Biserica ortodoxă îl prăznuiește la 23 aprilie pe Sfântul Gheorghe, un brav soldat de origine greacă, torturat și ucis pentru credința lui creștină. Sfântul Gheorghe este unul dintre cei mai iubiți și grabnic ajutători sfinți din calendarul ortodox.

Sfântul Gheorghe, numit adesea Marele Mucenic Gheorghe, s-a născut în Capadocia, din părinți creștini de origine greacă. El a fost îndrumat de mic în spiritul creștin și a crescut apărând credința ortodoxă și învățăturile lui Iisus.

Un brav soldat al creștinismului

Tânărul Gheorghe, pe numele său grec Gyorgos, a luat calea armelor și s-a înrolat în armată unde s-a făcut foarte repede remarcat pentru curaj și pentru faptele sale eroice.
Poveștile vechi păstrează o relatare mai mult sau mai puțin reală despre lupta tânărului soldat Gheorghe cu un balaur care amenința cetatea Silena din Libia de azi. Legenda spune că balaurul a fost o vreme potolit de localnici care îi dădeau oi și vite să își astâmpere foamea. Dar când nu au mai avut animale, balaurul ar fi cerut-o chiar pe fata comandantului cetății. Atunci, a apărut un tânăr viteaz care le-a promis oamenilor că îi scapă de năpastă.
Sfântul Gheorghe s-a luptat cu balaurul, l-a ucis cu sulița și a salvat-o pe fata comandantului. De atunci, pe multe steaguri bisericești, Sfântul Gheorghe este pictat cu mantie roșie de soldat, luptându-se cu un balaur uriaș, simbol al diavolului care îi ispitea pe oameni să renunțe la credința lor și să se închine idolilor.

Lupta și martiriul Sfântului Gheorghe

Sfântul Gheorghe era deja comandantul unei trupe de soldați greci, când a venit la putere Dioclețian și acesta a ordonat, în anul 303, distrugerea lăcașurilor de cult creștine și asuprirea tuturor celor care se închinau lui Dumnezeu. Sfântul Gheorghe s-a opus prigoanei creștinești, a luptat împotriva soldaților păgâni care distrugeau bisericile și îi torturau pe preoți. A fost prins și el, încarcerat și supus unor torturi de neimaginat pentru a renunța la credința creștină și pentru a se închina idolilor în care credea Dioclețian. Tânărul Gheorghe a fost împuns cu sulița, a fost tras pe roată, a fost îngropat într-o groapă cu var acid și torturat cu pietre, dar niciuna dintre aceste schingiuri nu l-a înfrânt. Credința i-a dat putere să îndure totul, de fiecare dată el se ridica nevătămat și tot mai încrâncenat împotriva asupritorilor săi.

O poveste din acele vremuri spune că, pentru a demonstra tăria credinței sale, Sfântul Gheorghe ar fi înfăptuit un miracol nemaiîntâlnit. El l-ar fi înviat din morți pe un tânăr frate de suferință. Soția împăratului Dioclețian, auzind despre miracolele tânărului comandant creștin a cerut și ea să treacă la creștinism. Cum era de așteptat, Dioclețian nu putea accepta ca împărăteasa Alexandra să îmbrățișeze o religie pe care el vroia să o stârpească pentru totdeauna din imperiu. În acel moment, Dioclețian a dispus uciderea Sf. Gheorghe prin decapitare, la data de 23 aprilie 304.

Sfântul Gheorghe, ocrotitorul soldaților și al armatei

Un soldat atât de curajos, cunoscut și pentru faptele sale eroice din Țara Sfântă și pentru tăria cu care i-a apărat pe creștini, a rămas adânc întipărit în conștiința credincioșilor. Sfântul Gheorghe este considerat ocrotitorul creștinilor și al tuturor soldaților. Imaginea acestui mucenic viteaz a fost pusă pe steagul de luptă al lui Ștefan cel Mare și apoi chipul său a fost folosit pentru pecetea Mitropoliei Moldovei și a Bucovinei.

Sfântul Gheorghe doborând balaurul este reprezentat pe steagul Moldovei dăruit de Ștefan cel Mare mănăstirii Zografu de pe muntele Athos. Sfântul Gheorghe în amintirea creștinilor În 1222, regele Angliei, Richard Inimă de Leu, l-a ales pe Sfântul Gheorghe patronul spiritual al Casei Regale și al întregii țări. Regele Edward al III-lea a înființat „Ordinul St. George”, iar Crucea Sfântului Gheorghe a devenit steagul Angliei, „Union Jack”. Marele Mucenic Gheorghe este considerat și ocrotitorul Georgiei, Armeniei, Maltei, Lituaniei și Serbiei.

În România, numele Sf. Gheorghe este unul dintre cele mai populare, mai ales sub formele de Gheorghe, George, Georgeta și Geta. Numele său a fost folosit pentru mai multe localități din țară precum Sf. Gheorghe și Sângiorz, dar și pentru unul din brațele Dunării care formează Delta.

Nascuti in Italia, din parinti romani, numerosi copii frecventeaza cursurile scolii Grupului Vatra din Torino, pentru a invata limba romana si dansuri romanesti. Ei invata despre reperele culturale cele mai importante ale Romaniei, iar aniversarea celor 174 de ani de la nasterea lui Eminescu a fost un eveniment pentru care micutii s-au pregatit temeinic. Cei mai mici dintre scolari au memorat strofe din poezia „Somnoroase pasarele” si au descoperit, prin joc, informatii despre marele poet. Grupul Vatra din Torino este cea mai mare scoala de dansuri traditionale romanesti din Diaspora. Toate informatiile aici https://indexstiri.ro/cu-mic-cu-mare-romanii-din-torino-l-au-sarbatorit-pe-eminescu/