Un tren misterios, complet gol, a străbătut noapte de noapte, timp de opt ani de zile, tunelurile întunecate ale unui aeroport care nici măcar nu fusese deschis. Nu a fost vorba despre o eroare tehnică și nici despre un simplu test de rutină.

Această manevră neobișnuită a reprezentat singura soluție găsită de autorități pentru a preveni degradarea unei gări subterane moderne, deja finalizate, înainte ca aceasta să apuce să primească vreodată un singur pasager. Totul a început în anul 2006, când administrația din Berlin a decis să înlocuiască vechile aeroporturi Tegel și Schönefeld cu un gigantic complex aeroportuar numit BER.

Planul părea perfect la început: o investiție de 2 miliarde de euro și o dată fixă de inaugurare stabilită cel târziu pentru toamna anului 2011. În paralel, încă din 2007, constructorii au ridicat chiar sub viitoarele terminale o gară modernă pentru trenurile regionale. Galeriile au fost finalizate în vara lui 2009, iar stația a fost predată oficial căilor ferate germane și electrificată în 2011. Totul era pregătit pentru marea deschidere, însă proiectul a luat o întorsătură neașteptată.

Soluția absurdă din subteran

Aeroportul avea însă să se deschidă abia pe 31 octombrie 2020, după paisprezece ani de lucrări și șase amânări consecutive. Între timp, infrastructura feroviară nou-nouță a rămas singură.

Șinele, tunelurile și echipamentele electrice au nevoie de mișcare constantă pentru a rămâne funcționale, exact ca un motor care nu trebuie lăsat oprit prea mult timp. Așa a apărut soluția absurdă: un tren regional a circulat gol, două nopți pe săptămână, timp de opt ani.

Misiunea lui era dublă – să ventileze galeriile subterane și să mențină în stare de funcționare sistemele care altfel s-ar fi stricat înainte de a transporta măcar un pasager. Fiecare cursă consuma personal, electricitate și logistică reală, pentru o stație pe care nimeni nu o putea folosi.

Peste 75.000 de erori pe șantier și costuri explodate la 7 miliarde de euro

În timp ce trenul fantomă își făcea rondul nocturn, aeroportul se afunda într-un coșmar tehnic. Deschiderea planificată a fost anulată cu mai puțin de o lună înainte de termen, din cauza unui sistem de protecție la incendiu complet neconform.

Un audit ulterior a scos la iveală peste 75.000 de defecte de construcție. Printre ele, scări rulante prea scurte pentru etajele pe care trebuia să le deservească și un sistem de stingere a incendiilor ce necesita refacere totală.

Ecranele și calculatoarele montate prea devreme deveniseră obsolete înainte de a fi pornite vreodată, fiind înlocuite a doua oară. Costurile au urmat o traiectorie similară.

Demisii la nivel înalt și anchete penale pentru corupție în capitala Germaniei

Bugetul de 2 miliarde de euro a urcat la 5,7 miliarde în noiembrie 2013, pentru ca la inaugurarea finală să depășească 7 miliarde – de peste trei ori estimarea inițială. Impactul nu s-a limitat la șantier.

Klaus Wowereit, primarul social-democrat al Berlinului, care prezida consiliul de administrație al companiei aeroportuare, a demisionat în august 2014, incapabil să mai susțină responsabilitatea politică a eșecului.

Doi ani mai târziu, un fost angajat a fost condamnat la trei ani și jumătate de închisoare pentru corupție legată direct de proiect. Cazul BER a devenit un simbol național al gestionării defectuoase a marilor infrastructuri, într-o țară celebră tocmai pentru rigoarea ei industrială.

Finalul unei odisei absurde

Din sfârșitul anului 2020, aeroportul Willy-Brandt funcționează în sfârșit normal, iar trenurile care deservesc stația transportă oameni reali, nu doar curenți de aer.

