SUA au organizat un exercițiu tactic complex care a testat rezistența NATO într-un scenariu ipotetic plasat în anul 2028.

Exercițiul, organizat de Universitatea Cornell și Fundația Rockefeller, a adunat la un loc congresmeni americani, foști diplomați și veterani din serviciile secrete pentru a testa reacția Washingtonului în cazul unei escaladări directe a conflictului est-european.

Ce scenariu a fost dezbătut

Scenariul luat în calcul este plasat în anul 2028. În timp ce luptele din Ucraina bat pasul pe loc, Rusia atacă Republica Moldova. În timpul acestor operațiuni, o dronă rusească lovește un depozit de combustibil din România, provocând o explozie în care își pierd viața mai mulți civili.

Deși România este stat membru NATO, reacția americanilor în cadrul acestei simulări a fost una ezitantă.

Articol 5 își pierde din putere

Jurnalistul David Ignatius de la The Washington Post, prezent la exercițiu, a concluzionat că Articol 5 privind securitatea colectivă NATO este aproape inexistent.

În cadrul simulării, membrii Congresului au fost de acord că opinia publică americană nu ar susține o acțiune fermă, iar fără conducerea SUA, Europa ar fi dezbinată și dezorganizată.

„Iar partea cea mai rea este că președintele Donald Trump face parte din această echipă de demolare”, a spus jurnalistul WP, prezent la simulare, referitor la atitudinea ostilă a administrației Trump față de Europa și acțiunile administrației americane referitoare la reducerea numărului de trupe din Europa.

Trump nu este afectat de atacurile asupra NATO

În ciuda faptului că războiul hibrid al Rusiei se extinde spre țările NATO, jurnalistul a precizat că, atât Donald Trump, cât și mulți înalți oficiali din administrația sa refuză să recunoască această nouă realitate.

Simularea a arătat că, într-o situație reală de criză la granița NATO, răspunsul Statelor Unite ar putea fi mult mai reținut decât prevăd tratatele oficiale.

Arbitrul Istvan Kovacs va conduce la centru partida Dinamo – FCSB, care se va disputa sâmbătă, de la ora 20:30, în etapa a opta a Superligii, scrie news.ro.

Kovacs va fi ajutat la cele două linii de Mihai Marius Marica şi Ferencz Tunyogi.

În camera VAR se vor afla George Cătălin Găman şi Andrei Florin Chivulete.

Arbitru de rezervă va fi Gabriel Mihuleac, iar observator de arbitri Sebastian Colţescu.

Sâmbătă se vor disputa în Superligă şi partidele FC Botoşani – Sepsi (ora 15:00) şi UTA Arad – Csikszereda (ora 17:30).

Meciul de la Botoşani va fi arbitrat de Andrei Moroiţă, iar cel de la Arad îl va avea la centru pe arbitrul Iulian Călin.

Una dintre cele mai sensibile pagini din istoria relațiilor dintre România și Bulgaria a fost readusă în prim-plan de la tribuna Parlamentului de la Sofia. GERB, partidul condus de Boiko Borisov, a evocat luptele din Dobrogea din 1916, intrarea trupelor bulgare în Constanța și Tratatul de la Craiova din 1940, prin care România a cedat Cadrilaterul, pentru a transmite un mesaj cu puternică miză actuală: statele nu au „prieteni și dușmani eterni”, ci interese naționale pe care trebuie să fie capabile să le apere atât militar, cât și diplomatic.

Declarația a fost prezentată în Parlament de Denița Saceva, membră a conducerii GERB, cu ocazia împlinirii a 110 ani de la luptele de la Dobrici din septembrie 1916, potrivit publicației bulgare Trud, citată de Rador Radio România.

Formațiunea bulgară transformă însă comemorarea istorică într-o amplă lecție de politică externă pentru prezent, într-un moment în care, după cum subliniază chiar autorii mesajului, războiul este din nou o realitate în Europa.

GERB evocă luptele împotriva României și Rusiei

În centrul discursului se află bătăliile din 5-7 septembrie 1916, când armata bulgară a luptat în Dobrogea împotriva trupelor române, ruse și sârbe.

GERB îl evocă în special pe generalul Ivan Kolev și manevra cavaleriei bulgare care a contribuit la victoria de la Dobrici.

Denița Saceva insistă asupra unui detaliu pe care îl folosește pentru mesajul politic actual: în 1916, Bulgaria ajunsese să lupte inclusiv împotriva Imperiului Rus, deși cu numai câteva decenii înainte Rusia avusese rolul decisiv în războiul ruso-turc care a dus la apariția statului bulgar modern.

Concluzia formulată de GERB este că „recunoștința istorică și interesul național nu sunt același lucru”.

