În vizită la un centru de prevenire a sinuciderilor, Prinţul William dă veşti despre soţia sa Kate, bolnavă de cancer

Prinţul William a dat marţi câteva veşti despre prinţesa Kate şi familia sa, în timpul unei vizite oficiale la un centru de prevenire a sinuciderilor din Newcastle, relatează BFMTV, potrivit news.ro.

“Vă supăraţi dacă vă întreb cum se simt soţia şi copiii dumneavoastră?” a fost întrebat prinţul de Wales de o femeie. El a răspuns: “Toţi sunt bine, mulţumesc. Da, suntem bine”, a întărit el.

Prinţul de Wales, moştenitorul Coroanei britanice, şi-a reluat angajamentele oficiale la 18 aprilie, după o pauză în care a fost alături de soţia şi copiii săi. Prinţesa Kate, soţia foarte populară a moştenitorului tronului, a dezvăluit într-o înregistrare video, la 22 martie, că suferă de cancer, fără a preciza natura acestuia, dar a spus că a început chimioterapia preventivă şi a mărturisit că a fost un “şoc uriaş”.

În mesajul său, prinţesa a precizat că i-a luat ceva timp pentru a le da vestea copiilor săi şi pentru a le explica boala

În mesajul său, prinţesa a precizat că i-a luat ceva timp pentru a le da vestea copiilor săi şi pentru a le explica boala sa “într-o manieră adecvată”. Anunţul bolii sale a pus capăt, de asemenea, unor săptămâni de zvonuri nebuneşti care au circulat pe reţelele sociale cu privire la starea ei de sănătate. Kate a suferit în ianuarie o operaţie abdominală de natură neprecizată. Iniţial, s-a spus că prinţesa va avea nevoie de o recuperare destul de îndelungată, până după Paştele catolic.

La sfârşitul lunii martie, cuplul princiar şi copiii lor nu au participat la tradiţionala slujbă de Paşte de la capela St George din vestul Londrei, care a avut loc la o săptămână după anunţul că prinţesa suferă de cancer. Kate nu a mai apărut în public de când a anunţat că a fost diagnosticată cu cancer.

Pe 23 aprilie, Kate a postat pe reţelele sociale o fotografie a fiului ei cel mic, Louis, pentru a marca ziua de naştere a acestuia. Luni, prinţul şi prinţesa de Wales au dezvăluit, de asemenea, o fotografie inedită cu ocazia aniversării nunţii lor.

Regele Charles al III-lea, care suferă şi el de cancer, şi-a reluat marţi angajamentele oficiale şi a dat publicului veşti liniştitoare despre starea sa de sănătate.

Analiştii consideră că, dincolo de semnificaţia sa simbolică, recunoaşterea unui stat palestinian de către mai multe ţări europene, aşteptată în luna mai, ar putea fi o pârghie în discuţiile privind soluţia celor două state, preconizată de Occident pentru a rezolva conflictul din Fâşia Gaza, transmite marţi AFP, relatează Agerpres.

Şeful diplomaţiei Uniunii Europene, Josep Borrell, a declarat luni, la Riad (Arabia Saudită), că se aşteaptă ca mai multe ţări europene să anunţe recunoaşterea unilaterală în luna mai, printre care Spania, Irlanda, Belgia, Slovenia şi Malta.

Este mai presus de toate un gest simbolic, care iniţial nu va schimba viaţa palestinienilor, dar care ar putea fi folosit ca pârghie pentru a forţa Israelul să recunoască acest stat palestinian”, subliniază Agnes Levallois, de la Institut de cercetare şi studii privind Mediterana şi Orientul Mijlociu.

Premierul israelian Benjamin Netanyahu este un adversar istoric al creării unui stat palestinian, pe care administraţia Biden şi statele membre ale UE îl consideră ca fiind singura soluţie pe termen lung. După atacurile comise de Hamas în Israel pe 7 octombrie, Benjamin Netanyahu crede chiar că aceasta ar fi “un cadou” pentru mişcarea islamistă palestiniană, explică Hasni Abidi, de la Centrul de studii şi cercetări privind lumea arabă şi mediteraneană. Europenii consideră însă că recunoaşterea unui stat palestinian este un pas spre stabilirea drepturilor palestinienilor prin consolidarea Autorităţii Naţionale Palestiniene şi slăbirea poziţiei Hamas”, a continuat el. Acest lucru ar întări impulsul (…) pentru pace, care nu a fost niciodată punctul forte nici al Hamas, nici al lui Netanyahu”.

Pentru Bertrand Besancenot, fost ambasador al Franţei în Qatar şi Arabia Saudită, recunoaşterea de către mai multe state europene nu va avea niciun efect direct asupra poziţiei premierului Netanyahu.”Cu siguranţă l-ar irita, dar nu sunt sigur că i-ar schimba convingerile sau acţiunile”, crede el. Pe de altă parte, aceasta ar ajuta administraţia Biden în presiunile sale asupra lui Netanyahu, arătând că există o mişcare în rândul europenilor în această direcţie şi că nu putem pretinde că nu se pune problema”, a adăugat el.

Pe 10 aprilie, premierul spaniol Pedro Sanchez, care încearcă să mobilizeze cât mai multe ţări, a susţinut în faţa deputaţilor spanioli că recunoaşterea unui stat palestinian este “în interesul geopolitic al Europei”. O afirmaţie făcută la câteva zile după publicarea unei declaraţii comune cu omologii săi irlandez, maltez şi sloven, în care liderii se declarau “gata să recunoască Palestina” dacă acest lucru ar putea “contribui în mod pozitiv” la rezolvarea conflictului israeliano-palestinian.

Într-un moment în care represaliile israeliene din Fâşia Gaza au provocat o criză umanitară catastrofală, iar guvernul Netanyahu pare hotărât să continue războiul, europenii încearcă să aibă un impact. Declaraţiile lui Josep Borrell vin într-un moment în care “vocea europeană este marginalizată”, observă Hasni Abidi. O recunoaştere unilaterală masivă “i-ar readuce pe europeni într-o poziţie de forţă în cadrul discuţiilor şi le-ar oferi o pârghie în faţa încăpăţânării actualului guvern israelian”.

Deocamdată însă, Parisul şi Berlinul, liderii UE, nu urmează această tendinţă.

La Riad, ministrul francez al afacerilor externe, Stephane Sejourne, le-a reamintit omologilor săi că recunoaşterea “nu este un tabu pentru Franţa, ci trebuie să facă parte dintr-o strategie globală pentru o soluţie politică cu două state”, a declarat pentru AFP anturajul ministrului.

Bertrand Besancenot regretă această “tergiversare”, dar dacă şi alte ţări europene vor face pasul, aceasta “ar facilita o decizie franceză”.

Agnes Levallois avertizează însă asupra “unei adevărate capcane” care ar consta în recunoaşterea unui stat palestinian “pentru a ne uşura conştiinţa”, fără niciun alt angajament concret.

Până în prezent, 137 din cele 193 de state membre ale ONU au făcut acest pas.

Într-un editorial publicat în New York Times la jumătatea lunii decembrie, David Harden, fost consilier al preşedintelui Barack Obama, şi consultantul Larry Garber au îndemnat Washingtonul să facă pasul cel mare, considerând că este o modalitate de a submina “ambiţiile Hamas de a crea un stat islamic “de la râu la mare””. Iar “acest lucru ar încuraja populaţia să aleagă noi lideri care să acţioneze pentru a realiza visul palestinian mult amânat al independenţei”, au scris ei.