Preşedintele FIFA, Gianni Infantino, a beneficiat de o prezenţă mediatică semnificativă pe parcursul Cupei Mondiale din 2026, cea mai extinsă ediţie a turneului din istorie. El a străbătut America de Nord pentru a participa la meciuri, întâlniri şi alte apariţii publice pe durata competiţiei, care s-a desfăşurat în trei ţări, 16 oraşe şi patru fusuri orare şi se încheie duminică cu finala de la New Jersey, scrie news.ro.

Associated Press a analizat înregistrările de zbor ale unui avion privat de afaceri folosit de Infantino în ultimii ani, alături de fotografiile realizate de fotografii AP şi de imaginile postate pe Instagram de FIFA şi chiar de preşedintele forului mondial de fotbal, pentru a-i urmări călătoriile şefului FIFA. Analiza arată că Infantino a străbătut o distanţă suficientă pentru a înconjura planeta de aproape două ori şi jumătate.

Accesul la un avion Gulfstream G650 din flota guvernului qatarez a făcut posibilă activitatea intensă de călătorie a lui Infantino. Aeronava este operată de divizia de zboruri charter private a companiei Qatar Airways, unul dintre sponsorii Cupei Mondiale.

Începând cu zborul din 9 iunie de la Los Angeles la Ciudad de México, înaintea meciului de deschidere al turneului, aeronava a efectuat în medie mai mult de un zbor pe zi, iar în mai multe zile a efectuat peste trei zboruri, potrivit site-ului de urmărire a zborurilor FlightAware.

Pe lângă participarea la meciuri, itinerariul lui Infantino a inclus opriri la New York pentru un interviu la emisiunea „Fox & Friends” şi la Miami pentru un summit al FIFA la care au participat reprezentanţi ai celor 211 de asociaţii membre ale organizaţiei. De asemenea, el a zburat la Doha pentru a participa la înmormântarea fostului emir al Qatarului, înainte de a se întoarce în SUA la timp pentru semifinalele Cupei Mondiale.

44 de meciuri

Numărul de meciuri din Cupa Mondială la care a asistat Infantino. FlightAware a arătat că avionul Gulfstream era programat iniţial să zboare din New Jersey către Miami la timp pentru meciul pentru locul trei dintre Anglia şi Franţa, dar nu a decolat niciodată. Furtunile au provocat întârzieri ale zborurilor la aeroporturile din zona oraşului New York sâmbătă, potrivit Administraţiei Federale a Aviaţiei.

16 stadioane

Infantino a asistat la cel puţin un meci pe fiecare dintre cele 16 stadioane gazdă ale Cupei Mondiale. Hard Rock Stadium din Miami, unde a asistat la cinci meciuri, este stadionul pe care l-a vizitat cel mai des.

13

Numărul de zile în care Infantino a asistat la două meciuri, adesea pe stadioane situate la sute de mile distanţă unul de celălalt.

21 de aeroporturi

Avionul Gulfstream a folosit în principal aeroporturile internaţionale principale ale oraşelor gazdă pe durata turneului, dar uneori a apelat la aeroporturi mai mici destinate aviaţiei generale şi de afaceri, inclusiv Aeroportul Executiv Fulton County din Atlanta şi Aeroportul Executiv Opa Locka din Miami.

23

Numărul de treceri de frontieră internaţionale efectuate de avion în America de Nord până la semifinale.

115 ore de zbor

Timpul de zbor acumulat de avionul Gulfstream pe durata turneului, fără a include zborurile de repoziţionare şi cele 29 de ore de călătorie pentru înmormântarea din Qatar, echivalează cu aproape cinci zile întregi petrecute în aer şi ar fi suficient pentru ca un avion comercial, zburând la viteza de croazieră obişnuită, să parcurgă de 20 de ori distanţa dintre New York şi Los Angeles.

5 ore şi 44 de minute

Excluzând călătoria către Qatar, cel mai lung zbor a durat 344 de minute şi a fost cel de la Miami la Seattle, unde Infantino a asistat la meciul Belgia-Egipt din 15 iunie. Durata zborului este echivalentă cu cea a trei meciuri complete de Cupa Mondială, de la fluierul de start până la fluierul final.