Dar povestea trenurilor fantomă care au străbătut opt ani tuneluri goale doar pentru a le menține în viață rămâne unul dintre cele mai uluitoare simboluri ale acestui proiect.

O anecdotă care amintește, cu ironie, că până și cele mai bine gândite planuri pot deraia complet când se lovesc de realitatea de pe teren.

Cehia nu va participa la Eurovision 2027, după ce televiziunea publică Česká televize (ČT) a decis să se retragă din concurs din cauza constrângerilor bugetare. Decizia a fost anunțată marți de postul public ceh.

Česká televize (ČT) a explicat că Eurovision este un proiect care presupune costuri și eforturi importante de producție și organizare, iar participarea nu mai poate fi susținută în actualul context financiar.

„În 2027, nu vom vedea steagul Cehiei pe scena Eurovision. Îi vom susține însă împreună pe ceilalți și sperăm să ne revedem cândva la Eurovision”, a transmis televiziunea publică cehă.

Postul a precizat că decizia a fost luată în contextul modificărilor care au loc în prezent la nivelul bugetului și nu a exclus o revenire a Cehiei în anii următori.

EBU regretă retragerea Cehiei de la Eurovision

Uniunea Europeană de Radio și Televiziune (EBU), organizatorul Eurovision, a confirmat retragerea Cehiei și a transmis că regretă decizia.

Martin Green, directorul Eurovision Song Contest, a declarat că Česká televize nu va putea participa în 2027 din cauza „presiunilor financiare” cu care se confruntă.

El a arătat că situația televiziunii cehe face parte dintr-o problemă mai largă cu care se confruntă serviciile publice de media din Europa, în condițiile în care bugetele sunt reduse, iar costurile cresc.

EBU a transmis că speră ca Cehia să revină în competiție atunci când situația financiară o va permite.

Eurovision 2027 va avea loc în Bulgaria

Ediția din 2027 a Eurovision va avea loc în Burgas, Bulgaria, după ce DARA a câștigat concursul din 2026 pentru Bulgaria cu piesa „Bangaranga”.

Când vor avea loc semifinalele și finala în 2027

Semifinalele sunt programate pe 11 și 13 mai 2027, iar marea finală va avea loc pe 15 mai, la Arena Burgas. Va fi pentru prima dată când Bulgaria găzduiește Eurovision.

Scandalul privind participarea Israelului continuă

Eurovision s-a confruntat în ultimii ani și cu un scandal legat de participarea Israelului, pe fondul războiului din Gaza.

Cinci țări (Irlanda, Islanda, Țările de Jos, Slovenia și Spania) au boicotat ediția din 2026 în semn de protest față de participarea Israelului.

Controversa continuă și înaintea ediției din 2027. Irlanda a anunțat deja că nu va participa și nici nu va transmite concursul, invocând situația din Gaza și participarea Israelului.

În aprilie 1981, o companie americană de mici dimensiuni a făcut o promisiune care părea de domeniul science-fictionului: un computer pe care să-l poți lua cu tine oriunde, suficient de compact încât să încapă sub scaunul din avion.

Nu pentru a coase un nasture, ci pentru a redacta rapoarte financiare în timpul zborului. Ideea aparținea lui Adam Osborne, iar dispozitivul care avea să o pună în practică se numea Osborne 1. Computer History Museum îl consideră astăzi primul computer portabil fabricat în serie.

Cum arăta primul calculator portabil din istorie

Cuvântul „portabil” trebuie însă privit cu circumspecție. Aparatul cântărea 10,7 kilograme, aproximativ greutatea unei mașini de cusut, iar ecranul său monocrom măsura doar 5 inci, adică vreo 13 centimetri pe diagonală. Pe acest ecran încăpeau 52 de caractere pe rând, răspândite pe 24 de linii.

Specificațiile tehnice ale modelului Osborne 1

Sub carcasă se ascundeau un procesor Zilog Z80 pe 8 biți la 4 MHz, 64 KB de memorie RAM și două unități de dischete de 5 inci și un sfert. O configurație modestă pentru standardele de azi, dar deloc neglijabilă pentru acea perioadă.

