Sub acest slogan, mii de palestinieni din Israel au participat marți la un marș anual printre ruinele satelor ai căror locuitori arabi au fost alungați în 1948, în timpul războiului care a însoțit crearea Israelului, potrivit AFP.

Proteste anti-Israel ale palestinienilor si evreilor ultraortodocsiFoto: Saeed Qaq/NurPhoto / Shutterstock Editorial / Profimedia

Un episod pe care ei îl numesc Nakba, „catastrofa”, întrucât marți a fost marcată aniversarea creării statului Israel la 14 mai 1948.

Fluturând steaguri palestiniene, cu keffiyeh în jurul gâtului sau al capului, bărbați și femei s-au adunat în satele distruse al-Kassayer și al-Husha, la aproximativ cincisprezece kilometri de Haifa, în nordul Israelului.

Unii poartă pancarte cu numele zecilor de sate care au dispărut și din care familiile lor au fost expulzate. O pancartă proclama „vom rămâne atâta timp cât există cimbru și măslini”.

Unul dintre participanți la marș, Abdul Rahman al-Sabah, în vârstă de 88 de ani, a povestit pentru AFP cum membrii Haganah, organizația paramilitară a evreilor din Palestina care a luptat împotriva Mandatului britanic și care urma să formeze nucleul viitoarei armate israeliene, i-au forțat familia sa să părăsească al-Kassayer pentru orașul vecin Shefa Amr când era copil.

Pentru o vreme, „mă strecuram înapoi în sat cu mama mea pentru a lua saltele și lucruri de acasă”, dar apoi „au aruncat în aer (…) al-Kassayer și (…) al-Husha, astfel încât nu ne-am putut întoarce și au pus mine”, spune el, cu lacrimi în ochi, cu o fotografie alb-negru a părinților săi în mână.

„Dar am continuat (să ne întoarcem), eu și mama mea și oamenii din sat, pentru că era vremea recoltei și voiam să trăim și să mâncăm”, continuă el.

Pământurile strămoșești

În timpul Nakba, aproximativ 760.000 de arabi palestinieni au fugit sau au fost alungați din casele lor pentru a se refugia în ceea ce avea să devină Cisiordania și Fâșia Gaza după războiul din 1948-49 sau în țările vecine (Liban, Siria, Iordania și Egipt), potrivit ONU.

Cei aproximativ 160.000 de palestinieni care au rămas în ceea ce a devenit statul Israel au devenit cetățeni „arabi israelieni”, conform termenului folosit în Israel, dar majoritatea dintre ei se definesc ca palestinieni.

Membrii minorității arabe reprezintă peste 21% din populație, conform ultimelor cifre oficiale israeliene, și se plâng de mult timp de discriminare, în special în domeniul ocupării forței de muncă.

Mulți dintre ei rămân profund atașați de pământurile lor ancestrale.

Între votul ONU care a aprobat crearea statului Israel în noiembrie 1947 și proclamarea oficială a acestuia, un război civil a dus la confruntarea milițiilor arabe și evreiești în Palestina.

Confruntări violente au avut loc în jurul orașelor al-Husha și al-Kassayer la mijlocul lunii aprilie 1948, potrivit istoricilor.

„În timpul atacului asupra lui al-Husha, tatăl meu a plecat cu mama mea pe un măgar spre Shefa-Amr”, povestește Musa al-Saghir, în vârstă de 75 de ani, explicând că mulți dintre locuitorii satului erau descendenți ai algerienilor care emigraseră la sfârșitul secolului al XIX-lea și că strămoșii săi proveneau din Constantine.

„Când s-au întors, forțele Haganah aruncaseră în aer satul și casele sale”, explică acest militant care luptă pentru dreptul la întoarcere al persoanelor strămutate, adăugând că satul adăpostește relicve, inclusiv morminte săpate în stâncă.

„Libertate pentru Gaza”

Așezările kibbutzurilor Usha, Ramat-Yohanan și Kfar Hamakabi, fondate în anii 1930, se întind în prezent pe terenurile fostelor sate al-Husha și al-Kassayer.

În acest an, sloganurile se referă, de asemenea, la războiul mortal care se desfășoară de mai bine de șapte luni în Fâșia Gaza, declanșat de atacul sângeros efectuat la 7 octombrie de către palestinienii din Hamas în sudul Israelului.