28 de minute

Cea mai scurtă durată de zbor, excluzând zborurile de repoziţionare, a fost un zbor de 28 de minute de la Seattle la Vancouver, pe 6 iulie — aproximativ durata unui episod dintr-un serial de comedie difuzat la televiziunea naţională, precum „Friends”, inclusiv reclamele. Infantino a asistat la meciul dintre Statele Unite şi Belgia la Seattle în acea zi, înainte de a urmări meciul dintre Elveţia şi Columbia la Vancouver a doua zi.

95.403 kilometri

Distanţa parcursă de avion în timpul turneului, fără a include călătoria dus-întors în Qatar pentru înmormântare, conform analizei AP. Aceasta depăşeşte, la total, distanţa zborurilor dus-întors între New York şi Singapore, Los Angeles şi Doha (Qatar), precum şi între Londra şi oraşul australian Perth, luate împreună.

9.289 kilometri

Cea mai mare distanţă parcursă într-o singură zi a fost la 26 iunie, când itinerariul a început cu un zbor de dimineaţă de la Miami la Dallas. De acolo, avionul a zburat spre Seattle, unde Infantino a asistat la meciul dintre Egipt şi Iran. Ultima etapă a zborului a plecat din Seattle târziu în acea noapte şi a aterizat a doua zi dimineaţă la Miami. Infantino a urmărit acolo meciul dintre Columbia şi Portugalia.

50%

FIFA s-a angajat să reducă la jumătate emisiile de carbon generate de Cupa Mondială şi de activităţile conexe până în 2030 şi şi-a asumat angajamentul de a atinge emisii nete zero până în 2040. Strategia organizaţiei privind sustenabilitatea şi drepturile omului pentru Cupa Mondială din 2026 precizează că aceasta se angajează să combată schimbările climatice.

Cercetătorii în domeniul climei şi grupurile ecologiste au susţinut că turneul extins, cu trei ţări participante, avea şanse mari să genereze cele mai mari cantităţi de gaze cu efect de seră poluante din istoria Cupei Mondiale şi să fie cea mai intensă ediţie a Cupei Mondiale din punct de vedere al emisiilor de carbon, din cauza călătoriilor aeriene extinse necesare pentru echipe, suporteri şi oficiali.

Presa argentiniană este de părere că Spania a meritat să câştige Cupa Mondială, precizând însă că pentru Argentina finala pierdută este “sfârşitul unui vis” şi că Lionel Messi şi colegii săi au dat totul, informează news.ro.

La Nacion: “Sfârşitul unui vis” pentru naționala Argentinei

O luptă aprigă până în prelungiri în New Jersey

“Echipa naţională a suferit eliminarea lui Enzo Fernández, fapt care i-a afectat evoluţia, şi nu a reuşit să-şi repete performanţa din Qatar; europenii sărbătoresc în New Jersey”

Ole: Emoție și recunoștință pentru o echipă istorică

O campanie de neșters și o campioană meritată

“Aplaudaţi la fel. Lăsaţi-vă cuprinşi de emoţie la fel, pentru că cea mai bună echipă națională din istorie a ajuns acolo unde nimeni nu se aştepta. Identificaţi-vă la fel de mult cu o echipă care a făcut din rezilienţă arma sa principală, care a construit o poveste epică prin fotbal şi atitudine, în orice ordine doriţi. Iată-l pe Messi plângând şi îmbrăţişându-se cu toţi. Iată-i pe fiecare dintre cei care au făcut din această „Scaloneta” un exemplu de spirit colectiv şi de angajament faţă de tricou, care va lăsa o amprentă de neşters. Echipa naţională nu a reuşit să-şi apere titlul în faţa unei Spaniei care a jucat mai bine, a dominat-o, a atacat-o din toate părţile şi a devenit, în final, o campioană pe merit”.

Infobae: Limitele rezistenței fizice în fața „La Roja”

Golul decisiv al lui Ferrán Torres și evoluția eroică a lui Emiliano Martínez

“Echipa Argentinei a luptat până în prelungiri, dar a ajuns la limitele rezistenţei fizice, iar „La Roja” s-a impus cu 1-0 printr-un gol marcat de Ferrán Torres în minutul 105, câştigând astfel a doua sa stea după Africa de Sud 2010 şi detronând campioana en titre de la Qatar 2022. Emiliano Martínez a apărat poarta echipei Albiceleste cu 11 parade, deşi echipei lui Lionel Scaloni i-a lipsit mai multă prezenţă în atac. O dovadă în acest sens este faptul că prima lor şut pe poartă a venit abia în prelungiri: Giuliano Simeone a trimis mingea peste transversală”.

