O nouă companie aviatică low-cost apare în Europa. Prețul unui bilet pleacă de la 19 euro. Este vorba despre Fly2Galicia care la început va oferi zboruri între nordul Spaniei și orașe din centrul și vestul Europei. Primele curse aeriene vor fi în luna decembrie, relatează Mediafax.

Noua companie aeriană europeană low-cost va fi lansată în decembrie și va oferi zboruri de la 19 euro. Prețul va include bagajul de mână, ca urmare a noilor reguli UE. Potrivit portalului Aviation Shop, vor fi 17 zboruri săptămânale către opt destinații începând cu 1 decembrie.

Fly2Galicia va conecta orașele importante din Europa cu nordul Spaniei, inclusiv Bruxelles, Milano, Praga și Veneția.

Traseele vor fi diversificate dacă operatorul va avea succes. Compania aeriană are sediul pe Aeroportul Rosalía de Castro din Santiago de Compostela, în nord-vestul Spaniei. Legăturile vor fi lansate pentru a îmbunătăți conectivitatea aeriană dintre Galicia și destinații cheie din Europa.

Cele mai scurte călătorii vor costa doar 19 euro. Zborurile către Milano și Bruxelles vor începe de la 39 de euro (33 lire sterline), în timp ce pentru München și Praga și Veneția se va plăti un tarif de 49 de euro.
Biletul acoperă costul a două bagaje de mână, inclusiv un obiect personal și un bagaj de mână de opt kilograme. Acest lucru se datorează noilor reguli UE privind bagajele de mână, ceea ce înseamnă că prețurile biletelor trebuie să includă gratuit bagajul de mână.

Într-un anunț publicat pe rețelele de socializare, compania a anunțat că a pus în vânzare primele bilete. Lista primelor zboruri este următoarea:

Santiago de Compostela – Alicante – 3 zboruri săptămânal, în vigoare la 3 decembrie 2026
Santiago de Compostela – Bruxelles – 2 săptămânal, în vigoare de la 1 decembrie 2026
Santiago de Compostela – Granada – 2 săptămânal, în vigoare la 3 decembrie 2026
Santiago de Compostela – Milano Malpensa – 2 săptămânal, în vigoare la 4 decembrie 2026
Santiago de Compostela – München – 2 săptămânal, în vigoare la 3 decembrie 2026
Santiago de Compostela – Praga – 2 săptămânal, în vigoare la 2 decembrie 2026
Santiago de Compostela – Veneția Marco Polo – 2 săptămânal, în vigoare din 2 decembrie 2026
Santiago de Compostela – Zaragoza – 2 săptămânal, în vigoare de la 1 decembrie 2026.

Foto: arhivă / caracter ilustrativ.

Datoria administrației publice a continuat să crească în luna mai 2026 și a ajuns la 1.194 de miliarde de lei, față de 1.171 de miliarde de lei în aprilie. Raportată la Produsul Intern Brut, datoria guvernamentală a urcat la 61,4% din PIB, de la 60,2% cu o lună înainte, potrivit datelor centralizate de Ministerul Finanțelor și consultate de AGERPRES. Atât datoria externă, cât și cea internă au înregistrat creșteri.

Datele Ministerului Finanțelor arată că datoria guvernamentală a României a crescut cu aproximativ 23 de miliarde de lei într-o singură lună. Cifrele privind datoria publică vin chiar înaintea consultărilor de la Palatul Cotroceni pe tema legii salarizării, una dintre reformele de care depinde deblocarea a 770 de milioane de euro din PNRR.

În aprilie 2026, aceasta se situa la 1.171 de miliarde de lei și reprezenta 60,2% din PIB. În mai, valoarea a ajuns la 1.194 de miliarde de lei, echivalentul a 61,4% din PIB, calculat pe baza PIB comunicat de Institutul Național de Statistică la 9 iulie 2026.

