Care este de fapt cea mai mare problemă: că președintele american Joe Biden a spus în discursul său de la Varșovia că Vladimir Putin nu ar trebui să rămână la putere? Sau că guvernul său încearcă apoi să nege? Schimbarea de regim la Moscova nu este unul dintre obiectivele declarate ale politicii SUA, explică Casa Albă.

Vladimir Putin alaturi de ministrul rus al apararii Serghei Soigu si adjunctul sauFoto: Yevgeny Paulin / TASS / Profimedia Images

Se pare că este perfect în regulă ca un lider pe care Biden l-a etichetat drept „ucigaș”, „măcelar” și „criminal de război” să rămână la putere. Dar nu acesta ar fi scandalul cel mai mare?, se întreabă Tagesspiegel.

Cancelarul Olaf Scholz ar trebui, de asemenea, să răspundă la această întrebare fără echivoc. Dar el nu o face. El respinge schimbarea de regim, dar nu reușește să explice germanilor dacă crede că este mai bine dacă Putin rămâne sau nu.

Acțiunile armatei ruse, în special în orașul Mariupol, au fost catalogate de oamenii de știință în drept internațional ca având caracteristicile genocidului. Și totuși lideri ai democrațiilor occidentale precum Emmanuel Macron și Olaf Scholz dau acum impresia că este o greșeală să dorești ca Putin să fie tras la răspundere?

Joe Biden, discurs în Polonia Foto: Brendan Smialowski / AFP / Profimedia

Un ucigaș în masă nu trebuie să rămână la putere

Încă o dată, liderii politici nu reușesc să explice cetățenilor diferența dintre ce spun și ce fac. Această explicație include și faptul că afirmațiile care sună a contradicții nu sunt deloc atât de contradictorii.

Din punct de vedere moral și de drept internațional, trebuie să ajungem la concluzia că un ucigaș în masă precum Putin nu ar trebui să rămână la putere.

Căderea lui este absolut de dorit. Poți – și ar trebui – să o spui cu calm. Acest lucru este valabil și pentru Biden, Macron și Scholz.

În realitate, ei trebuie însă să se întrebe dacă pot atinge acest obiectiv, cum și când. Și cât ar costa asta.

Civili uciși la Mariupol și îngropați în gropi comune (sursă: Nexta)

Milosevic a ajuns în fața instanței penale, Assad nu… încă

De fapt, a dori ca Putin să fie răsturnat de la putere și judecat drept criminal de război nu este o întrebare de „acum sau niciodată”. Asta se va clarifica cu timpul.

Criminalii de război sârbi precum Slobodan Milosevic, Radovan Karadzic și Ratko Mladic au ajuns în fața tribunalului pentru crime de război. Dictatorul sirian Bashir al-Assad nu este, în ciuda crimelor în masă și a utilizării armelor chimice împotriva civililor.

El este și astăzi la putere. Dar asta nu înseamnă că omenirea trebuie să renunțe la dreptul la urmărire penală.

În acest moment, politica occidentală are sarcini mai urgente decât schimbarea regimului la Moscova. Acestea includ încetarea focului în Ucraina, protecția civililor în orașele asediate și livrările de arme, astfel încât cei atacați să poată continua să se apere cu succes împotriva agresiunii ruse.

Motive pentru ezitarea occidentală: Putin este încă un partener de negocieri

Dar ar crește șansele încheierii păcii dacă Occidentul i-ar spune lui Putin că va face totul pentru a-l înlătura? Desigur că nu.

În același timp, Putin se teme că Occidentul va stabili o listă cu potențiali succesori pe la spatele lui. Se observă deja că întrerupe canalele de comunicare consacrate, de exemplu între generalii americani și ruși.

În prezent, Ucraina și Occidentul trebuie să presupună că Putin este conducătorul cu care trebuie încheiată o pace negociată. Atâta timp cât acest lucru este adevărat, nu se declară înlăturarea cuiva ca un scop explicit.

În război este necesar un joc pe două niveluri. Este necesar să fie abordat Putin, dar trebuie avuți în vedere și factori complicați creați de păienjenișul lui de relații interne și internaționale. Ultimii implică întărirea solidarității cu cetățenii ruși și respectarea normelor lor.

Metoda celor două niveluri este una testată de abordare a oamenilor cu trăsături antisociale care lucrează în cadru corporativ. În cele din urmă, liderii răi trebuie abordați având în vedere nevoile angajaților lor.

La Putin trebuie luate foarte serios semnele unor trăsături de personalitate negativă. Nu trebuie presupus că vor da rezultate abordările convenționale prin diplomație sau negocieri. Liderii autocratici cu personalități negative refuză adesea să creadă că au nevoie să-i asculte pe alții sau să se angajeze în stingeri de conflicte. De aceea, demonstrațiile de forță pot da rezultate mai bune, potrivit The Conversation.

Foto: Tass/ Profimedia

Este Putin amenințat?

Dar situația se poate schimba. Cu cât războiul este mai greu pentru Putin, cu atât scaunul lui se clatină mai tare. Prin urmare, nu există niciun motiv pentru a exclude pentru totdeauna schimbarea regimului.

Volodimir Ișcenko, un sociolog ucrainean care a studiat revoluțiile din arena post-sovietică, crede că o revoluție împotriva lui Putin nu este posibilă fără să se îndeplinească cumulativ anumite condiții.

„Nu cred că revoluția este cel mai probabil rezultat al sancțiunilor”, a spus el pentru Al Jazeera, argumentând că nemulțumirile sporite nu sunt suficiente pentru a declanșa o revoltă.

Mai degrabă, este nevoie de „o scindare între elite, unitatea opoziției, și mobilizarea structurilor”, crede el.

Unii actori ai sistemului, oligarhi, șefi de servicii de securitate, ar putea fi tentați să-i spună “stop” lui Vladimir Putin, chiar să-l dea jos, vor să creadă unii analiști.

“Deocamdată, nu văd niciun semn de acest fel în elita rusă”, temperează totuși Tatiana Stanovaia. “Chiar dacă o parte a acestei elite este șocată de război, politic, ea nu este gata să se ridice împotrivă”, spune ea.

De asemenea, este clar că revenirea la felul în care erau lucrurile erau înainte de război nu este de conceput în viitorul previzibil. Imagini de la un summit G20 unde Scholz, Macron și Biden l-au salutat pe Putin cu o strângere de mână și un zâmbet? De necrezut. Este contaminat maxim și, chiar dacă va păstra puterea, rămâne izolat pe plan internațional.

Vladimir Putin Foto: Captura de ecran

Ce ar urma după Putin? Și cine asigură armele nucleare?

Mai explozivă este întrebarea ce va veni după Putin dacă va cădea. Lumea speră într-o tranziție controlată a puterii, fără haos și instabilitate prelungită.

Armele nucleare ale Rusiei trebuie să rămână în custodie în siguranță.

De ce este totuși Joe Biden capabil să dezvăluie această dihotomie, în timp ce Olaf Scholz și Emmanuel Macron nu sunt?

Valorile occidentale impun ca cineva ca Putin să-și piardă puterea și să fie tras la răspundere pentru crimele sale. Dar asta nu înseamnă că înlăturarea lui ar trebui să fie declarată un obiectiv imediat al acțiunii guvernamentale active în săptămânile următoare.

De altfel, în Polonia și în alte țări ale alianței estice, entuziasmul vestic cu privire la sentința lui Biden nu poate fi înțeles. În Ucraina cu atât mai puțin.

surse: Der Tagesspiegel, The Conversation, Al Jazeera

—————————