Cariile ar putea fi reparate într-o zi de dintele însuși, iar dinții pierduți ar putea fi înlocuiți cu structuri biologice crescute din celule. Mai multe echipe de cercetători lucrează la tehnologii care ar putea schimba radical stomatologia și ar putea reduce dependența de plombe, coroane și implanturi artificiale.

Experimentele au produs deja țesuturi dentare și structuri asemănătoare dinților, însă cercetătorii avertizează că tratamentele nu sunt pregătite pentru utilizarea pe oameni. Până la apariția lor în cabinetele stomatologice ar putea trece mai mulți ani, relatează BBC.

Cariile s-ar putea repara fără plombele clasice

Dinții au patru straturi principale: smalțul, dentina, cementul și pulpa dentară. Cariile apar atunci când bacteriile din placa dentară consumă zaharurile și produc acizi care atacă treptat smalțul.

În prezent, medicii îndepărtează țesutul afectat și umplu spațiul rămas cu un material artificial. Plombele nu reprezintă însă o soluție definitivă: rezistența lor poate varia între aproximativ cinci și 20 de ani, iar unii pacienți ajung să treacă prin intervenții repetate.

Cercetătoarea Anne George, profesor de biologie orală la Universitatea Illinois din Chicago, studiază proteinele care ajută dentina să se formeze, să se mineralizeze și să se repare. Cercetarea ar putea conduce la tratamente care stimulează dintele să producă singur dentină nouă și să repare leziunile provocate de carii.

Cum ar putea funcționa „plombele vii”

O altă echipă, coordonată de biochimista Hannele Ruohola-Baker, de la Universitatea Washington, încearcă să dezvolte așa-numitele „plombe vii”.

Celulele care produc smalț, numite ameloblaste, dispar după erupția dintelui. Din această cauză, smalțul pierdut nu se regenerează în mod natural.

Cercetătorii au folosit însă semnale chimice pentru a transforma celule stem în ameloblaste și odontoblaste, celulele care produc dentină. Combinate în laborator, acestea au format un organoid dentar capabil să secrete proteine specifice smalțului.

În viitor, asemenea proteine ar putea fi utilizate pentru realizarea unor materiale biologice de obturație sau ar putea fi aplicate direct pe dinții fisurați. Obiectivul pe termen lung este introducerea în gura pacientului a celulelor necesare formării unui dinte complet.

Dinți asemănători celor umani, obținuți în experimente pe porci

Cercetătorii conduși de Pamela Yelick, profesor la Facultatea de Medicină Dentară a Universității Tufts, au încercat să crească dinți asemănători celor umani folosind o combinație de celule umane și porcine.

Celulele au fost plasate pe o structură bioinginerească menită să reproducă mediul în care se dezvoltă un dinte. După trei luni, au apărut structuri asemănătoare dinților, cu un ritm de dezvoltare apropiat de cel natural al dinților de porc.

Experimentul reprezintă o dovadă că tehnologia ar putea funcționa, dar nu înseamnă că oamenilor le-au fost deja regenerați dinți. Echipa vrea să continue testele și să găsească o metodă prin care dinții să poată fi formați fără utilizarea celulelor provenite de la porci.

De ce dinții biologici ar putea fi preferați implanturilor

Implanturile sunt alcătuite dintr-un șurub introdus în os, un element de legătură și o coroană artificială. Ele nu conțin însă nervii naturali care permit unei persoane să simtă presiunea exercitată în timpul masticației.

Din această cauză, pacientul poate mușca prea puternic fără să-și dea seama și poate deteriora implantul. În jurul acestuia se pot acumula și bacterii, iar coroanele artificiale trebuie înlocuite, de regulă, după o anumită perioadă.

Un dinte biologic crescut din celule ar putea interacționa mai natural cu gingia, osul și nervii pacientului. Cercetătorii speră că acesta ar putea deveni o soluție mai durabilă decât implanturile actuale.