Datoria externă a ajuns la aproape 600 de miliarde de lei

Datoria externă a administrației publice a crescut în mai la 599,946 miliarde de lei, de la 592,836 miliarde de lei în luna precedentă.

Ca pondere în PIB, aceasta a avansat de la 30,5% în aprilie la 30,8% în mai.

Din totalul datoriei externe, 593,117 miliarde de lei reprezentau obligațiile administrației publice centrale, iar 6,83 miliarde de lei reveneau administrației locale.

Cea mai mare parte a datoriei externe era reprezentată de titlurile de stat. Acestea însumau aproximativ 471 de miliarde de lei, echivalentul a 78,5% din total.

A crescut și datoria internă a statului

O creștere mai accentuată a fost înregistrată în cazul datoriei interne a administrației publice.

Aceasta a ajuns la 594,1 miliarde de lei în mai, față de 578,715 miliarde de lei în aprilie.

Raportată la PIB, datoria internă a crescut de la 29,7% la 30,5%.

Din total, 573,665 miliarde de lei reprezentau datoria administrației centrale, iar 20,433 miliarde de lei reveneau administrației locale.

Aproape 80% din datoria guvernamentală este în titluri de stat

Structura datoriei arată că cea mai mare parte a obligațiilor statului este reprezentată de titlurile de stat.

În mai 2026, acestea însumau 956,417 miliarde de lei, în timp ce împrumuturile se ridicau la 214,773 miliarde de lei.

Datoria pe termen mediu și lung a crescut la 1.139 de miliarde de lei, de la 1.113 miliarde de lei în aprilie.

În schimb, datoria pe termen scurt s-a redus, de la 58,46 miliarde de lei la 54,3 miliarde de lei.

Cât datorează România în lei, euro și dolari

Din perspectiva monedei în care este contractată datoria, valorile în lei și euro sunt apropiate.

Datoria denominată în moneda națională se ridica în mai la 529,45 miliarde de lei, în timp ce obligațiile în euro reprezentau echivalentul a 537,346 miliarde de lei.

Datoria în dolari americani ajungea la echivalentul a 124,29 miliarde de lei.

Datoria administrației centrale a ajuns la 1.166 de miliarde de lei

Administrația publică centrală concentrează cea mai mare parte a datoriei guvernamentale.

În mai 2026, datoria acesteia a crescut la 1.166 de miliarde de lei, de la 1.144 de miliarde de lei în aprilie. Din această sumă, aproximativ 1.112 miliarde de lei reprezentau datorii pe termen mediu și lung.

Cea mai mare parte era contractată în lei, respectiv 509,27 miliarde de lei, și în euro, echivalentul a 530,26 miliarde de lei.

Și datoria administrației publice locale a crescut, ajungând la 27,262 miliarde de lei, față de 26,7 miliarde de lei în aprilie. Aproape întreaga sumă, respectiv 27,24 miliarde de lei, reprezenta datorie pe termen mediu și lung.

Datele pentru luna mai confirmă astfel continuarea creșterii datoriei publice, după ce pragul de 60% din PIB fusese deja depășit în aprilie. În mai, datoria guvernamentală a avansat cu încă 1,2 puncte procentuale și a ajuns la 61,4% din PIB.

Sute de solicitanţi de azil salvaţi în ultimele zile de poliţia greacă în largul insulei Creta vor fi transferaţi în centre de primire din insulele Lesbos şi Samos, a indicat duminică Ministerul elen al Migraţiei, citat de AFP.

În faţa îngrijorării autorităţilor locale din cele două insule, cu aceşti noi sosiţi care riscă să depăşească capacitatea centrelor de primire, potrivit lor, ministerul a asigurat că „transferul migranţilor din Creta spre aceste insule din nordul Mării Egee se efectuează în mod strict proporţionat”, scrie agerpres.ro.

Acest transfer „se efectuează exclusiv” cu scopul „identificării, screeningului şi controlului” solicitanţilor de azil înainte de eventuala lor transferare către alte structuri din Grecia continentală.

