificative. Inflația mai mare prelungește ratele ridicate ale dobânzilor, dăunând economiei proiectelor de energie curată cu capital intensiv.

Vladimir Putin are interesul de a slăbi tranziția energetică și încearcă să crească prețurile la energie și inflația înainte de alegerile din Europa și Statele Unite. Pentru a contracara eforturile lui Putin, Europa ar trebui să ia în considerare realizarea de investiții strategice în conductele de gaze naturale din SUA și, ori de câte ori este posibil, accelerarea producției de energie pe termen scurt. Alternativa – să privești ineficient cum Vladimir Putin continuă să stimuleze inflația – ar putea duce la consecințe climatice, economice și politice profunde.

Opoziția lui Vladimir Putin față de tranziția energetică

În timp ce lui Vladimir Putin s-ar putea să nu-i pese de schimbările climatice sau poate de orice problemă pe termen lung, el privește – în mod corect – tranziția energetică ca pe o amenințare la adresa intereselor sale. Hidrocarburile reprezintă între 30 și 50% din veniturile totale ale bugetului federal al Rusiei, în funcție de prețurile energiei, în timp ce sectorul său de petrol și gaze cuprinde aproximativ 20% din PIB.

Este puțin probabil ca dependența de carbon a Rusiei să înceteze în curând. Din cauza sancțiunilor, a restructurării economiei rusești în timpul războiului și a emigrației, economia rusă rămâne tot mai mult în urma concurenților săi tehnologici. Mai fundamental, Putin nici măcar nu salută neapărat ascensiunea sectoarelor alternative, deoarece perturbările economice ar putea tulbura politica rusă de elită. Pariul lui Putin pe petrol și gaze este demonstrat în dorința sa continuă de a-și miza legitimitatea, în parte, pe conducta Power of Siberia-2, un proiect cu o economie extrem de dubioasă.

Utilizarea de către Putin a petrolului și gazelor ca armă

Având în vedere acești factori, Putin încearcă să încetinească sau să deraieze tranziția energetică prin campanii de interferență electorală. În timp ce operațiunile de dezinformare ale Kremlinului primesc o atenție substanțială, pârghiile economice – în special prețurile la energie – pot fi instrumentul său mai eficient.

Putin poate folosi puterea energetică a Rusiei pentru a influența alegerile și a făcut acest lucru frecvent. În septembrie 2005, de exemplu, Putin a accelerat ceremonia de semnare a gazoductului cu doar 10 zile înainte de alegerile germane, susținând candidatura cancelarului german de atunci, Gerard Schröder.

În mod similar, Putin a ajutat la facilitarea unei reduceri a producției de petrol în 2016, crescând prețurile benzinei chiar înainte de alegerile din SUA, potențial zădărnicind ambițiile Statelor Unite de a deveni o “superputere a energiei curate”. Moscova a fost, de asemenea, în avangarda creșterii volumelor globale de petrol în toamna anului 2018, ceea ce a redus prețurile înainte de alegerile intermediare din SUA. În 2022, Putin a ajutat la reducerea producției de petrol cu o lună înainte de alegerile intermediare din SUA.

Putin ar putea ridica prețurile la energie – în special la benzină – în acest an prin mai multe mecanisme. Kremlinul a interzis anterior exporturile de motorină și benzină și a emis recent o interdicție de șase luni asupra exporturilor de benzină. În plus, deoarece 80% din exporturile kazahe trebuie să tranziteze terminalul Novorossiysk din Rusia înainte de a ajunge pe piețele globale, Putin pare să perturbe din nou exporturile de petrol ale Kazahstanului. În cele din urmă, și cel mai semnificativ, Putin va face presiuni asupra OPEC pentru a menține prețurile petrolului ridicate prin limitarea sau chiar reducerea producției.

Europa poate răspunde

Europa se poate opune încercării lui Putin de a deraia tranziția energetică în mai multe moduri. Primul este să fim pregătiți să emitem eliberări strategice de țiței și produse brute ca răspuns la reducerile de producție promovate de Putin. Europa ar trebui, de asemenea, să adopte propuneri creative pentru a stimula producția pe termen scurt. Cu toate acestea, pasul mai important este consolidarea producției de energie pe termen scurt – inclusiv hidrocarburi.

Poate că cel mai bun mod de a susține producția de petrol și gaze pe termen scurt – care, din nou, este necesară pentru a contracara încercările lui Putin de a încetini tranziția energetică – este prin bazinul Permian al SUA. Zăcământul de petrol și gaze situat în vestul Texasului și New Mexico a fost esențial pentru menținerea unui plafon asupra prețurilor la energie și a inflației, exacerbate de invazia lui Putin în Ucraina. Producția de țiței din

SUA a crescut cu aproximativ 2 milioane de barili pe zi (MMBPD) din februarie 2022 până în decembrie 2023, numai Permianul reprezentând 57% din creștere.

Dar acest bazin critic de petrol și gaze din SUA se confruntă cu provocări – și anume, constrângerile conductelor de gaze naturale, potrivit analizei companiei de consultanță energetică RBN Energy. O evaluare din martie a lui Housley Carr de la RBN notează că capacitatea conductelor de gaz este esențială pentru manipularea volumelor de gaze naturale din instalațiile de procesare a gazelor. Fără această capacitate a conductei de gaze naturale, “creșterea producției de țiței în bazin se va opri brusc”, scrie Carr.

