Conecteaza-te cu noi

NATIONAL

Cum era, de fapt, industria României în ‘Epoca de aur’. De ce au ajuns majoritatea fabricilor la fier vechi

Publicat

in

Economistul Radu Nechita susține că România este astăzi una dintre cele mai complexe economii din lume, în ciuda nostalgilor care își amintesc cu dor de baza industrială moștenită din perioada comunistă. Acest lucru este susținut de un studiu realizat la Harvard. Nechita explică de ce industria comunistă era falimentară.

„Una dintre cele mai frecvente critici la adresa integrării României în structurile euro-atlantice se referă la pierderea bazei sale industriale moștenite de la regimul comunist”- se arată în studiul „Revitalizarea Pieței Unice pentru următorii 30 de ani”, realizat de conferențiarul universitar Radu Nechita de la Universitatea Babeș-Bolyai (Facultatea de Studii Europene), și cercetătorii Christian Năsulea și Diana-Florentina Năsulea de la Academia de Studii Economice București, conform Adevarul.ro.

Cercetătorii arată: „Contrar acestor critici nostalgici (și selectiv amnezici), România are acum una dintre cele mai complexe economii din lume, din ce în ce mai capabilă să exporte pe piețe competitive o mare diversitate de bunuri și servicii.”

Ei se referă la „Atlasul complexității economice”, al cercetătorului Ricardo Hausmann, de la Universitatea din Harvard, în care se arată că România evoluat în ceea ce privește indicele de Complexitate Economică de la locul 31 în 1995 la locul 19 în 2021 (din 133 de țări analizate).

„Acel acel studiu al complexității economiei nu este făcut de cineva plătit de Guvernul României sau de de către noi. Este un studiu făcut de un cercetător al Universității Harvard”, a explicat Nechita pentru sursa mai sus menționată.

”Clasamentul care numără producția fabricilor”

Potrivit indexului menționat, cele mai sofisticate economii din lume sunt Japonia (1), Elveția (2), Germania (3), Coreea de Sud (4) și Singapore (5). România se situează imediat înaintea unor economii puternice precum Italia (locul 16), China (17) și Franța (18). Clasamentul complexității economice evaluează nivelul actual al cunoștințelor de producție ale unei țări. Cercetătorii de la Universitatea Harvard explică că țările își îmbunătățesc acest coeficient prin extinderea și diversificarea produselor pe care le exportă cu succes.

„Acest clasament nu numără coșurile de fum ale fabricilor, ci ce anume se produce. Într-adevăr, în unele cazuri, se face doar asamblarea la noi, dar sunt și operațiuni mai complexe, operațiuni care sunt de creație, lucruri cu valoarea adăugat mare. Fabrica Dacia produce acum într-o lună de zile, cam cât se producea într-un an pe vremea comunismului. Iar din punct de vedere calitativ nu are rost să discutăm”, a explicat Radu Nechita.

Cum a reușit România să ajungă într-un top prestigios în ceea ce privește complexitatea economiei?

Potrivit lui Nechita, chiar și în ciuda greșelilor și furturilor care au avut loc după Revoluție, economia României a înregistrat o dezvoltare semnificativă, în mare parte datorită investitorilor.

„Au fost multe erori, privatizări dubioase, frauduloase cu investitori dubioși, furturi, diverse fabrici date la fier vechi, toate aceste lucruri ne-au întârziat dezvoltarea. Dar au venit investitori din străinătate care au adus capital, au sporit productivitatea muncitorilor din România. Capitalul nu se limitează doar la bani, trebuie să ținem cont de toată tehnologia, de know-how-ul, de toată conectarea cu piețele internaționale”, explică el.

Specialistul nu este de acord cu cei care critică faptul că unele companii străine au rate de profit mai mari în România decât în țările de origine.

„Am învățat foarte, foarte multe lucruri datorită acestor investitori străini și trebuie să înțelegem că ei n-au venit aici să ne ajute pe noi, au venit în căutarea profitului. Nu înțeleg de ce se miră unii că au rate de profit mai mari decât la ei în țară. Dacă nu ar fi ratele de profit mai mari la noi, de ce s-ar fi deranjat să vină de la bun început?”, a explicat el.

Economistul susține că România ar fi fost astăzi și mai avansată economic dacă țara ar fi fost deschisă investitorilor străini mai devreme.