Când ar putea ajunge tratamentele la pacienți

Tehnologiile se află încă în etapa experimentală. Înaintea testelor pe oameni sunt necesare cercetări suplimentare, inclusiv studii pe primate, precum și dezvoltarea unor medii sigure în care celulele să poată forma un dinte complet.

Prin urmare, pacienții nu vor putea beneficia prea curând de dinți crescuți în laborator sau de carii care se repară singure. Cercetătorii consideră însă că stomatologia regenerativă ar putea transforma în viitor modul în care sunt tratate cariile și pierderea dinților.

Magazinele de vechituri și anticariatele sunt o adevărată comoară pentru cei care caută lucruri prețioase, dar la prețuri mici. Experții avertizează că anumite produse cumpărate la mâna a doua aduc mai multe probleme decât beneficii și nu ar trebui să ajungă în locuința ta.

Ce nu este bine să cumperi

Conform marthastewart.com, aparatele și corpurile de iluminat vechi se află în fruntea listei de pericole. Lămpile retro sau radiourile vintage arată spectaculos, dar sistemele lor electrice nu respectă standardele actuale de siguranță.

Cablurile interioare pot fi degradate, ceea ce riscul de scurtcircuit, iar unele modele vechi conțin chiar azbest. Aceeași problemă apare și la instalațiile de Crăciun vintage. Becurile decorațiunilor vechi se supraîncălzesc rapid dacă sunt lăsate aprinse mult timp și devin o sursă sigură de incendiu.

Cât de periculoase sunt farfuriile

Vasele și farfuriile crăpate reprezintă un risc pentru sănătatea digestivă. Oricât de mult îți place un serviciu de masă din ceramică sau porțelan, dacă are fisuri, este mai bine să îl lași pe raft. În crăpăturile fine se adună resturi microscopice de mâncare și se dezvoltă rapid bacterii care nu pot fi eliminate complet prin spălare.

Articolele vechi pentru copii mici ascund capcane și mai mari. Pătuțurile, scaunele de masă sau jucăriile fabricate acum câteva decenii pot fi de-a dreptul toxice.

Cele produse înainte de 1978 riscă să fie acoperite cu vopsea pe bază de plumb, substanță periculoasă pentru cei mici. Plasticul se degradează în timp și devine extrem de casant.

Jucăriile sau vasele din plastic vechi încep să se macine, iar fragmentele mici care se desprind pot fi înghițite accidental de copii sau de animalele de companie.

Echipa națională de fotbal a Spaniei a câștigat al doilea titlu mondial din istorie, după ce s-a impus cu 1-0 în prelungiri în fața Argentinei, fosta deținătoare a titlului, în finala Cupei Mondiale din 2026. „Pumele” conduse din teren de Lionel Messi nu au avut niciun șut pe poartă în cele 120 de minute de joc.

Performanța Spaniei vine să completeze titlul european cucerit de „furia roja” în 2024. Primul titlu mondial a fost câștigat de Spania în 2010, la turneul final din Africa de Sud.

Golul victoriei marcat de Ferran Torres:

Pierzătorii finalei mondiale din acest an, Argentina, au rămas cu trei finale mondiale câștigate (1978, 1986, 2022) și patru finale pierdute (1930, 1990, 2014, 2026).

Jucătorii care au evoluat în finala Spania – Argentina

SPANIA: Unai Simon – Pedro Porro, Cubarsi, Laporte (Eric Garcia 99), Cucurella – Rodri (Zubimendi 99), Fabian Ruiz (Pedri 62) – Yamal, Dani Olmo (Merino 75), Alex Baena (Nico Williams 75) – Oyarzabal (Ferran Torres 62). SELECŢIONER: Luis de la Fuente

ARGENTINA: Emiliano Martinez – Montiel (Molina 58), Romero (Medina 70), Lisandro Martinez (Otamendi 44), Tagliafico – De Paul (G. Simeone 70), Enzo Fernandez, Mac Allister, Nico Gonzalez (L. Paredes 46) – Messi, Julian Alvarez (Senesi 102). SELECŢIONER: Lionel Scaloni

Cartonaşe galbene: Lisandro Martinez 41, Enzo Fernandez 83, Mac Allister 111

Cartonaş roşu: Enzo Fernandez (Argentina) min. 90+3

Arbitru: Slavko Vincic (Slovenia)

Inele de campioni

Pe lângă celebrul trofeu şi prestigioasele medalii de aur, echipei câştigătoare îi va fi înmânat un nou simbol al triumfului. Într-o premieră istorică pentru o competiţie FIFA, câştigătorii turneului vor primi, de asemenea, inele de campioni personalizate, aducând astfel una dintre cele mai recunoscute tradiţii sportive americane în lumea fotbalului.