„În consecinţă, nu va fi nicio încălcare suplimentară pentru insulele respective”, potrivit ministerului, care aminteşte că în caz de respingere a solicitării de azil, va fi lansată procedura de expulzare.

În pofida acestor asigurări, o reuniune cu uşile închise s-a desfăşurat duminică la Mytilene, capitala insulei Lesbos, sub egida primarului insulei, cu preşedintele Uniunii hotelierilor din această insulă la vârf de sezon, a relatat site-ul local Sto Nissi.

Aproape 200 de solicitanţi de azil sunt aşteptaţi duminică în Lesbos, iar 200 pe insula vecină Samos, conform acestei media locale.

De peste un an, insula Creta şi insuliţa din apropiere Gavdos, situată în faţa coastelor libiene, au devenit principala poartă de intrare a solicitanţilor de azil în Grecia.

Creta nu dispune decât de o structură de cazare provizorie pentru solicitanţii de azil, dar ministerul a promis crearea unui centru de primire în curând.

Apărător fervent al unei stricte politici migratorii, ministrul Thanos Plevris şi-a exprimat satisfacţia recent pentru scăderea cu peste 35% a numărului solicitanţilor de azil în Grecia în cursul primilor şapte luni ale anului 2026.

Ministrul grec lucrează în prezent cu omologii săi din Germania, Austria, Danemarca şi Ţările de Jos pentru crearea într-o ţară din afara Uniunii Europene a unor centre de returnare (hub returns) destinate repatrierii solicitanţilor de azil respinşi.

Miliardarul Ray Dalio, fondatorul Bridgewater Associates, avertizează că Statele Unite se apropie de un punct critic al datoriei publice, după ce Trezoreria americană a anunţat că va extinde răscumpărările de obligaţiuni guvernamentale pe termen lung pentru a susţine o piaţă afectată de creşterea randamentelor. Investitorul consideră că această intervenţie, combinată cu deficitul bugetar uriaş al SUA şi costurile tot mai mari ale finanţării datoriei, reprezintă un semnal că riscul unei crize este în creştere, relatează CNBC, conform News.ro.

Avertismentul

Secretarul Trezoreriei americane, Scott Bessent, a anunţat în această săptămână extinderea operaţiunilor prin care statul răscumpără propriile obligaţiuni, în special titlurile cu maturităţi între 10 şi 30 de ani. Bessent a declarat că valoarea achiziţiilor ar putea depăşi 4 miliarde de dolari.

Măsura urmăreşte să îmbunătăţească lichiditatea pe piaţa obligaţiunilor, într-un moment în care randamentele titlurilor americane pe termen lung au crescut puternic. Pentru Dalio însă, necesitatea unei asemenea intervenţii trebuie privită în contextul deteriorării finanţelor publice.

„Sunt convins că situaţia financiară a guvernului se află într-un punct de inflexiune”, a scris Dalio. Dacă problema nu este abordată acum, datoriile ar putea ajunge la niveluri care nu mai pot fi gestionate fără consecinţe economice severe, a avertizat el.

Dalio atrage atenţia că guvernul SUA cheltuie cu aproximativ 40% mai mult decât încasează, ceea ce alimentează permanent deficitul. Numai în iulie, deficitul bugetar american a depăşit 432 de miliarde de dolari.

În acelaşi timp, investitorii cer randamente mai mari pentru a cumpăra obligaţiuni americane pe termen lung, iar Dalio indică şi reducerea expunerii Japoniei la aceste titluri drept un alt semnal de avertizare. Pe măsură ce datoria creşte, cresc şi sumele necesare pentru plata dobânzilor şi refinanţarea obligaţiilor ajunse la scadenţă.

Fondatorul Bridgewater estimează că, dacă actuala traiectorie nu se schimbă, o criză a datoriei americane ar putea apărea într-un interval de unu până la cinci ani. Estimarea sa centrală este de aproximativ trei ani, cu o marjă de doi ani.