Bateria încorporată lipsea cu desăvârșire din dotarea standard, iar opțiunea disponibilă oferea doar o oră de autonomie, ceea ce limita serios promisiunea de mobilitate, scrie curiozitate.ro.

Un succes comercial răsunător urmat de un faliment neașteptat

Cu toate acestea, publicul a reacționat cu un entuziasm greu de imaginat. În 1982, fuseseră deja produse 125 000 de exemplare, iar compania depășise pragul de un milion de dolari în vânzări lunare încă din septembrie.

La apogeu, până la 10 000 de aparate plecau lunar către cumpărători, în timp ce Adam Osborne nu se așteptase niciodată la mai mult de 10 000 în total pe toată durata comercializării.

Un argument suplimentar de greutate: calculatorul venea la pachet cu programe software a căror valoare se apropia de prețul aparatului însuși, o strategie pe care alți producători de sisteme CP/M aveau să o copieze rapid. Și totuși, la câteva luni după acest start fulminant, compania s-a prăbușit.

Ce este „efectul Osborne” și cum a distrus o companie de succes

Nici greutatea, nici ecranul minuscul, nici autonomia ridicolă nu pot explica o asemenea cădere. Vinovatul se ascunde în cu totul altă parte, într-o decizie pur strategică.

Anunțând public lansarea iminentă a unui succesor mult mai performant, Osborne Computer Corporation și-a ucis practic propria găină care făcea ouă de aur. Clienții, aflând că un model îmbunătățit urma să apară în curând, au încetat în masă să mai cumpere Osborne 1. Au preferat să aștepte.

Numai că noul model a întârziat să apară, stocurile s-au acumulat, iar comenzile s-au prăbușit. Istoricii din domeniul tehnologiei aveau să boteze acest fenomen „efectul Osborne”. El ilustrează perfect modul în care o comunicare prost calibrată poate sufoca vânzările aflate în plină creștere.

Greșeala banală de marketing care a lăsat cale liberă rivalilor

Ceea ce face povestea atât de fascinantă este că nu vorbim despre o problemă de inginerie sau de calitate a produsului, ci despre o eroare de sincronizare a strategiei de marketing aproape banală.

În timp ce echipele tehnice continuau să vândă un dispozitiv care funcționa foarte bine, conducerea anunța deja înlocuitorul acestuia, subminând încrederea cumpărătorilor în produsul actual.

Concurența nu a stat degeaba. Compaq, în special, a profitat de această situație pentru a se impune ca noul lider al sectorului pe parcursul anilor 1980, în timp ce Osborne se chinuia să-și revină după greșeala strategică.

Moștenirea conceptuală a primului laptop și lecția pentru companiile de azi

În mod ciudat, această lecție veche de peste patruzeci de ani continuă uneori să scape anumitor companii tehnologice actuale, care anunță produse viitoare înainte chiar ca cele precedente să-și fi găsit publicul.

Tentația de a oferi o avanpremieră a viitorului rămâne puternică, chiar dacă asta înseamnă să submineze prezentul. Osborne 1 avea să fie retras de pe piață în 1983, la doar doi ani după lansarea sa triumfală.

O durată de viață scurtă pentru un dispozitiv care reușise totuși să democratizeze însăși ideea unui computer portabil. Moștenirea sa tehnică este modestă în comparație cu ultraportabilele actuale, care cântăresc mai puțin de un kilogram, dar moștenirea sa conceptuală rămâne:

Osborne 1 a fost cel care a demonstrat că exista o piață pentru informatica mobilă, deschizând calea pentru Compaq Portable, apoi pentru nenumăratele laptopuri care au urmat.

Această poveste ne reamintește un adevăr atemporal al lumii afacerilor: un produs excelent nu este niciodată suficient pentru a garanta supraviețuirea unei companii dacă strategia care îl înconjoară se clatină.