Fiecare inel va face parte dintr-o ediţie strict limitată de doar 2.026 de exemplare numerotate individual, un omagiu direct adus turneului în sine. Dintre acestea, 30 vor fi înmânate echipei victorioase, în timp ce 1.996 vor fi puse la dispoziţia fanilor din întreaga lume ca produs oficial licenţiat, permiţându-le suporterilor să deţină o piesă unică din istoria Cupei Mondiale FIFA 2026.

Drumul spre finală

Spania

Spania s-a calificat în finală după ce a surclasat favorita Franţa în semifinale. Echipa antrenată de Luis de la Fuente a controlat meciul de la început până la sfârşit, neutralizând puternicul atac al Franţei prin perioade îndelungate de posesie şi finalizări precise.

Acel meci din semifinale împotriva echipei Les Bleus a reprezentat punctul culminant al campaniei Spaniei până în prezent. La Roja şi-a început aventura la Cupa Mondială clasându-se pe primul loc în Grupa H, deşi nu totul a decurs fără probleme. Surpriza turneului, Capul Verde, a reuşit să obţină un egal fără goluri în meciul de deschidere, înainte ca jucătorii lui De la Fuente să compenseze startul lent înscriind patru goluri împotriva Arabiei Saudite şi încheind apoi faza grupelor cu o victorie cu 1-0 împotriva unei echipe combative din Uruguay.

Spania a trecut fără probleme de faza 16-imilor, cu o victorie confortabilă cu 3-0 împotriva Austriei. Însă în următoarele două etape a avut nevoie de goluri decisive marcate în ultimele minute de Mikel Merino pentru a învinge adversari europeni redutabili. Primul dintre golurile lui Merino, în optimile de finală, a fost marcat împotriva Portugaliei (1-0). A urmat apoi o a doua victorie obţinută în ultima clipă împotriva Belgiei (2-1), într-un meci în care a primit ceea ce a fost, până în prezent, singurul gol primit în turneu.

Forma Spaniei s-a îmbunătăţit constant, iar împotriva Franţei a demonstrat de ce era considerată una dintre favorite înainte de începerea turneului.

Argentina

Argentina a parcurs un drum anevoios, dar palpitant, până la a doua sa finală consecutivă la Cupa Mondială şi a şaptea în total. Campioana en titre şi-a început campania cu trei victorii consecutive în faza grupelor, condusă de extraordinarul Lionel Messi, care a ajuns acum la opt goluri în acest turneu şi la 21 de-a lungul îndelungatei sale cariere la Cupa Mondială.

Albiceleste a învins Algeria cu 3-0 datorită unui hat-trick al lui Messi, Austria cu 2-0 graţie celor două goluri marcate de „magician”, iar apoi Iordania cu 3-1 (cu încă un gol al lui Messi), încheind astfel o fază a grupelor perfectă. În fazele eliminatorii, drumul lor a devenit mult mai dificil. Jucătorii lui Lionel Scaloni au avut nevoie de prelungiri pentru a învinge o echipă tenace din Capul Verde într-un meci palpitant, încheiat cu 3-2. În optimile de finală, scorul a fost acelaşi, iar meciul şi mai dramatic: Egiptul conducea cu 2-0 până în minutul 79, dar Argentina a răsturnat situaţia, realizând o revenire istorică pentru a câştiga cu 3-2.

În sferturile de finală, Argentina a dus o luptă strânsă cu Elveţia şi a avut nevoie de prelungiri pentru a învinge în cele din urmă adversarii care, la scorul de 1-1, rămăseseră în zece oameni. Julian Alvarez a reuşit în cele din urmă să le spargă rezistenţa cu un gol magnific, iar Lautaro Martinez a marcat al treilea gol, pentru a sigura victoria.