Pași de acțiune

Pentru evitarea unui asemenea scenariu, Dalio susţine că Washingtonul trebuie să acţioneze simultan în trei direcţii: reducerea cheltuielilor, creşterea veniturilor fiscale şi diminuarea ratelor dobânzilor, astfel încât deficitul bugetar să coboare spre 3% din PIB. El avertizează însă că forţarea artificială a dobânzilor în jos de către Rezerva Federală ar putea avea efecte negative.

În ceea ce priveşte investiţiile, Dalio recomandă o expunere mai redusă la active bazate pe datorie, inclusiv obligaţiuni. În schimb, consideră că aurul ar putea reprezenta 10%-15% dintr-un portofoliu, alături de o expunere mai mică pe bitcoin.

Avertismentul vine după o săptămână volatilă pe pieţele americane, în care creşterea randamentelor obligaţiunilor pe termen lung a pus presiune asupra acţiunilor şi a contribuit la întreruperea unei serii de trei săptămâni de creşteri pentru indicele S& P 500.

Un interviu de Dr. Adrian Leonard Mociulschi

La începutul unei noi ediții a Concursului Internațional George Enescu, când tineri interpreți din numeroase țări se reunesc la București sub semnul excelenței artistice, numele marelui compozitor român oferă prilejul unei reflecții mai profunde: ce anume face ca un creator să depășească limitele timpului și ale spațiului cultural din care provine?

În acest interviu, Piotr Borkowski, dirijor de anvergură internațională, format în marea tradiție europeană a dirijatului și activ de-a lungul unei cariere care a inclus colaborări cu Boston Symphony Orchestra, Seoul National Symphony Orchestra și Symphony Orchestra of India din Mumbai, reflectează asupra forței universale a artei, asupra moștenirii lui George Enescu și asupra condițiilor care permit unei opere să traverseze generații, culturi și frontiere.

Adrian Leonard Mociulschi: Maestre Borkowski, experiența dumneavoastră dirijorală traversează repertorii și culturi foarte diferite. 

Ce numitor comun ați descoperit între muzicienii din întreaga lume cu care ați lucrat și între marile opere ale repertoriului universal?

Piotr Borkowski: Multă vreme nu mi-am pus această întrebare. Prezența unor figuri precum Bach, Mozart, Beethoven, Chopin sau Enescu în patrimoniul muzical universal părea atât de firească, încât nu am simțit nevoia unei explicații.

Întrebarea dumneavoastră merită însă o reflecție atentă. Pentru a-i răspunde, prefer să pornesc nu de la teorii, ci de la propria experiență acumulată de-a lungul timpului.

Am avut privilegiul de a lucra cu muzicieni din Europa, Asia și cele două Americi. Treptat, am început să observ un fapt remarcabil: oameni formați în contexte culturale diferite reacționează adesea în mod asemănător la aceleași experiențe artistice.

Adrian Leonard Mociulschi: Maestre Borkowski, cum se face că muzicieni formați la mii de kilometri distanță unii de alții răspund instinctiv aceleiași mișcări a baghetei?

Piotr Borkowski: M-am întrebat deseori cum este posibil ca muzicieni formați în medii culturale diferite să înțeleagă instinctiv același gest dirijoral. Am realizat treptat că ei nu răspund mișcării în sine, ci intenției pe care aceasta o transmite.

Gestul devine purtător de emoție, tensiune, energie sau liniște, iar această intenție invizibilă generează sunetul. În timp, am înțeles că același principiu depășește sfera interpretării muzicale și se regăsește în întreaga experiență artistică.

Marii creatori și marii interpreți devin parte a patrimoniului umanității atunci când reușesc să atingă o dimensiune universală a experienței umane.

Adrian Leonard Mociulschi: Atunci v-aș întreba ce anume conferă unei opere artistice capacitatea de a traversa timpul?

