Scurgerile cauzate de exploziile de la gazoductele Nord Stream 1 și 2 din Marea Baltică eliberează metan, un puternic gaz cu efect de seră. Dar, deși se așteaptă ca incidentul să aibă un impact limitat asupra climei, experții spun că acesta ilustrează riscul unor astfel de emisii, scrie AFP.

Scurgere de la gazoductul Nord Stream ce trece pe sub Marea BalticaFoto: Captura video

Conductele nu au fost folosite din cauza războiului din Ucraina, dar conțineau cantități mari de gaz. Iar potrivit autorităților din Danemarca, în largul coastei căreia s-a produs avaria, scurgerile vor continua până la epuizarea gazului, ceea ce ar trebui să dureze “cel puțin o săptămână”.

Experții încă dezbat volumele care ar putea fi eliberate, dar subliniază că scurgerile ilustrează pericolul reprezentat de gazele cu efect de seră produse de om, responsabile de încălzirea globală.

“Dacă a fost deliberat, este o crimă de mediu”, spune Jeffrey Kargel de la Institutul de Cercetări Planetare din Arizona. “Dar, deși cantitatea de gaz care provine din conducta este evident semnificativă, nu este dezastrul climatic pe care l-ați putea crede că ar fi”.

Ce se scurge?

Gazul natural este format în cea mai mare parte din metan, cu un efect de încălzire de 28 de ori mai mare decât cel al CO2 pe un orizont de timp de 100 de ani. Se crede că este responsabil pentru aproape o treime din încălzirea globală deja înregistrată.

Cu toate acestea, durata sa de viață în atmosferă este relativ scurtă, de aproximativ zece ani, în comparație cu decenii sau chiar sute de ani pentru CO2.

La contactul cu apa, o parte din acest metan se oxidează și se transformă în CO2, explică Grant Allen, profesor de fizică atmosferică la Universitatea Manchester din Marea Britanie. “Dar având în vedere puterea scurgerii, cea mai mare parte a gazului va ajunge la suprafață sub formă de metan”, avertizează el.

Cât gaz era în conducte?

Aceasta este principala incertitudine. Experții și ONG-urile lucrează pentru a calcula capacitatea posibilă a conductelor în momentul producerii avariilor.

O estimare, citată de profesorul Allen, plasează cantitatea de gaze naturale din Nord Stream 2 la 177 de milioane de metri cubi. Această cantitate este echivalentă cu consumul anual a 124 000 de gospodării britanice.

ONG-ul Greenpeace folosește o estimare similară pentru a calcula că cele trei scurgeri ar putea echivala în total cu echivalentul a 8 luni de emisii de gaze cu efect de seră din Danemarca.

Paul Balcombe, profesor onorific în cadrul Departamentului de Inginerie Chimică de la Imperial College din Londra, estimează că aceste conducte pot conține între 150 și 300 de milioane de metri cubi.

“Este puțin probabil ca tot conținutul să se scurgă”, a estimat el, dar dacă doar una dintre conducte se va goli complet, aceasta ar egala cea mai gravă scurgere înregistrată vreodată în SUA, în 2015, la depozitul subteran californian Aliso Canyon.

Lauri Myllyvirta, analist la Clean Air and Energy Research Center, estimează că ar putea fi eliberate între 180.000 și 270.000 de tone, în funcție de presiunea din conducte.

Aceasta este o cantitate semnificativă, dar reprezintă doar aproximativ 1% din emisiile anuale de metan din sectorul hidrocarburilor din Rusia, estimate la 18 milioane de tone în 2021 de către Agenția Internațională pentru Energie (AIE).

Și în comparație cu emisiile globale?

AIE a subliniat deseori cantitățile uriașe de metan care se scurg în fiecare an din instalațiile de producție a combustibililor fosili din întreaga lume.

Până în 2021, se estimase că aceste scurgeri la nivel mondial erau echivalente cu întregul consum de gaz al sectorului energetic din Europa. Se estimează că infrastructura mondială de gaz, care este adesea prost întreținută, pierde aproximativ 10% din cantitățile transportate din cauza scurgerilor.

Scurgerile de la Nord Stream vor avea “un efect imediat de încălzire la nivel local și asupra calității aerului”, spune Piers Forster, director al Centrului Internațional Priestley pentru Climă de la Universitatea Leeds.

Dar la nivel global, acestea nu reprezintă prea mult, echivalentul a aproximativ două ore și jumătate de emisii, explică Jeffrey Kargel.

Cu toate acestea, el spune că acestea ne reamintesc de urgența combaterii acestor emisii, în condițiile în care impactul dezastruos al încălzirii globale se face tot mai mult simțit în întreaga lume. “Clima globală se schimbă dramatic, iar evenimentele meteorologice extreme se intensifică în fiecare an”, a spus el.