Acest atac fără precedent s-a soldat cu moartea, de partea israeliană, a peste 1.170 de persoane. Răspunsul israelian în Fâșia Gaza a făcut deja peste 35.000 de victime, majoritatea civili, potrivit Ministerului Sănătății al guvernului Hamas din Gaza.

„Gaza nu va îngenunchea în fața tancurilor și a tunurilor”, „Libertate, libertate, pentru Gaza”, „nu foametei, nu demolării, nu strămutării”, au scandat manifestanții, în spatele unui banner care proclama „Opriți războiul acum”, în arabă, engleză și ebraică.

Extinderea în străinătate este un element ce caracterizează majoritatea companiilor de succes, în special pe cele de pe piețe precum Grecia, care au anumite limite. Companiile grecești se orientează spre a activa în afara granițelor, iar destinațiile principale sunt Cipru și România.  Companiile grecești activează pe aceste două piețe, în principal, din două motive. În primul rând pentru că există într-adevăr în ADN-ul lor dorința de a-și extinde domeniul de activitate. Cu alte cuvinte, companiile respective cred cu adevărat în perspectivele pe care le oferă activarea lor în afara Greciei, deoarece își imaginează o poziție de jucător internațional. Prin urmare, de cele mai multe ori, acțiunile lor se bazează pe un plan clar, atent pregătit și implementat în timp. O altă situație este cea în care companiile după ce – mai ales – în perioada crizei economice din Grecia s-au confruntat cu dificultăți semnificative, au decis să caute „pământul făgăduinței” în altă parte, în special pe piețele din apropiere.

Două piețe care s-au remarcat în preferințele companiilor grecești sunt, fără îndoială, Cipru și România. Două țări cu caracteristici diferite, dar având numitorul comun că nu au fost doar „paradisuri sigure” în vremuri dificile pentru mediul de afaceri grecesc, ci și un teren propice pentru dezvoltarea companiilor care au avut încredere în aceste piețe.

Caracteristicile României

La polul opus, piața românească este diferită în primul rând ca mărime, fiind de două ori mai mare decât cea grecească. Fie și numai această caracteristică arată că și provocările cu care se confruntă o companie elenă care dorește să activeze în această țară sunt mai mari. În plus, deși s-a angajat să adopte pe deplin euro, moneda sa oficială este leul (cu un curs de la 1 euro la 5 lei).

În ciuda diferențelor specifice, România rămâne la fel de atractivă, întrucât în ​​ultimii ani s-a transformat într-o destinație de investiții plină de oportunități, și mai ales la un preț accesibil. De asemenea, ca țară înregistrează o dezvoltare semnificativă, dispunând de toate elementele necesare pentru a primi investiții valoroase, oferind în același timp și o impozitare mai scăzută.

Prin urmare, în ultimii ani mediul de afaceri grecesc și-a „întins aripile” spre România, inițial într-o încercare de a scăpa de criza economică din Grecia și apoi ca o deschidere către o piață de două ori mai mare, ca populație, decât cea a Greciei și cu perspective excelente.

Relevant, dar și o dovadă a relațiilor strânse dintre cele două țări balcanice este faptul că România se numără printre cele mai importante 10 destinații de export pentru produsele grecești. 2022 a fost chiar un an record pentru exporturile grecești, care au stabilit un nou maxim istoric, ajungând la 1,8 miliarde de euro. Principalele categorii de exporturi grecești includ: produse pentru industria construcțiilor, produse petroliere, produse pentru industria chimică, produse pentru industria de mase plastice, calculatoare, jucării pentru copii, fructe proaspete și măsline preparate.

Investițiile grecești și-au făcut simțită prezența în România și este de semnalat faptul că  până în decembrie 2022 la Registrul Național al Comerțului din România erau înregistrate aproximativ 8.400 de companii grecești. Totuși trebuie remarcat că acest număr nu este suficient în sine pentru a trage concluzii complete, deoarece, pe de o parte, atunci când o companie își încetează activitatea, aceasta nu este radiată din registru, iar pe de altă parte, există multe companii grecești care își declară sediul în Cipru și Luxemburg. Cu toate acestea, pe baza datelor pe care le avem la dispoziție, Grecia ocupă poziția a 8-a în lista principalelor țări investitoare, înregistrând o creștere atât a capitalului investit, cât și a numărului de companii înființate.