„Noi am fost cu sloganul „nu ne vindem țara”. Păi nu voiau să o vindem, cei care au lansat sloganul acesta, toată securitatea transpartinică și eșalonul doi-trei ș.a.m.d. al Partidului Comunist Român. Nu voiau s-o vândă, voiau s-o ia ei pe gratis. S-au întârziat lucrurile. Au început să facă aranjamente cu diverși investitori, mai mulți sau mai puțin dubioși, ținând la distanță investitorii serioși. Noi când în sfârșit ne-am hotărât să facem reformă, polonezii deja aproape că o terminaseră”, explică economistul.

Privatizărea fabricii Skoda comparativ cu privatizarea Dacia

El argumentează că România și-a deschis industria pentru investitorii străini în 1998, odată ce companiile interesate să investească în Estul Europei deja își făcuseră intrarea.

Nechita aduce în discuție exemplul privatizării fabricii Skoda în comparație cu privatizarea Dacia: „Ei au finalizat procesul rapid până în 1992, în timp ce noi, încă în 1998, nu l-am finalizat în totalitate. Ei au obținut miliarde de mărci în urma privatizării, în timp ce noi am obținut sume mult mai modeste”.

Nostalgicii după industria din vremea comunismului plâng după platformele industriale și fabricile care au dispărut. „Acea industrie care poate în momentul în care a fost lansată prin anii 70, cu împrumuturi, cu eforturi foarte mari din partea tuturor, acea industrie n-a fost în stare să fie competitivă de la bun început sau să rămână competitivă și să genereze prin exporturi suficientă valută încât să poată plăti acele datorii.

Deci acele fabrici cu care ne mândrim și pe care le regretăm sunt fabrici care nu știu dacă au fost vreodată rentabile pe bune, iar dacă au fost, n-au fost suficient de rentabile încât să supraviețuiască într-o într-un mediu concurențial adevărat”, explică economistul.

Dădeam la schimb tractoare pe banane

El exemplifică cu fabrica Tractorul Brașov, care producea tractoare depășite din punct de vedere tehnic: „Funcționa pe baza unei licențe FIAT din anii ’60, astfel că era un tractor învechit. După căderea comunismului, nu s-a reușit menținerea piețelor externe. În plus, veniturile din acele exporturi nu se întorceau în țară, deoarece primeam petrol, banane sau alte produse în schimb. În opinia mea, aceasta nu poate fi considerată o exportare, ci mai degrabă un fel de cadou”.

Industria socialistă era bazată pe planificare centralizată, iar comerțul exterior era monopol de stat și controlat de Securitate, adaugă el.

De asemenea, industria a fost grav afectată în anii ’80 din cauza raționalizării severe a valutei, care practic interzicea importurile, retehnologizarea și inovațiile care ar fi putut îmbunătăți lucrurile. „Această lipsă de valută a fost generată tocmai de incapacitatea industriei de a genera suficienți dolari pentru a înlocui capitalul uzat”, explică Nechita.

Unul dintre argumentele aduse de nostalgic este că o mare parte din industria românească este acum deținută de investitori străini.

„Într-adevăr, o parte este deținută de investitori străini. O mare parte a dispărut deoarece industria românească a fost făcută de un regim ilegitim orbit de ideologie, care a dezvoltat industria grea, fie că era sau nu rentabilă, ne lăudam cu tonele de oțel pe cap de locuitor, în condițiile în care siderurgia murea în Europa. Suportăm consecințele unor decizii eronate luate în anii 70. Noi am pariat pe industria petrochimică și siderurgică și toate au fost pariuri pierdute și se vedea că au fost perdante încă aproape din perioada în care au fost făcute investițiile sau imediat după ce s-au lansat”, susține Nechita.

Pe de altă parte, a fost necesar să se facă o alegere între menținerea fabricilor sub administrarea statului, cu performanțe slabe sau chiar în pragul falimentului, și găsirea unui investitor serios.

„Uitați-vă la combinatul siderurgic de la Galați care înregistra pierderi de 300 de milioane de dolari pe an, un milion de dolari pe zi. Până în 2001, când a fost privatizat de guvernul Năstase cu numai 70 de milioane de dolari. Iar în anul cred că imediat următor de după privatizare, combinatul a generat 300 de milioane de dolari profit. De ce? Pentru că nu se mai fura de acolo. Bineînțeles că cei care erau conectați politic, normal că ar fi vrut să nu vândă țara din moment ce o puteau jefui sub minciuna că-i un bun al întregului popor” – a explicat specialistul.