Acest lucru se datorează faptului că, așa cum scrie Sheela Tobben de la RBN, producția de țiței necesită nu numai conducte de petrol, ci și conducte pentru a gestiona “volumele masive de gaz asociate care apar cu ea”. Din fericire, conducta de gaze naturale Matterhorn Express de 2,5 miliarde de metri cubi pe zi (Bcf / zi) – sau 26 de miliarde de metri cubi / an (Bcm / an) – este de așteptat să intre în funcțiune cândva în al treilea trimestru.

Accelerarea producției de petrol și gaze pe termen scurt

Se poate face mai mult pentru a accelera producția de petrol și gaze pe termen scurt. Injectarea de capital strategic în conductele de petrol și gaze din Permian și în alte infrastructuri ar oferi producătorilor asigurări cu privire la capacitatea de preluare pe termen mediu, stimulând investițiile de producție pe termen scurt și reducând riscurile unei intervenții a Moscovei pe piața petrolului în cursul acestui an.

Cu toate acestea, chiar și lăsând la o parte geopolitica, este demn de remarcat faptul că aceste proiecte de infrastructură din Permian sunt aproape sigur bancabile pe baza propriilor merite. Capacitatea insuficientă de preluare duce la prețuri negative pentru gazele naturale la hub-ul Waha din Permian. În consecință – și important – majoritatea investițiilor în ecosistemul de petrol și gaze din SUA ar fi justificabile din punct de vedere comercial.

Creșterea arderii din cauza constrângerilor legate de conducte

Construcția conductelor de gaze naturale din Permian ar putea aduce, de asemenea, beneficii de mediu pe termen scurt. Din cauza constrângerilor legate de conducte, producătorii întreprind arderi pe scară largă în bazinul Permian. Prin urmare, accelerarea construcției conductelor ar putea reduce arderea, scăzând intensitatea metanului. Poate mai important, prețurile mai mici la energie ar avea un impact dezinflaționist, scăzând inflația și ratele dobânzilor și îmbunătățind economia proiectelor de energie curată cu utilizare intensivă a capitalului.

Mai multe lucruri pot fi adevărate în același timp. Este posibil să credem atât că schimbările climatice reprezintă o problemă masivă, cât și că producția de energie pe termen scurt din toate sursele, inclusiv hidrocarburile, este profund necesară pentru a susține tranziția energetică.

Reducerea inflației ajută tranziția energetică

Lumea ar trebui, desigur, să renunțe la hidrocarburile neabătute cât mai repede posibil. Cu toate acestea, realitatea este că producția de hidrocarburi pe termen scurt este esențială pentru reducerea inflației, relaxarea ratelor dobânzilor și îmbunătățirea economiei proiectelor de energie curată cu capital intensiv. În plus, inflația mai scăzută susține legitimitatea performanței pentru tranziția energetică – și democrația constituțională în sens mai larg – în fața campaniilor agresive ale lui Vladimir Putin. Pentru a salva tranziția energetică de prădările lui Putin, Europa și alți actori din Occidentul global ar trebui să accelereze producția de energie pe termen scurt prin investiții strategice în conductele de gaze naturale din SUA și în alte infrastructuri energetice.

Armata Taiwanului a detectat 45 de avioane chineze în jurul insulei, a anunţat miercuri Ministerul Apărării, cu mai puţin de o săptămână înainte de instalarea în funcţie a noului preşedinte Lai Ching-te, un partizan al fermităţii în faţa Beijingului, notează AFP.

Este cel mai mare număr de avioane chineze detectate în jurul Taiwanului, pe care Beijingul îl revendică drept parte a Chinei, într-o perioadă de 24 de ore în acest an. Dintre aceste 45 de avioane, “26 au traversat linia mediană a strâmtorii Taiwan”, a indicat ministerul într-un comunicat, referindu-se la linia care separă în două această strâmtoare cu o lăţime de 180 de kilometri situată între insulă şi China continentală.

De asemenea, şase nave chineze au fost detectate în jurul Taiwanului în cele 24 de ore înainte de ora 06.00 (22:00 GMT). Ministerul a adăugat că a “supravegheat situaţia şi a reacţionat în consecinţă”.

Tensiuni politice

Beijingul îl consideră pe preşedintele taiwanez ales Lai Ching-te, care urmează să fie învestit pe 20 mai, drept un “separatist periculos”. Tensiunile dintre Beijing şi Taiwan au crescut de când el a câştigat alegerile din ianuarie. Lai Ching-te, la fel ca preşedinta în exerciţiu Tsai Ing-wen, respinge pretenţiile Beijingului asupra Taiwanului.

China a afirmat că nu va renunţa la utilizarea forţei pentru a aduce Taiwanul sub controlul său. În ultimii ani, ea şi-a sporit presiunea militară asupra insulei trimiţând aproape zilnic avioane de război şi nave, despre care experţii spun că constituie o “tactică de zonă gri”, adică acţiuni de intimidare care nu merg până la acte de război strict vorbind.