„Poți fi recunoscător pentru ceea ce s-a făcut ieri și poți apăra Bulgaria atunci când interesele se ciocnesc astăzi. Aceasta nu este lipsă de recunoștință. Aceasta este statalitate”, a transmis Saceva.

Cum a pierdut România Cadrilaterul în 1940

Pentru România, Tratatul de la Craiova din 7 septembrie 1940 a venit într-unul dintre cele mai dramatice momente ale istoriei sale moderne. În numai câteva luni, statul român pierduse teritorii importante sub presiunea marilor puteri și a vecinilor revizioniști. La sfârșitul lunii iunie 1940, în urma ultimatumurilor sovietice, România cedase Basarabia, nordul Bucovinei și Ținutul Herța. La 30 august, prin Dictatul de la Viena impus de Germania și Italia, nordul Transilvaniei fusese cedat Ungariei. La numai opt zile distanță, avea să urmeze și pierderea Cadrilaterului.

Negocierile româno-bulgare începuseră la Craiova pe 19 august 1940, într-un context în care Bucureștiul era profund izolat diplomatic și încerca să evite o nouă confruntare. Conducerea României spera inclusiv că o atitudine concesivă față de Bulgaria ar putea atrage o poziție mai favorabilă a Germaniei în disputa cu Ungaria privind Transilvania. Calculul nu a împiedicat însă Dictatul de la Viena, iar tratativele cu Sofia au continuat. La 7 septembrie a fost semnat tratatul prin care România ceda Bulgariei Cadrilaterul, adică județele Durostor și Caliacra, o suprafață de aproximativ 6.921 de kilometri pătrați, cu circa 410.000 de locuitori.

Cadrilaterul intrase în componența României în 1913, după cel de-al Doilea Război Balcanic și Tratatul de la București. Timp de aproape trei decenii, regiunea de la sud de vechea frontieră dobrogeană a rămas unul dintre principalele puncte de dispută dintre București și Sofia. În 1940, însă, România se afla într-o poziție de slăbiciune fără precedent, iar Bulgaria beneficia de un context internațional favorabil revendicărilor sale. Tratatul de la Craiova a consfințit astfel revenirea Dobrogei de Sud la Bulgaria, fără un nou război între cele două state.

Acordul nu a însemnat doar modificarea frontierei. El a prevăzut și un schimb obligatoriu de populație între cele două țări, precum și despăgubiri pentru bunurile abandonate de familiile care trebuiau să plece. Pentru zeci de mii de oameni, schimbarea graniței a însemnat abandonarea locuințelor, a pământurilor și a comunităților în care trăiseră până atunci.

Spre deosebire însă de alte pierderi teritoriale ale României din 1940, situația Cadrilaterului nu a mai fost răsturnată după cel de-al Doilea Război Mondial. Frontiera stabilită prin Tratatul de la Craiova a fost menținută, iar Bulgaria a păstrat Dobrogea de Sud și după tratatele de pace de la Paris din 1947. Tocmai acest caracter definitiv este invocat acum de GERB drept exemplu al unei dispute teritoriale închise prin diplomație, fără ca schimbarea frontierei să declanșeze un nou război între România și Bulgaria.

Constanța, evocată în discursul din Parlamentul Bulgariei

În același context este amintită și ocuparea Constanței în timpul campaniei din 1916.

GERB relatează că, după căderea orașului, generalului Ivan Kolev i s-ar fi propus o intrare festivă în Constanța, dar acesta ar fi refuzat.

Saceva citează dintr-o scrisoare atribuită generalului către soția sa, în care acesta afirmă că războiul nu are nevoie de „reclame, sărbători și festivități, ci de fapte”.

Pentru GERB, episodul devine o altă paralelă cu politica prezentului: mai puțină propagandă și mai multă capacitate efectivă a statului de a-și urmări obiectivele.

De la războiul cu România la Tratatul de la Craiova

A doua mare parte a declarației este dedicată unui alt moment fundamental al relației dintre cele două țări: 7 septembrie 1940.

La 24 de ani după luptele din Dobrogea, România și Bulgaria semnau Tratatul de la Craiova, iar Cadrilaterul – Dobrogea de Sud – revenea Bulgariei.

GERB prezintă acordul drept una dintre cele mai importante reușite ale diplomației bulgare din secolul XX.

„Fără vreun război între Bulgaria și România. Fără morminte noi”, spune Saceva.

Formațiunea bulgară recunoaște însă contextul extrem de dificil în care Bucureștiul a acceptat negocierea.

România se afla în 1940 sub o presiune internațională uriașă, Germania și Italia susțineau negocierile, Uniunea Sovietică sprijinea pretențiile Bulgariei, iar Londra avea la rândul său o poziție favorabilă retrocedării Dobrogei de Sud.

GERB respinge însă ideea că teritoriul ar fi fost pur și simplu „dăruit” Bulgariei de marile puteri.