Și de ce creatori precum George Enescu continuă să vorbească generațiilor succesive, dincolo de epoca în care au trăit?

Piotr Borkowski: Talentul și chiar genialitatea sunt esențiale, dar nu suficiente. Ceea ce conferă durabilitate unei opere este capacitatea ei de a exprima ceva profund adevărat despre condiția umană.

În dirijat, intenția se ascunde în gest.

În muzică, ea trăiește în sunet.

În pictură, în culoare și formă.

În literatură, în cuvinte.

Forma este doar mijlocul de transmitere; ceea ce ne atinge cu adevărat este intenția umană încorporată în operă. Atunci când este autentică, ea depășește limba, istoria și granițele.

Din acest motiv cred că timpul rămâne cel mai exigent critic, iar generațiile succesive constituie cel mai imparțial juriu. Ele sunt cele care disting între operele cu adevărat durabile și cele care s-au bucurat doar de moda și succesul propriei epoci.

Poate tocmai de aceea George Enescu continuă să trăiască în cultura europeană, nu doar pentru că a fost un mare compozitor român, ci pentru că, prin limbajul propriei sale culturi, a exprimat ceva profund adevărat despre ceea ce înseamnă să fii om. Iar ceea ce este cu adevărat autentic despre condiția umană nu cunoaște granițe.

Adrian Leonard Mociulschi: Dacă autenticitatea este esențială pentru durabilitatea unei opere, cât de importantă este existența unor oameni și instituții capabile să recunoască, să susțină și să transmită mai departe această valoare artistică?

Piotr Borkowski: De-a lungul istoriei, marii artiști au fost sprijiniți de oameni capabili să le recunoască valoarea: mecena, fondatori de instituții culturale, editori, educatori, critici, dirijori, organizatori de festivaluri și adevărați vizionari ai culturii.

Din acest motiv, viitorul culturii depinde atât de cei care creează, cât și de cei care au discernământul de a recunoaște, susține și transmite mai departe adevărata valoare artistică. Numai atunci când artistul și gardianul luminat al culturii acționează în armonie, operele pot depăși propria epocă și pot deveni parte a memoriei durabile a umanității.

Adrian Leonard Mociulschi: Maestre Borkowski, vă mulțumim pentru acest dialog și pentru viziunea dumneavoastră asupra artei, a universalității experienței umane și a moștenirii culturale lăsate de George Enescu. Sunt convins că ideile pe care le-ați împărtășit vor oferi cititorilor STIRIPESURSE.RO un valoros prilej de reflecție odată cu debutul unei noi ediții a Concursului Internațional George Enescu.

În loc de concluzii

Dialogul purtat cu Maestrul Piotr Borkowski ne reamintește că marile opere nu supraviețuiesc prin prestigiu sau notorietate, ci prin capacitatea lor de a exprima ceva profund adevărat despre condiția umană.

Poate tocmai de aceea muzica lui George Enescu continuă să reunească la București tineri interpreți din întreaga lume: nu ca simplă evocare a trecutului, ci ca expresie vie a unei creații care a trecut proba timpului și a fost confirmată de generații succesive.

Dacă timpul este, într-adevăr, cel mai exigent critic, iar generațiile cel mai imparțial juriu, atunci locul lui George Enescu în patrimoniul cultural european reprezintă deja unul dintre cele mai convingătoare verdicte.

Un interviu realizat de Dr. Adrian Leonard Mociulschi

Legea salarizării a ajuns la o nouă variantă, însă suntem încă departe de scopul adoptării. Confederațiile sindicale critică proiectul și cer retragerea acestuia, în timp ce partidele din fosta coaliție nu par ajunse la consens pentru susținerea demersului legislativ. În acest context delicat, accentuat și de presiunea termenului-limită impus de Bruxelles, președintele UDMR, Kelemen Hunor, spune condiția esențială ce trebuie îndeplinită pentru care formațiunea pe care o conduce să dea undă verde legii.

