– Petre Ţuţea: „Am stat 13 ani în temniţă pentru un popor de idioţi”

Una dintre figurile emblematice ale Romaniei dar mai ales a zonei Muscel din Arges, Petre Tutea, risca sa fie aruncate definitiv la cosul de gunoi al istoriei gratie ambitiei evreilor din Romania. Zilele trecute seful Institutului “Elie Wiesel”, aflat in subordinea Primului Ministru, anunta in mass-media centrala ca numele lui Petre Tutea nu poate fi dat nici unei strazi din Romania pentru faptul ca ar fi fost legionar si incalca o lege recent intrata in vigoare.
Pentru a-si pune in practica vorbele, Alexandru Florian, directorul Institului Elie Wiesel si unul din sustinatorii asa numitei legi antilegionari,  a cerut imperios printr-o adresa ca o strada din Timisoara sa nu mai poarte numele lui Petre Tutea iar Primaria Timisoara a acceptat cererea. Solicitari asemanatoare au fost trimise oraselor in care exista strazi ce poarta numele musceleanului  Petre Tutea, Florian sustinand ca filosoful a fost un sustinator al Miscarii Legionare. “Nu trebuie sa fii facut ceva, Tutea a sustinut prin idei Miscarea Legionara. Un nume de strada inseamna cult al acelei persoane” a  punctat in declaratia sa, Alexandru Florian, intrebat de ce crime se face vinovat filosoful.

Redactorii PROFIT au aflat cu stupoare ca si Campulungul risca piarda denumirea unei strazi de langa Colegiul Dinicu Golescu, pentru faptul ca se numeste Petre Tutea, un nume ce zgandara orgoliile evreilor din Romania. Fiind informati ca Institutului “Elie Wiesel” a trimis si o solicitare primariei muscelene, ca si in cazul Timisoarei, acolo unde primaria a acceptat si a si schimbat numele strazii, am stat de vorba cu primarul interimar al Campulungului, Liviu Taroiu. Acesta stia de problema legata de numele marelui filozof, originar din Boteni, dar a dat asigurari ca la Campulung nu se va intampla ca in Timisoara, acolo unde primarul marelui oras a acceptat fara regrete ca o strada sa nu mai poarte numele Petre Tutea.” Da, a sosit si la noi o astfel de solicitare, e strada de langa colegiu Dinicu Golescu. Nu putem face acest lucru, deci nu vom renunta sub nicio forma la denumirea acelei strazi. Eu personal ma voi opune, in primul rand ca strada poarta numele unui argesean, muscelean de-al nostru, Petre Tutea, si in al doilea rand nu putem anula o decizie a Consiliului Local al orasului care a decis aceasta denumire in memoria filozofului nascut pe aceste meleaguri”, a declarat pentru ziarul nostru Liviu Taroiu, primarul interimar al Camulungului.

Amintim ca preşedintele Klaus Iohannis a promulgat acum doua saptamani  o lege iniţiată de fostul preşedinte PNL, senatorul Crin Antonescu. Aceasta prevede interzicerea cultului persoanelor vinovate de genocid, cum ar fi cazul dictatorului Nicolae Ceauşescu. Încălcarea prevederilor acestei legi ar putea fi pedepsită cu închisoare de până la 3 ani. Actul normativ a stârnit nemulţumirea unor simpatizanţi ai Mişcării Legionare, dar şi a unor istorici, care sunt îngrijoraţi că nu vor mai putea studia viaţa şi opera unor persoane care au avut simpatii şi activităţi extremiste.

Cine este Elie Wiesel ?

Elie (Eliezer) Wiesel este evreu-american de origine român, supraviețuitor al Holocaustului, scriitor, profesor, filozof, ziarist, eseist și un activist în drepturile omului. Dintre cele  57 de cărți pe care le-a scris, “Noaptea” este cel mai cunoscut și a avut priză la public încă de început. A contat și faptul că lucrarea este bazată pe experiența și trăirile sale ca prizonier la Auschwitz, Buna și lagărele de concentrare de la Buchenwald, practic regăsind în paginile volumului o descriere autobiografică despre viața de acolo. Elie Wiesel este și președintele Consiliului Consultativ al ziarului Algemeiner Journal.

