Mishka Ben-David este un fost agent al Mossad, convertit în scriitor, care încă de acum şapte ani a anticipat un atac al grupării islamiste palestiniene Hamas asupra kibuţurilor israeliene, precum şi un atac cu rachete iranian asupra Israelului, dar nu face din asta un titlu de glorie, mai degrabă este îngrijorat de ceea ce se va întâmpla în continuare, rezultă dintr-un interviu acordat agenţiei France Presse şi publicat miercuri, conform AGERPRES.

Pentru acest spion devenit scriitor de thrillere, cei 12 ani petrecuţi în cadrul serviciilor de informaţii israeliene reprezintă o sursă inepuizabilă de inspiraţie, având conflictul israeliano-palestinian ca fir roşu.

De la atacul sângeros al Hamas de la 7 octombrie asupra teritoriului israelian, unul dintre bestseller-urile sale, apărut în urmă cu şapte ani, capătă un caracter premonitoriu: “The Shark” descrie o escaladare fatală care începe cu un atac al comandourilor Hamas asupra unor kibuţuri şi culminează cu o ripostă puternică a Israelului împotriva Iranului.

“Suntem la două degete distanţă”, spune fostul agent de 72 de ani, care a acordat AFP acest interviu înainte de replica moderată a Israelului la atacul lansat de Teheran cu sute de rachete şi drone la 14 aprilie.

În 2017 ieşea de sub tipar “The Shark”, cu primele sale pagini distopice în care bărbaţi înarmaţi din gruparea Hamas pătrundeau în kibuţul Kfar Aza, care va fi puternic lovit în atacul din 7 octombrie 2023, soldat cu zeci de morţi.

Era un scenariu pe care acest prolific autor a 20 de volume, dintre care multe traduse în străinătate, şi l-a imaginat colindând prin comunităţile din sudul Israelului, la frontiera cu Fâşia Gaza.

Mi-am spus: ‘Care ar fi cel mai bun loc de atac dacă aş fi în locul Hamas?’

“Aflându-mă acolo, mi-am spus: ‘Care ar fi cel mai bun loc de atac dacă aş fi în locul Hamas?’ Aceste kibuţuri erau protejate pentru viaţa de zi cu zi, pentru un atac într-un singur loc, nu pentru o invazie pe scară largă”, afirmă el.

Iar Mishka Ben-David ştie foarte bine faptul că o armată sau că serviciile de securitate pot eşua.

În septembrie 1997, el a fost unul dintre protagoniştii uneia dintre cele mai neverosimile operaţiuni ale Mossadului: asasinarea eşuată a fostului lider Hamas, Khaled Mechaal, care locuia pe atunci la Amman, în Iordania.

O serie de întârzieri au făcut ca planul bine pus la punct să eşueze, iar Mishka Ben-David s-a aflat în rolul greu de imaginat de a fi nevoit să-şi salveze ţinta.

Benjamin Netanyahu se afla atunci la primul său mandat de prim-ministru. În iulie, un atentat sinucigaş cu bombă revendicat de Hamas în piaţa principală din Ierusalim a ucis 16 persoane şi a rănit alte peste 160.

“Am propus mai multe moduri de a-l ucide pe Mechaal. Plantarea unei bombe sub maşina sa, să fie împuşcat de un lunetist, să se tragă asupra lui direct, dar Netanyahu a spus: ‘Vreau o modalitate de a-l ucide în tăcere, fără urme'”, îşi aminteşte el.

Într-un final s-a optat pentru varianta cu otrava. Doi agenţi “au reuşit să pulverizeze substanţa”, dar evenimente neprevăzute s-au succedat unul după altul “şi ei au fost prinşi”, a relatat Mishka Ben-David, care la acea vreme era şef pentru acţiunile de recunoaştere la unitatea pentru operaţiuni din cadrul Mossad.

“Aveam la mine antidotul pentru otravă, în cazul în care unul dintre agenţi ar fi fost afectat de substanţă” în timpul operaţiunii, a spus el.

În cele din urmă, Khaled Mechaal, grav intoxicat, a fost beneficiarul antidotului, Iordania negociind salvarea sa în schimbul eliberării celor doi agenţi israelieni.

S-ar fi schimbat cursul conflictului cu Hamas odată cu moartea lui Mechaal? “Fiecare şef Hamas ucis are un adjunct care îi va lua locul”, relativizează fostul spion, în timp ce Israelul îl vânează în prezent pe unul dintre liderii grupării islamiste din Fâşia Gaza, Yahya Sinwar, presupusul creier al atacului din 7 octombrie.

Mishka Ben-David, a cărui identitate a fost dezvăluită în urma eşecului răsunător de la Amman, a părăsit Mossad-ul în 1999. Acest fiu al unui cuplu care a supravieţuit Holocaustului şi tată a trei copii spune despre viitorul ţării sale: “Poporul israelian trăieşte de peste 3.000 de ani, este formidabil, dar nicio ţară nu este eternă”.