Succesul comercial al modelului Osborne 1 s-ar fi putut prelungi încă câțiva ani, dacă măcar comunicarea privind succesorul său ar fi fost mai bine gândită.

Când ne gândim la acel bloc de 10,7 kilograme ascuns sub un scaun de avion, ne dăm seama de drumul parcurs de dispozitivele noastre, care au devenit astăzi ușoare și discrete.

Dar reținem mai ales că, în istoria tehnologiei, nu întotdeauna defectele materiale sunt cele care doboară giganții, ci adesea o simplă frază rostită la momentul nepotrivit. Un motiv de reflecție pentru toate companiile tentate să anunțe prea devreme următoarea generație a propriilor produse.

Pe fondul tensiunilor tot mai mari cu Rusia, un stat de pe flancul estic al NATO face primul pas spre eliminarea unei interdicții vechi din Constituție, care ar putea schimba fundamental regulile de securitate din regiune.

Parlamentul Lituaniei a votat, marți, pentru avansarea unei modificări constituționale care ar elimina interdicția privind desfășurarea armelor nucleare pe teritoriul țării, potrivit The Kyiv Independent, citat de Mediafax.

Inițiativa vine în contextul în care Vilnius încearcă să-și consolideze capacitatea de descurajare, pe fondul îngrijorărilor tot mai mari provocate de politica agresivă a Rusiei în regiune.

Interdicția ar putea fi eliminată din Constituție

Propunerea a fost aprobată în primă lectură cu 106 voturi pentru și 18 împotrivă, în timp ce șase parlamentari s-au abținut.

Modificarea prevede abrogarea articolului 137 din Constituția Lituaniei, care interzice în prezent armele de distrugere în masă și bazele militare străine pe teritoriul țării.

Inițiativa apare în momentul în care Lituania își extinde cooperarea în domeniul apărării cu aliații NATO, inclusiv prin desfășurarea permanentă a unei brigăzi militare germane. În același timp, Franța analizează o posibilă extindere a rolului descurajării sale nucleare în Europa.

Mai este nevoie de un vot decisiv

Modificarea constituțională trebuie să treacă și printr-un al doilea și ultim vot, care nu poate avea loc mai devreme de trei luni.

Pentru adoptarea definitivă sunt necesare voturile a cel puțin 94 dintre cei 141 de parlamentari lituanieni.

Președintele Parlamentului, Juozas Olekas, a declarat înaintea votului că eliminarea interdicției constituționale ar consolida reziliența și capacitatea de descurajare a Lituaniei.

„Acest lucru ar însemna că ne asigurăm cel mai puternic sprijin posibil”, a spus Olekas.

Potrivit acestuia, votul final ar putea avea loc pe 12 ianuarie.

Lituania, între Kaliningrad și Belarus

Lituania și-a majorat semnificativ cheltuielile pentru apărare în ultimii ani și găzduiește deja o forță multinațională NATO. Germania își extinde, de asemenea, în mod permanent prezența militară în țară.

Temerile privind securitatea sunt amplificate și de poziția geografică a Lituaniei, situată între exclava rusă Kaliningrad și Belarus.

Ambele teritorii găzduiesc capabilități militare rusești, iar Kaliningrad se învecinează cu două state NATO, Polonia și Lituania.

Eliminarea articolului din Constituție nu ar autoriza însă automat desfășurarea unor arme nucleare în Lituania. Modificarea ar elimina doar obstacolul constituțional care interzice în prezent o astfel de posibilitate.

National Geographic a pus România pe locul 6 în lume într-un top al destinațiilor de vacanță pentru octombrie 2026. Revista ne recomandă în special pentru drumuri cu mașina, dar și pentru locurile încărcate de istorie.