„Marile puteri își urmăresc propriile interese. Bulgaria își urmărește propriile interese. Și tocmai aceasta este lecția”, afirmă Saceva.

„În 1916 – cu arme. În 1940 – cu diplomație”

De aici vine și una dintre cele mai puternice formule ale discursului.

Pentru GERB, cele două episoade reprezintă două modalități diferite prin care Bulgaria și-a urmărit interesul național:

„În 1916 – cu arme. În 1940 – cu diplomație.”

Formațiunea susține că un stat puternic trebuie să fie capabil de ambele lucruri: să se poată apăra, dar și să știe să evite războiul atunci când obiectivele sale pot fi obținute prin negociere.

Mesajul capătă o miză evident contemporană în condițiile războiului din Europa și ale revenirii în discursul geopolitic a conceptelor de sfere de influență, drepturi istorice și interese ale marilor puteri.

„Țările mici și mijlocii fac o mare greșeală atunci când își transformă atitudinea față de o mare putere într-un substitut pentru propria politică externă”, afirmă GERB.

Rusia, folosită drept exemplu: „Istoria nu cunoaște binefăcători eterni”

Un segment important al discursului vizează explicit Rusia.

GERB trece în revistă diferitele momente în care Rusia sau Uniunea Sovietică s-au aflat fie de partea Bulgariei, fie în opoziție cu interesele acesteia: războiul ruso-turc din secolul XIX, confruntarea din 1916, contextul anului 1940 și intrarea Armatei Roșii în Bulgaria în 1944.

Concluzia este una fără echivoc:

„Istoria nu cunoaște binefăcători eterni. Nici dușmani eterni nu cunoaște.”

În viziunea prezentată de la tribuna Parlamentului, relația cu orice mare putere trebuie subordonată interesului propriu al statului.

GERB amintește și drama schimbului de populație dintre România și Bulgaria

Discursul nu evită nici una dintre cele mai dureroase consecințe ale Tratatului de la Craiova.

Acordul a fost însoțit de un schimb obligatoriu de populație, care a dus la plecarea a zeci de mii de oameni din casele lor.

„În spatele termenului diplomatic stau zeci de mii de destine umane, case abandonate și vieți întrerupte”, afirmă Saceva.

GERB subliniază, în același timp, un element esențial pentru interpretarea actuală a declarației: după schimbarea frontierei, România și Bulgaria și-au asumat să nu mai formuleze revendicări teritoriale una împotriva celeilalte.

Formațiunea prezintă tocmai acest rezultat drept dovada succesului soluției diplomatice: schimbarea frontierei nu a deschis un nou război, ci a închis disputa teritorială.

Mesaj pentru prezent, în timp ce Europa este din nou în război

GERB leagă explicit lecțiile istorice de actuala situație geopolitică.

Formațiunea avertizează că Europa se confruntă din nou cu războiul, cu politica sferelor de influență și cu presiunea exercitată de marile puteri asupra statelor mai mici.

Răspunsul Bulgariei, afirmă Saceva, nu trebuie construit nici pe frică, nici pe atașamentul sentimental față de o anumită putere.

„Trebuie să fie interes național, susținut de memorie, aliați, capacități de apărare și diplomație inteligentă”, a declarat aceasta.

Iar finalul mesajului concentrează filosofia întregului discurs: Bulgaria este puternică atunci când știe ce vrea, are capacitatea de a-și susține obiectivele și alege mijloacele potrivite pentru a le atinge.

„Nu pentru o putere sau alta. Pentru Bulgaria!”, a încheiat Denița Saceva.

Turneul Naţional Orgile României revine în toamnă cu două concerte, care vor avea loc pe 29 septembrie, la Palatul Culturii din Târgu Mureş, şi pe 11 octombrie, la Ateneul Român din Bucureşti.

„Turneul Naţional Orgile României a ajuns în 2026 la cea de-a opta ediţie şi propune publicului o nouă perspectivă asupra unuia dintre cele mai spectaculoase instrumente ale patrimoniului european. Sub titlul ‘Ludic’, organiştii Maria-Luisa Antal şi Eduard Antal invită publicul la o serie de concerte care explorează dimensiunea jucăuşă, plină de imaginaţie şi spontaneitate a orgii”, au informat organizatorii, vineri, într-un comunicat transmis AGERPRES.

Programul va reuni lucrări pentru orgă solo şi la patru mâini, în aranjamente proprii, alături de piese solistice, construind un parcurs muzical unitar în care contrastul, umorul şi energia se află în prim-plan.