Kelemen admite că este nevoie de o nouă lege a salarizării, în condițiile în care actualul sistem a generat diferențe importante între diverse categorii de bugetari. Există însă o condiție de bază pe care o cere UDMR.

”Eu insist foarte ferm ca veniturile să nu scadă. Putem susține legea doar dacă nu există o scădere a veniturilor”, a spus Kelemen Hunor, citat de kronika.ro.

Tot liderul UDMR spune, pe de altă parte, că nu agreează soluția compensărilor prin sporuri, identificată la noile încadrări din educație, sănătate și administrație publică.

Concret, pentru unele categorii de bugetari, aplicarea noii grile ar conduce la salarii mai mici decât cele aflate în prezent în plată. Diferența ar urma să fie compensată temporar printr-un spor, însă Kelemen nu este de acord cu această soluție.

În opinia președintelui UDMR, unui profesor cu 25 de ani de experiență nu i se poate transmite, prin noua grilă, că munca sa valorează mai puțin, pentru ca diferența față de venitul actual să fie apoi acoperită printr-un adaos separat.

Mecanismul compensărilor ridică însă și alte semne de întrebare. Nu este limpede pentru cât timp ar urma să fie acordată diferența și nici dacă aceasta va fi inclusă în baza de calcul pentru pensie.

Citește și Cele 5 mari confederaţii sindicale resping actuala formă a proiectului Legii salarizării

O altă problemă, în opinia lui Kelemen Hunor, este legată de constrângerile bugetare. Varianta negociată cu sindicatele ar implica cheltuieli suplimentare, peste nivelul permis de actuala ”anvelopă” financiară. În aceste condiții, Kelemen Hunor susține că adoptarea noii legi trebuie însoțită de o explicație clară privind sursa banilor necesari aplicării.

Potrivit lui Kelemen, specialiștii UDMR analizează în continuare impactul financiar al legii, însă formațiunea exclude din start ca finanțarea noii grile de salarizare să fie sprijinită prin creșteri de taxe și diminuarea suplimentară a fondurilor destinate investițiilor.

Tot legat de noua lege a salarizării, Kelemen Hunor nu crede că neadoptarea acesteia va trimite România în junk – categoria țărilor nerecomandate pentru investiții.

În opinia președintelui UDMR, esențial este ca Exeucituvl să nu depășească plafonul stabilit ca procent din PIB pentru cheltuielile cu salariile din sectorul public.

Discuția privind legea salarizării se poartă astfel pe două paliere. Pe de o parte, România trebuie să îndeplinească jalonul prevăzut în PNRR pentru a evita pierderea celor 770 de milioane de euro. Pe de altă parte, noua grilă trebuie construită în limitele bugetare asumate, fără a genera cheltuieli pe care statul nu le poate finanța, notează stiripesurse.

Noua lege ar modifica și modul în care sunt remunerați aleșii locali. Conform calculelor UDMR, edilii localităților mici ar urma să beneficieze de noul sistem, în timp ce unii edili ai municipiilor ar putea pierde la venituri. Kelemen Hunor a indicat, între exemple, situația primarilor din Satu Mare, Miercurea Ciuc și Odorheiu Secuiesc.

Fostul președinte Traian Băsescu este de părere că România va fi retrogradată în junk, categoria țărilor nerecomandate investițiilor, dacă nu adoptă Legea salarizării în parametrii stabiliți cu Comisia Europeană. ”Noi continuă să fim dâmbovițeni și când ne ducem la Bruxelles. Băieții deștepți de pe Dâmbovița vor să amestece salariile cu sporurile. Nu merge. Nu se va accepta așa ceva”, a spus, în 21 august, Băsescu.

Citește și Legea salarizării 2026. Cine a tras ”bățul scurt” și care sunt domeniile avantajate. Ce se va întâmpla cu lefurile demnitarilor