Drumul și culorile de pe Transfăgărășan

Cei 90 de kilometri care șerpuiesc prin Carpații Meridionali sunt descriși ca fiind spectaculoși în sezonul de toamnă. Transfăgărășanul este și mai atractiv în octombrie, fiind ultima lună în care șoseaua rămâne complet deschisă vizitatorilor, iar șansa ca drumul să fie închis din cauza zăpezii fiind una limitată.

Pentru cei atrași de istorie și legende, zona este prezentată drept destinația ideală. Traseul propus de revistă leagă faimosul Castel Bran de Biserica Neagră din Brașov, dar include și o abatere spre Pădurea Hoia-Baciu, renumită pentru copacii cu forme neobișnuite și poveștile paranormale.

Ce mâncăm bun?

La capitolul culinar, recomandarea este una surprinzătoare: un kürtőskalács care trebuie negreșit să fie savurat cald.

Cine ocupă locul 1

La polul opus al lumii, locul 1 în clasament este ocupat de New York City. Capitala culturală Americană este recomandată tot pentru luna octombrie datorită peisajelor aurii din Central Park, dar și pentru o serie de evenimente urbane atractive, cum ar fi săptămâna dedicată spectacolelor Off-Broadway sau „Open House New York”, un weekend în care sute de clădiri de obicei închise publicului își deschid porțile pentru tururi inedite.

Top 6 destinaţii de vacanţă pentru octombrie

1. New York City

2. Madagascar

3. Argentina

4. Scoţia

5. Egipt

6. România

Cristiano Ronaldo a decis să povestească tot ce s-a întâmplat în cantonamentul lusitanilor. Reamintim că starul a decis să plece de la echipa națională fiind deranjat de atitudinea selecționerului. Scandalul este uriaș, în final implicându-se chiar și premierul Portugaliei.

Scrisoarea lui Ronaldo

Fotbalistul a povestit într-o scrisoare de aproximativ 2.000 de cuvinte versiunea sa asupra scandalului cu selecționerul Jorge Jesus.

Acesta spune că tehnicianul nu și-ar fi respectat în două rânduri cuvântul dat. Acesta a povestit cum a fost trimis să se încălzească la meciul cu Norvegia, dar apoi nu a mai intrat pe teren.

A dezvăluit ce a vorbit cu Jesus și spune că este vinovat pentru că nu i-a salutat pe suporteri.

Ce spune despre retragere

Ronaldo nu și-a anunțat retragerea din fotbal, și spune că după ispășirea eventualei suspendări, va continua să fie disponibil pentru Portugalia.

Scrisoarea integrală a lui CR7

„Așa cum am promis, am decis să povestesc, la persoana întâi și în mod direct, circumstanțele care au însoțit ultima acțiune a echipei naționale.

După Campionatul Mondial din 2026, am pregătit o scrisoare pentru portughezi, pe care încă o păstrez, cu mesajul pe care vreau să îl transmit atunci când voi părăsi definitiv echipa noastră națională.

La finalul competiției, chiar în avionul de întoarcere din Statele Unite, președintele Federației mi-a cerut și a insistat să mă mai gândesc la decizia de a pleca, pentru că FPF își dorea să continui.

Imediat după aceea, mi-a cerut părerea despre numele actualului selecționer, spunându-mi că îl lua în calcul, alături de alte nume pe care nu mi le-a dezvăluit.

I-am răspuns președintelui Federației că, în opinia mea, ar fi alegerea potrivită. De aceea, în ziua în care actualul selecționer a fost prezentat, m-am bucurat sincer de alegere. Era varianta potrivită, așa cum rezultatele o demonstrează.

Câteva zile mai târziu, am fost contactat pentru prima dată de noul selecționer, care mi-a spus că și-ar dori să ne întâlnim personal. Am fost de acord și am stabilit să ne vedem la finalul vacanței mele.

Mi-a spus că voi juca primul și ultimul meci

Ne-am întâlnit la Cidade do Futebol, unde clubul meu efectua cantonamentul de pregătire. Selecționerul mi-a spus în acea zi că se bazează pe mine și că prezența mea este fundamentală pentru proiectul său. Mi-a prezentat chiar atunci un plan privind participarea mea. Mi-a spus că voi juca primul și ultimul meci și că, din motive legate de gestionarea efortului fizic, va face întotdeauna câte trei-patru schimbări de la un meci la altul.