Cine este Petre Tutea ?

Petre Țuțea s-a născut în 6 octombrie 1902 în comuna Boteni, județul Muscel (azi județul Argeș) ca fiu al Anei Țuțea, o țărancă analfabetă și fiu nelegitim al preotului ortodox Petre Bădescu care, rămas văduv, neputând să se recăsătorească, a avut o relație cu Ana. Tatăl său a murit în 1924, când Țuțea avea 22 de ani. După absolvirea Școlii primare din Boteni (1913), Țuțea urmează între anii 1913 – 1917 cursurile gimnaziului „Dinicu Golescu” din Câm­pulung Muscel. În 1917, în timpul războiului, școlile funcționau cu intermitență, profesorii erau mobilizați astfel că trei ani (1917 – 1920) Petre Țuțea și-i petrece la Boteni, în casa părintească. În 1920, la sugestia consăteanului și colegului său, viitorul etnograf Ion Chelcea, se înscrie în clasa a V-a a liceului „Gh. Bariț” din Cluj unde, în 1923, promovând ultimele două clase ale cursului superior (a VII-a și a VIII-a, pe atunci) într-un singur an, absolvă liceul, își susține examenul de bacalaureat, iar în toamna lui 1923 se înscrie la Facultatea de Drept a Universității din Cluj, unde obține licența și docto­ratul în drept cu calificativul Magna cum Laudae, cu o lucrare privind contenciosul administrativ. (1929).
În 1933, Petre Țuțea a fost angajat prin concurs ca referent în Ministerul Industriei și Comerțului (ulterior devenit Ministerul Economiei Naționale) unde a avansat pînă la funcția de director de studii, funcția maximă pe care a deținut-o în cariera de economist apoi, între martie 1933 și decembrie 1934 a fost detașat în Germania la Agenția economică din Berlin (tot ca angajat al Ministerului Industriei și Comerțului și nu pentru studii la Universitatea Humboldt, unde ar fi fost trimis de către Alexandru Vaida-Voevod. Rechemat în Ministerul Economiei Naționale, centrala Industrie și Comerț, Petre Țuțea funcționează aici până la data arestării – 12 aprilie 1948. Deși doctor în Drept, se specializase în economie, conform vocației sale reale.

După 6 septembrie 1940 Conducerea Mișcării Legionare îi încredințează lui Țuțea funcția de secretar general la Ministerul Economiei Naționale și, în această calitate, face parte din diverse delegații care au purtat negocieri economice la Berlin și la Moscova.
După Rebeliunea legionară este deținut pentru scurtă vreme în Lagărul de la Târgu Jiu, după care este eliberat și repus în funcție[4]
După 23 august 1944, continuă să lucreze în același minister, la Direcția Încurajării Exportului, apoi funcționar în Direcția Studii și Documentare, pentru ca în final să lucreze în Direcția Acorduri, protejat de Lucrețiu Pătrășcanu contra epurărilor succesive din aparatul de stat. Două săptămâni după destituirea lui Pătrășcanu a fost arestat și Țuțea care, cu o întrerupere între 1953 și 1956, va fi deținut până în 1964.

Eliberat din detenție, în urma amnistiei din 1964, patru ani mai târziu, în primăvara lui 1968, lui Petre Țuțea i se întocmește o “fișă personală” (în cadrul unui “Referat cu propuneri de avertizare a numitului Țuțea Petre”):
„Dar, fire de boem, dominat puternic de eul său, n-a acceptat să intre în câmpul muncii pe lângă faptul că nu este dispus “să se bage slugă la dârloagă” (sic!) autocaracterizându-se ca om “inadaptabil la situația politică și economică actuală””

În vârstă de 66 de ani în 1968, Petre Țuțea avea deja vârsta de pensionare, dar deținuților politici nu li se recunoștea perioada de detenție drept “vechime în muncă”. Tot aici se propune: “a se aproba avertizarea numitului Țuțea Petre de către organele noastre, fără audierea unor martori deoarece poziția sa dușmănoasă a fost semnalată de mai mulți informatori”. Până la sfârșitul vieții a trăit extrem de modest, într-o garsonieră din apropierea Parcului Cișmigiu, ajutat de câțiva prieteni care obținuseră un mic ajutor bănesc și mâncare de la Casa Scriitorilor.