Drama nu s-a oprit nici în semifinala împotriva Angliei, care a preluat conducerea la începutul reprizei a doua graţie lui Anthony Gordon şi părea hotărâtă să menţină scorul până la final. Cu toate acestea, Albiceleste a revenit din nou în joc graţie unui şut de la distanţă al lui Enzo Fernandez şi unei lovituri de cap la colţul îndepărtat a lui Martinez, intrat ca rezervă.

Cel mai bun atac şi cea mai bună apărare

O privire rapidă asupra statisticilor oficiale ale Cupei Mondiale FIFA 2026 arată că finala de duminică dintre Spania şi Argentina va pune faţă în faţă cel mai bun atac cu cea mai bună apărare. Deţinătoarea titlului, Argentina, a marcat cele mai multe goluri, în timp ce adversara sa, Spania, a primit cele mai puţine. Cu toate acestea, analizând detaliile, imaginea care se conturează este cea a unei confruntări mult mai nuanţate şi mai echilibrate între campioanele Europei şi, respectiv, ale Americii de Sud.

Un nume care iese în evidenţă în toate statisticile este cel al lui Lionel Messi, jucătorul care deţine atât recordul ex aequo al celor mai multe goluri marcate la acest turneu mondial, opt, cât şi locul al doilea ex aequo la pase decisive, patru. Micul maestru al Argentinei continuă să pună în dificultate atât apărările adverse, cât şi timpul care trece, aici, în America de Nord, şi a înregistrat cele mai multe încercări de gol (34) dintre toţi jucătorii, cel mai mare număr de şuturi pe poartă (19) şi cel mai mare xG individual (6,16). Ah, şi a executat şi cele mai multe lovituri de colţ (34).

În schimb, Spania se poate mândri cu un efort mai colectiv, în concordanţă cu parcursul său la această Cupă Mondială. Cel mai bun marcator al echipei este Mikel Oyarzabal, cu cinci goluri, în timp ce Dani Olmo şi Marc Cucurella au contribuit fiecare cu câte două pase decisive. Oyarzabal îl devansează uşor pe Lamine Yamal (11-10) la numărul de şuturi pe poartă.

Din motive de stil, nu ar trebui să fie o surpriză faptul că La Roja are primii trei jucători care au încercat cele mai multe pase: Rodri (694), Aymeric Laporte (568) şi Pau Cubarsi (566), următorii doi fiind din Argentina – Leandro Paredes (521) şi Enzo Fernandez (483).

Acelaşi cvintet ocupă aceleaşi poziţii în clasamentul paselor reuşite, Rodri înregistrând un număr de neegalat de 648. Concurenţa este mai strânsă în ceea ce priveşte precizia paselor, unde procentele de 97% ale lui Cubarsi şi, respectiv, ale lui Cristian Romero se remarcă în mod deosebit.

Datele statistice evidenţiază, de asemenea, contribuţia crucială a lui Oyarzabal şi Pedri din echipa Spaniei, precum şi a lui Fernandez din echipa Argentinei, în jocul fără minge, acest trio ocupând locurile întâi, al treilea şi al şaselea în clasamentul general al recuperărilor forţate, cu 53, 48 şi, respectiv, 43.

Cele două vedete ale echipelor calificate în finala Cupei Mondiale 2026, argentinianul Lionel Messi şi spaniolul Lamine Yamal, sunt despărţiţi de 20 de ani şi 19 zile, cea mai mare diferenţă de vârstă între doi adversari în ultimul act al competiţiei, scrie news.ro.

Douăzeci de ani şi nouăsprezece zile îl despart pe argentinianul Lionel Messi, născut pe 24 iunie 1987, la Rosario, de spaniolul Lamine Yamal, născut pe 13 iulie 2007, la Esplugues de Llobregat, lângă Barcelona.

Cei doi jucători se înfruntă pentru prima dată în carierele lor, dar au în spate o istorie unică. La câteva luni după naşterea lui Lamine Yamal, Messi i-a făcut acestuia o baie în cadrul unei campanii foto UNICEF.

Recordul diferenţei de vârstă între doi jucători ai aceluiaşi meci, la turneele finale de Cupă Mondiale aparţine portughezului Cristiano Ronaldo, pe care îl separă de uzbecul Bekhrouz Karimov 22 de ani şi 183 de zile.

Cei doi au fost adversari în faza grupelor, în Portugalia – Uzbekistan 5-0.