Atunci mi-a propus inclusiv posibilitatea de a nu călători cu echipa națională în Norvegia și Danemarca. Mi-a sugerat să joc primul meci și să rămân în Portugalia, pentru ca apoi să mă alătur din nou lotului înaintea partidei de pe Dragao.

Am refuzat imediat această propunere. Mi se părea evident că nu o puteam accepta. Faptul că nu aș fi jucat în meciurile din deplasare nu însemna că nu aș fi continuat să fiu căpitanul echipei noastre. Un asemenea privilegiu, acela de a rămâne în Portugalia, nu ar fi reprezentat un exemplu bun. Selecționerul a fost, în cele din urmă, de acord cu punctul meu de vedere.

La această discuție a asistat Simao Coutinho, directorul sportiv al lui Al Nassr, persoana căreia actualul selecționer îi raporta pe parcursul întregului sezon trecut și unul dintre oamenii responsabili pentru aducerea lui la club în 2025.

Cel mai important lucru în acea zi a fost victoria noastră

În ajunul începerii cantonamentului, selecționerul a venit la mine acasă, la Lisabona, pentru o nouă discuție, la solicitarea lui. Conversația a fost liniștită și toate principiile stabilite în august au fost menținute.

Am jucat meciul de pe Alvalade și, deși am fost înlocuit, nu am făcut nicio problemă din asta. Eu însumi i-am pus banderola pe braț lui Bruno Fernandes, fără să-mi imaginez că s-ar putea să fi fost ultimii mei pași ca jucător și căpitan al echipei naționale. Pentru mine, cel mai important lucru în acea zi a fost victoria noastră. Să câștigi este întotdeauna frumos, iar când o faci în Portugalia și pentru țara mea, cu atât mai mult.

La prânz, în ziua meciului din Norvegia, unul dintre secunzii selecționerului a venit la masa la care lua masa echipa și m-a informat că selecționerul voia să vorbească cu mine. Spre surprinderea mea totală, selecționerul m-a întrebat dacă mă simt în stare să joc 30 de minute. Eram complet concentrat asupra recuperării mele fizice, eram alături de colegii mei, ca întotdeauna, și mă gândeam că în acea zi nu voi juca. Fără nicio problemă.

Această solicitare ieșea din planul meu de recuperare fizică și de pregătire, pentru că urma să joc abia pe 4, pe Dragao, dar, evident, am spus că da. Mi-a răspuns atunci să fiu pregătit, pentru că voi juca 30 de minute.

Restul îl știe toată lumea. Am început încălzirea de la pauză, am văzut minutele trecând și nu am mai fost trimis pe teren.

Selecționerul nu și-a respectat cuvântul față de mine

Selecționerul nu și-a respectat cuvântul față de mine

La finalul meciului, tot ce îmi doream era ca totul să se termine cu victoria și să rămân singur. Nu am mers să-i salut pe suporteri. A fost o greșeală care îmi aparține în totalitate și care nu ar fi trebuit să se întâmple. Le cer scuze portughezilor care ne-au susținut intens acolo, le cer scuze suporterilor și le cer scuze celor care, deși nu sunt portughezi, poate au venit acolo ca să mă vadă și pe care i-am putut dezamăgi.

După 48 de ore, am avut o discuție, eu, selecționerul și Simao Coutinho, întrucât el fusese cel care asistase și la discuțiile noastre din august.

A fost un moment profund, foarte direct, fără niciun fel de filtru.

Am convenit că exista o singură modalitate prin care acest «caz» putea fi închis: selecționerul să repete în sala de conferințe ceea ce tocmai îmi spusese în privat, în prezența lui Simão Coutinho.