După 6 septembrie 1940 Conducerea Mișcării Legionare îi încredințează lui Țuțea funcția de secretar general la Ministerul Economiei Naționale și, în această calitate, face parte din diverse delegații care au purtat negocieri economice la Berlin și la Moscova.

După Rebeliunea legionară este deținut pentru scurtă vreme în Lagărul de la Târgu Jiu, după care este eliberat și repus în funcție. După 23 august 1944, continuă să lucreze în același minister, la Direcția Încurajării Exportului, apoi funcționar în Direcția Studii și Documentare, pentru ca în final să lucreze în Direcția Acorduri, protejat de Lucrețiu Pătrășcanu contra epurărilor succesive din aparatul de stat. Două săptămâni după destituirea lui Pătrășcanu a fost arestat și Țuțea care, cu o întrerupere între 1953 și 1956, va fi deținut până în 1964.

Petre Țuțea a fost arestat în 12 aprilie 1948, fiind încarcerat în arestul Siguranței din str. Rahova, acuzațiile care i se aduceau fiind de spionaj în favoarea anglo-americanilor. În realitate, în 11 februarie 1948 diplomatul britanic John Bennet a înaintat la Foreign Office un raport asupra situației economice din România, citând pe larg dintr-o lucrare redactată cu ani în urmă de Petre Țuțea, în cadrul Oficiului de Studii al Ministerului Industriei și Comerțului (Economiei Naționale), privind relațiile economice româno-germane din trecut, ca bază de comparație cu relațiile economice româno-sovietice. Suspectat de Siguranță, pentru “consolidarea” dosarului, lui Țuțea i se încredințează de către secretarul general al ministerului, Simon Zeigher, efectuarea unei lucrări privind participarea capitalului străin la dezvoltarea industriei petroliere din România, subiectul fiind considerat foarte tentant pentru “oficinele informative britanice”.
Petre Țuțea este anchetat până în 10 noiembrie 1948. Anchetatorii Securității sunt incapabili să probeze vreo încălcare a legii de către arestat, așa cum dovedește un referat din 10 decembrie 1949, semnat de căpitanul de securitate Nicolaescu Marin. În consecință se propune încadrarea arestatului în prevederile Ordinului 5/1948, categoria preventivi, vizând arestarea foștilor legionari.
Neputându-se reține în sarcina sa vreo acuzație dovedită, este trimis la închisoarea Jilava, unde rămâne până la 23 aprilie 1949. Este ridicat de la Jilava și transportat la închisoarea Ocnele Mari, fără ca situația sa de reținut să primească vreo clarificare. Aici este uitat până în noiembrie 1950 când este, oficial, internat prin Decizia M.A.I. nr. 193/1950, pe timp de 24 de luni, “pentru activitate legionară”, pedeapsa expirând la 29 noiembrie 1952. Conform obiceiului, a fost eliberat abia în anul următor, “cu o mică întârziere”, abia în 29 mai 1953.
Este arestat din nou în 1956.Tribunalul l-a condamnat, prin Sentința nr. 241/20 decembrie 1957, pe Petre Țuțea, “în baza art. 209, pct. 2, lit. a C.P., modificat prin decretul 469/57”, la “10 (zece) ani închisoare corecțională și 5 (cinci) ani interdicție corecțională pentru uneltiri contra ordinii sociale p.p. de art. 209, pct. 2 lit. a C.P., prin schimbarea calificării din art. 209, pct. 1 C.P., modificat prin Decretul 429/57, conf. Art. 292 C.J.M. și art. 306 C.Pr. Pen. În baza art. 25, pct 6 C.P. se confiscă averea totală personală a condamnatului Țuțea Petre. Conform art. 304 C.J.M. îl obligă la 500 lei cheltuieli de judecată.
Eliberat din detenție, în urma amnistiei din 1964, patru ani mai târziu, în primăvara lui 1968, lui Petre Țuțea i se întocmește o “fișă personală” (în cadrul unui “Referat cu propuneri de avertizare a numitului Țuțea Petre”)