Vârsta mijlocie este de obicei un moment în care începem să privim spre viitor, spre bucuria de a renunța la muncă în favoarea olăritului în grădină. Dar când vine vorba de sănătatea creierului nostru, a rămâne într-o cursă acerbă poate fi mai benefic decât se credea anterior. Conform noilor cercetări de la University College London, care a constatat că a avea un loc de muncă provocator mental în a doua jumătate a vieții poate ajuta la evitarea unor afecțiuni precum demența, transmite The Telegraph, relatează Blacknews.ro.

Într-un studiu efectuat pe 107.896 de participanți, cercetătorii au măsurat cât de mult îi „stimulează cognitiv” locurile lor de muncă la vârsta de 45 de ani, înainte de a-i urmări timp de aproximativ 17 ani, timp în care 1.143 de persoane au dezvoltat demență. După luarea în considerare a stilului de viață al participanților, experții au descoperit că riscul de demență a fost cu 23% mai mic la cei care au avut locuri de muncă care au oferit o stimulare cognitivă mai mare. Studiul a clasificat locurile de muncă cu stimulare redusă ca fiind cele cu cereri reduse și lipsă de autonomie, cum ar fi angajații de rezervă și lucrătorii agricoli. Cariere exigente, cum ar fi cele ale medicilor și ale directorilor executivi, au fost clasificate ca fiind cele care oferea oamenilor un nivel ridicat de control asupra muncii lor.

Nu este pentru prima dată când cariera noastră este legată de demență. Anul trecut, cercetătorii de la Copenhaga au descoperit că bărbații cu locuri de muncă care implică muncă fizică grea prezintă un risc mai mare de a dezvolta demență în comparație cu bărbații care fac muncă sedentară.

Deși aceste condiții pot părea îndepărtate, creierul tău începe să se micșoreze în preajma vârstei de 40 de ani. Și întrucât o persoană obișnuită își petrece o treime din viață la locul de muncă, nu este de mirare că joburile noastre joacă un rol atât de critic în sănătatea noastră cognitivă.

Pogramul lung de lucru poate provoca daune

Această teorie este susşinută de un studiu realizat de cercetătorii de la Institutul de cercetare economică și socială aplicată din Melbourne. Echipa a efectuat teste de citire, tipare și memorie pe peste 6.000 de lucrători cu vârsta peste 40 de ani. Au descoperit că lucrul cu ore excesiv de lungi poate duce la oboseală și stres fizic / psihologic, care pot afecta funcția cognitivă.

Dar este o veste bună pentru lucrătorii part-time, deoarece cercetătorii au concluzionat că munca de 25 de ore pe săptămână este locul potrivit pentru funcționarea optimă a creierului. Cu toate acestea, s-a constatat că a lucra mai puțin are un impact negativ asupra vigilenței creierului atât la bărbați, cât și la femei.

„Munca poate stimula activitatea creierului și poate ajuta la menținerea funcțiilor cognitive la lucrătorii mai în vârstă, ipoteza fiind „pierdeți-o sau folosiți-o ”, a spus cercetătorul principal Colin McKenzie, profesor de economie la Universitatea Keio din Tokyo. „Dar, în același timp, orele de lucru excesiv de lungi pot provoca oboseală și stres fizic și / sau psihologic, putând dăuna funcționării cognitive.”

Pofesia de chirurug stimulează creierul acestuia

Chirurgii, alături de avocați, ofițeri de probațiune, graficieni și arhitecți, îndeplinesc sarcini care le mențin creierul sănătos până la bătrânețe, potrivit unui studiu realizat pe 1.066 de bărbați și femei de la Universitatea din Edinburgh. Cercetătorii au evaluat coeficientul de inteligență, capacitatea cognitivă și memoria participanților la vârsta de 70 de ani. Cei care aveau locuri de muncă care implicau analiza datelor, precum matematicieni și ingineri civili, au arătat o capacitate cognitivă mai bună la vârsta de 70, la fel ca cei care au lucrat la sarcini complicate cu oamenii, cum ar fi îndrumare, consiliere, coaching sau negociere.

Deși cei cu un coeficient de inteligență mai mare tind să urmeze profesii mai provocatoare, studiul a constatat, de asemenea, că participanții păreau să câștige o putere a creierului suplimentară prin efectuarea unor locuri de muncă mai complexe, o creștere de aproximativ 1 până la 2 la sută. Potrivit cercetătorilor, acest lucru oferă sprijin pentru „complexitatea ocupațională ca un predictor modest al performanței cognitive în viața ulterioară, indiferent de capacitatea anterioară”.

Stresul fizic ne poate îmbătrâni

Nivelurile intense de stres ar putea de fapt îmbătrâni creierul nostru prematur. Cercetătorii de la Universitatea din Colorado au colectat date din sondaje ocupaționale la 99 de adulți cu vârste cuprinse între 60 și 79 de ani și le-au comparat cu datele de imagistică a creierului. Ei au descoperit că cei care au raportat niveluri ridicate de stres fizic au avut volume mai mici în hipocampus, partea creierului care este afectată de îmbătrânire și demență și au avut performanțe slabe în sarcinile de memorie. Stresul fizic din studiu a inclus întinderea excesivă sau ridicarea cutiilor pe rafturi, nu activitatea aerobică.

„Știm că stresul poate accelera îmbătrânirea fizică și este factorul de risc pentru multe boli cronice”, a spus Aga Burzynska, profesor asistent în cadrul Departamentului de Dezvoltare Umană și Studii de Familie. „Dar aceasta este prima dovadă că stresul profesional poate accelera creșterea și îmbătrânirea cognitivă”.

Munca insalubră ne afectează memoria

O anchetă a Universității de Stat din Florida, realizată pe 5.000 de adulți, a constatat că cei de la locurile de muncă plictisitoare sau murdare aveau mai multe șanse să întâmpine probleme de memorie mai târziu în viață. Igieniștii industriali au spus că expunerea la solvenți, mucegai, plumb sau zgomot puternic ar putea provoca acest declin cognitiv.

Rezultatele susțin un studiu anterior realizat în 2014 asupra pensionarilor de la compania națională de utilități franceză. Cercetătorii au evaluat expunerea lucrătorilor la viață la solvenți clorurați, solvenți petrolieri și benzen, inclusiv timpul ultimei expuneri și doza pe viață. Studiul, publicat în revista Neurology, a constatat că lucrătorii care sunt expuși vaporilor din vopsea, lipici sau degresanți pot avea probleme de memorie și gândire timp de decenii după expunere.

„Persoanele cu expunere ridicată în ultimii 12-30 de ani au prezentat afectarea în aproape toate zonele memoriei și gândirii, inclusiv în cele care nu sunt asociate în mod obișnuit cu expunerea la solvenți”, a spus Erika Sabbath de la Școala de Sănătate Harvard Public din Boston și autor al studiului. În mod surprinzător, totuși, cercetarea a văzut probleme cognitive la cei care au fost expuși mult mai mult timp. Acest lucru sugerează că timpul poate să nu diminueze pe deplin efectul expunerii la solvent asupra anumitor abilități de memorie și cognitive, atunci când expunerea pe viață este mare, a adăugat el.