Ceea ce stabiliserăm era simplu: selecționerul urma să înceapă conferința de presă cu acest subiect, încercând să închidă cazul prin prezentarea adevărului. Urma să spună că eu nu cerusem niciodată să joc vreun anumit număr de minute, că el, selecționerul, și nimeni altcineva fusese cel care îmi propusese planul pentru această acțiune și că fusese o greșeală să mă trimită la încălzire pentru ca apoi să nu mă introducă pe teren și că, dacă situația s-ar repeta, nu ar mai proceda astfel.

Eu nu urma să joc în Danemarca

Am încheiat acea întâlnire cu selecționerul cerându-mi o îmbrățișare și promițându-mi că la conferință va spune ceea ce tocmai îmi spusese mie și că subiectul va fi depășit. Eu nu urma să joc în Danemarca și urma să evoluez în meciul de pe Dragao. Toate acestea, repet, în prezența lui Simao Coutinho.

La solicitarea selecționerului, a avut loc apoi o ședință între el, Simao Coutinho și Tiago Craveiro, prin videoconferință, în care a fost rezumat ceea ce discutasem.

A fost redactat un scurt document, pe care eu însumi l-am validat și care, cu acordul meu, i-a fost înmânat selecționerului, exact așa cum solicitase.

Conferința a fost cea pe care o cunoaște toată lumea: atitudinea lui nu a avut nicio legătură cu cea din întâlnirea noastră. Am auzit expresii și am văzut o agresivitate pe care consider că nu le merit, o atitudine de «eu vreau, eu pot, eu comand», pe care nu mi-o arătase nici pe departe în discuția privată din ziua precedentă.

Notele pe care le-am validat erau următoarele:

«Cred că este important, inclusiv pentru că acesta este adevărul, să clarificăm câteva lucruri înainte să vorbim despre Danemarca:

1. Eu însumi, și nimeni altcineva, i-am propus lui Cristiano un plan pentru el în acest sezon la echipa națională. A fost o discuție lungă și foarte bună.

2. Știu cât de mult trăiește și iubește echipa națională și ce greutate are în lume și, mai ales, greutatea și influența pozitivă pe care le are asupra echipei naționale de 24 de ani consecutivi.

3. Planul pe care i l-am propus lui Cristiano a fost acceptat.

4. Nu mi-a contestat niciodată deciziile. A fost exemplar, loial și profesionist.

5. Meciul din Norvegia nu făcea parte din planul pe care îl stabilisem pentru el. Totuși, am simțit că reușise să se recupereze fizic după primul meci și l-am anunțat că s-ar putea să fie nevoie să-l folosesc. Cristiano a fost de acord.

6. Am greșit când am trimis la încălzire un jucător de dimensiunea lui Pele sau Maradona pentru ca apoi să nu-l introduc pe teren. Dacă s-ar întâmpla astăzi, nu aș mai proceda așa.

7. Pentru a încheia subiectul: îl vreau pe Cristiano la echipa națională. Și nu îl vreau puțin, îl vreau foarte mult. Din fericire, și el crede în mine. A crezut în mine la Al Nassr și crede și aici.

8. Despre faptul că nu i-a salutat pe suporteri. Am vorbit deja despre asta. Cine are peste 230 de meciuri pentru echipa națională nu primește de la mine lecții despre dragostea față de Portugalia. A fost un moment de frustrare care nu șterge nimic. Este jucătorul care oferă cele mai multe autografe, care face cele mai multe selfie-uri și care le arată cea mai multă afecțiune suporterilor. Să nu inventăm probleme acolo unde nu există. Când nu suntem mulțumiți, reacționăm. Asta a fost tot.»

Niciuna dintre aceste note nu spunea, așadar, că selecționerul trebuia măcar să își ceară scuze față de mine.

Era a doua oară când nu își respecta cuvântul dat.