Potrivit sursei citate, repertoriul traversează stiluri şi epoci, de la spiritul de divertisment al lui Scott Joplin – The Entertainer, la transformările ingenioase din „Bach on the Orient Express” de Andre Stamm şi „Mozart Changes” de Zsolt Gardonyi, până la vitalitatea scherzo-ului din lucrări de Charles-Marie Widor şi Denis Bedard. Se adaugă eleganţa plină de farmec a lui Lefebure-Wely, fantezia coloristică din selecţiuni ale „Carnavalului animalelor” de Saint-Saens, spiritul ludic din „Pasticcio” de Jean Langlais, lirismul lui Robert Schumann şi ritmica neobişnuită din „Toccata in Seven” de John Rutter.

Orgile României este un turneu Pro Contemporania din seria Turnee de poveste.

Bilete pot fi procurate accesând https://oveit.com/hub/event/turneul-national-orgile-romaniei-viii-m7ew5p3x.

Părul lui Donald Trump a fost întotdeauna un motiv de glume. Recent, speculațiile au reînceput să circule după ce președintele a apărut la un eveniment cu o coafură neobișnuit de bogată și strălucitoare.

Trump a pus rapid punct zvonurilor, reamintind de un episod din campania electorală din 2024. El a povestit că a vorbit la un microfon în aer liber, în timp ce sufla un vânt extrem de puternic.

„M-am dus la microfon și bătea un vânt atât de puternic”, a spus Trump, referindu-se la vremea din acea zi.

„În acea seară au aflat că nu port perucă. Dacă aș fi purtat una, nu ar fi rămas prea mult timp pe cap”, a glumit Trump, scrie USA Today.

De unde a repornit scandalul?

Valul de comentarii s-a reaprins în principal din cauza reacțiilor apărute în spațiul public. Comedianta Rosie O’Donnell l-a ironizat deschis pe Trump la televizor, susținând că acesta poartă perucă și că ar fi timpul „să o lase deoparte”.

Imaginile de la un discurs recent din Las Vegas au stârnit suspiciuni pe rețelele sociale, unde internauții și jurnalistul Aaron Rupar au remarcat că părul lui Trump arăta mult mai des și îngrijit decât de obicei.

Diferența s-a văzut cel mai bine câteva zile mai târziu, când Trump a vorbit nepregătit cu reporterii la bordul avionului Air Force One, iar podoaba sa capilară părea vizibil mai rară.

Ce spune medicul său

Subiectul nu este nou. Încă din 2015, Trump își trăgea de păr în fața susținătorilor la mitinguri pentru a dovedi că este real.

Mai mult, în 2017, medicul său personal a dezvăluit că Trump ia zilnic finasteridă, un tratament prescris frecvent bărbaților pentru prevenirea căderii părului.

Cu toate acestea, publicul rămâne sceptic. Un sondaj realizat de publicația Mirror U.S. arată că 87% dintre respondenți sunt în continuare convinși că Donald Trump poartă o perucă.

HarperCollins India a anunţat vineri că va publica ediţia locală a volumului de memorii scris de politiciana Sonia Gandhi, la doar câteva zile după ce negocierile purtate de echipa acesteia cu o altă editură, Penguin Random House India, au eşuat, informează Reuters, potrivit Agerpres.

Născută în Italia, Sonia Gandhi, în vârstă de 79 de ani, este figura centrală a uneia dintre cele mai puternice familii politice din India, din care au făcut parte trei foşti prim-miniştri. Fiul ei, Rahul Gandhi, este liderul opoziţiei în actualul Parlament al Indiei.

Penguin India şi echipa Soniei Gandhi nu au ajuns la un acord cu privire la anumite pasaje, inclusiv la cele referitoare la mandatul de 12 ani al premierului Narendra Modi, potrivit unor relatări publicate în două ziare indiene.

Acel dezacord a generat acuzaţii de cenzură din partea Partidului Congresului, asociat cu familia Gandhi. Editura Penguin Random House India a precizat pentru Reuters că manuscrisul a parcurs „procesul editorial obişnuit” şi că nu au existat presiuni externe.

„Nu s-a ajuns la un consens asupra unui anumit aspect. Acela a fost momentul în care echipa scriitoarei ne-a comunicat că nu doreşte să mai continue demersul”, a precizat un purtător de cuvânt al Penguin Random House India într-un comunicat.

Editura a refuzat să ofere detalii despre acel impas, invocând clauze de confidenţialitate.

Unii lideri ai Partidului Bharatiya Janata (BJP), condus de premierul Narendra Modi, au acuzat Partidul Congresului că politizează un volum de memorii şi au întrebat „ce anume (din carte) necesita procedura de fact-checking (verificarea faptelor)”.

Solicitările formulate de agenţia Reuters către trei purtători de cuvânt ai BJP şi un e-mail expediat biroului de presă al prim-ministrului Indiei pentru a face declaraţii despre această controversă nu au primit deocamdată niciun răspuns.

Nici Sonia Gandhi nu a făcut declaraţii publice pe această temă.