Poate cel mai important reprezentant al mediului de afaceri grecesc în România este PPC, care a achiziționat ENEL România, printr-o mișcare care face parte din alegerea sa strategică de a deveni un jucător regional în domeniul energiei. În plus, magazinele Jumbo sunt lider pe piața din țară, unde activează prin Jumbo EC.R. S.R.L, o societate cu raspundere limitata cu sediul în București, România. Șeful companiei Jumbo, Apostolos Vakakis, caracterizase în urmă cu câțiva ani această țară din sud-estul Europei drept „noua Grecie”. În prezent, în România funcționează 16 magazine Jumbo, ale căror venituri reprezintă peste 20% din cifra de afaceri a grupului. În 2022 cifra de afaceri a fost de 200 de milioane de euro, iar compania intenționează să opereze încă 9 magazine până în 2026, astfel încât să dispună de o rețea de 25 de magazine fizice. 2023 a fost un an foarte important, deoarece a început să funcționeze și magazinul electronic.

În sfârșit, o prezență semnificativă are și Hellenic Dairies (Olympus), întrucât compania fraților Sarantis este prezentă în România de mulți ani, și anume a început în 1999, odată cu achiziția societății Tyrom și înființarea primei fabrici în această țară. Un alt pas mare a fost făcut în 2011, când la Brașov a început să funcționeze o nouă fabrică de lapte. Acțiunile întreprinse până atunci, dar și cele care au urmat dovedesc că piața românească este o alegere strategică pentru Olympus, întrucât în ​​ultimul deceniu a realizat investiții de peste 150 de milioane de euro. De altfel, aceste investiții nu se opresc aici, întrucât, până la sfârșitul anului 2024, urmează să devină pe deplin operațional noul centru logistic al grupului de la Brașov, investiția ajungând la 40 de milioane de euro.

Caracteristicile Ciprului

Ciprul este o piață mică, dar familiară, întrucât prezintă în mare măsură caracteristici comune cu cea din Grecia, cele două țări fiind legate, pe lângă legăturile istorice puternice, și prin relații excelente îndelungate la nivel instituțional, administrativ și economic.

În plus, în multe cazuri companiile grecești erau deja cunoscute, așa că nu au avut nevoie să se „prezinte” publicului consumator. Nu întâmplător, în 2022, de exemplu, exporturile grecești în Cipru au depășit 2,5 miliarde de euro. În plus, faptul că limba este comună, a permis companiilor grecești să nu schimbe aproape nimic.

De asemenea, nu trebuie să uităm că timp de mulți ani Ciprul a fost extrem de atractiv atât pentru avantajele sale fiscale, cât și pentru stabilitatea care l-a caracterizat, cum ar fi creșterea economică, creșterea consumului privat, cadrul fiscal și mai puțină birocrație.

În timpul crizei economice, exodul către insula Afroditei a fost masiv, întrucât Ciprul, în ciuda dificultăților prin care a trecut la rândul lui, avea o economie într-o stare mult mai bună decât a Greciei. În acest moment există peste 1.500 de companii din Grecia care activează în Cipru. Însă, în afară de perioada crizei, Ciprul, datorită caracteristicilor prezentate mai sus, este de multe ori mai degrabă o piață „de probă” pentru companiile grecești care doresc să facă primul pas dincolo de granițele Greciei. Adică, în esență, este o mișcare cu risc scăzut, care permite contactul cu toate acele elemente care includ o acțiune similară pe altă piețe. Prin urmare, dacă proiectul are succes, se dă „undă verde” investițiilor și în alte țări.

În acest moment, mediul de afaceri grecesc este lider pe piața cipriotă, prin prezența unor nume importante din sectoare precum alimentație, îmbrăcăminte și încălțăminte, comerț cu amănuntul, comerț general, companii petroliere, sectorul financiar și al asigurărilor.

Este tot mai evident că atât piața cipriotă, cât și cea românească sunt destinații populare pentru afacerile grecești, chiar și astăzi când economia greacă și-a revenit și se află pe o traiectorie de creștere semnificativă, ceea ce, desigur, favorizează și activitățile de afaceri.

Sursa: Revista Presei Rador Radio România