Am decis să părăsesc cantonamentul fără să mai aștept o altă încălcare a cuvântului dat. Pentru mine, adevărul rămâne cel mai important lucru în relațiile dintre oameni. Oricât de mult ar durea, vreau să mi se spună adevărul.

De altfel, într-o conversație pe care am avut-o cu președintele FPF și cu selecționerul în dimineața acelei conferințe de presă, iar ei pot confirma cu siguranță acest lucru, am repetat că, dacă nu mă mai doreau acolo, trebuiau doar să-mi spună. Era suficient să fie sinceri cu mine. Aș fi acceptat și le-am promis că am fi pregătit ceva frumos, așa cum visez să se întâmple, iar nimeni nu s-ar fi supărat.

Îmi amintesc de parcă ar fi fost astăzi. Mi-au răspuns amândoi, în același timp, că nu. Că locul meu era la echipa națională.

Niciodată, în niciun moment, nu m-am implicat în vreo decizie tehnică sau tactică a vreunui antrenor sau selecționer în aproape 25 de ani de carieră. Accept, mai bine sau mai rău, ceea ce mi se propune să fac. Respect decizia, iar atunci când cineva nu își respectă cuvântul față de mine, simt că locul meu nu mai este acolo.

Le datorez, de asemenea, scuze colegilor mei de la echipa națională pentru faptul că am părăsit cantonamentul. În ciuda pierderii totale a încrederii în cuvântul selecționerului, lucru pe care îl poate confirma oricine a asistat la aceste conversații, nu ar fi trebuit să fac asta. Responsabilitatea îmi aparține în totalitate.

Le cer din nou scuze portughezilor

Le cer din nou scuze portughezilor, însă încălcarea cuvântului dat are, pentru mine, un impact decisiv. Am simțit că, din acel moment, prezența mea acolo nu ar fi făcut decât să afecteze grupul și am făcut ceea ce am spus întotdeauna că voi face dacă nu mă voi mai simți util: mi-am luat bagajele și am plecat.

Consecințele gestului meu trebuie evaluate și sancționate de Federația Portugheză de Fotbal. Consider că sancțiunea nu trebuie să beneficieze de circumstanțe atenuante. Nu sunt un jucător oarecare, sunt căpitanul echipei, iar acest lucru reprezintă o circumstanță agravantă. Mi-am cerut deja scuze, dar știu că faptele trebuie să aibă consecințe. Cine este în fotbal de atât timp cât sunt eu știe că, indiferent de statutul fiecăruia, regulile sunt aceleași pentru toți.

În această privință, am auzit vorbindu-se foarte mult despre meciuri de retragere, despre faptul că trebuie să am parte de o despărțire demnă și că Federația vrea să-mi ofere această oportunitate.

Am învățat în viață, inclusiv în vremurile în care îmi era foame și de multe ori nu aveam nimic de mâncare, că nimeni nu oferă nimic nimănui.

Am făcut pentru țara mea ceea ce nu aș fi făcut niciodată pentru vreun club

Le pot promite tuturor fanilor mei și, în mod firesc, în special tuturor portughezilor, că vom avea unul sau mai multe meciuri de retragere. Va exista timp pentru asta.

Dar când mă gândesc la echipa națională, ceea ce îmi vine cu adevărat în minte este competiția. La asta m-am gândit și în ziua în care am primit vestea morții tatălui meu. Eram în cantonamentul echipei noastre naționale și am decis să rămân acolo până după meciul din ziua următoare. Am făcut pentru țara mea ceea ce nu aș fi făcut niciodată pentru vreun club.

Prin urmare, dacă voi fi bine din punct de vedere fizic, dacă voi juca la clubul meu și, sper, voi marca goluri, după ce îmi voi ispăși suspendarea care îmi va fi aplicată, voi fi disponibil, așa cum am fost întotdeauna până astăzi, pentru a concura și a câștiga pentru echipa noastră națională.

Acesta este, credeți-mă, adevărul în forma sa cea mai pură.

Cristiano Ronaldo

6 octombrie 2026″