După căderea comunismului, majoritatea fabricilor nu au reușit să se adapteze la economia de piață. În alte cazuri, conducerea coruptă a dus la devalizarea acestor fabrici și la vânzarea lor ca fier vechi.

Citeste mai mult
Click si comenteaza

You must be logged in to post a comment Login

Lasa un comentariu

NATIONAL

KFC a luat o decizie radicală: Închide temporar toate restaurantele și a declanșat un adevărat război cu presa dintr-o țară cu zeci de milioane de locuitori

Publicat

in

De

KFC a închis temporar puncte de vânzare în Malaezia , invocând condiţiile economice dificile. Presa locală relatează că închiderea s-a datorat boicoturilor legate de legăturile percepute ale lanţului de fast-food cu Israelul.

Malaezia, o ţară majoritar musulmană, este un susţinător al palestinienilor, iar unele mărci occidentale de fast-food din această ţară, ca şi din alte naţiuni musulmane, au fost vizate de campanii de boicotare din cauza ofensivei militare a Israelului în Gaza.

QSR Brands (M) Holdings Bhd, care operează francizele KFC şi Pizza Hut în Malaezia, a declarat că a închis temporar puncte de vânzare KFC “ca răspuns la condiţiile economice dificile”.

“QSR Brands şi KFC Malaysia a luat măsuri proactive de închidere temporară a punctelor de vânzare ca mijloc de a gestiona costurile de afaceri în creştere şi de a se concentra pe zonele comerciale cu grad ridicat de angajare”, a precizat compania. Comunicatul nu a abordat rapoartele presei.

Citeste mai mult

NATIONAL

Ce băuturi deosebite (și românești) punem pe masa de Paște – Recomandări și sfaturi de la 4 experți în vinuri

Publicat

in

De

​Mâncarea de Paște parcă n-ar fi la fel fără băuturile potrivite. Friptura de miel sau de curcan, drobul, pasca, salata boeuf, cozonacul, ouăle vopsite și toate celelalte bunătăți au nevoie să fie acompaniate de băuturi care să le pună în valoare gustul, dar și să ajute să alunece mai ușor (și, de ce nu, să ușureze digestia).

Vinuri de PașteFoto: Anton Ostapenko / Alamy / Alamy / Profimedia

Băutura tradițională pentru această ocazie este, fără doar și poate, vinul roșu, dar atunci când am cerut specialiștilor în domeniu recomandări, am aflat că la masa de Paște merg foarte bine și alte băuturi, precum vinuri albe, rose, spumante sau tării.

Iată care au fost recomandările experților.

Cezar Ioan de la Vinul.ro:„O să încep cu un vin alb dulce, contraintuitiv”

Cezar Ioan este fondatorul celei mai longevive publicații despre vinuri din România – Vinul.ro, dar și publisher al volumelor „Romanian Gastronomy in the XXIst Century”, „Winelovers’ Guide into Romanian Treasures” și altele.

El ne spune că pentru el, anul ăsta, vinurile de Paște vor fi alese așa încât să fie sigur că sunt pe gustul lui și că le plac și prietenilor cu care se va întâlni.

„O să încep cu un vin alb dulce, contraintuitiv, dar vom avea pe masă și niște pateu de casă și vreau să-i văd pe toți zâmbind de la bun început. Pentru prietenii mei băutori de demisec/demidulce/dulce, voi alege cu siguranță vreo patru sticle (ne întâlnim de mai multe ori) de Tămâioasă românească Grande Reserve Beciul Domnesc (strâmbați voi din nas că e prea ieftin la cei 31 lei sticla pe site-ul producătorului, eu mă bucur!).

Un vin dulce cu arome și gust accesibile, dar care e departe de a fi simpluț – e echilibrat, ușor de băut și totuși complex. E vinul cu care demontez cel mai ușor prejudecata că marile companii producătoare, cele industriale, nu pot să facă vin bun. Am și impresia că mai e și o promoție, la achiziții peste 250 lei ai transportul gratuit”, spune Cezar.

Pentru băutorii de vinuri BIO, Cezar are următoarele recomandări: „Alegerea e fie o Fetească neagră de Dealu Mare, de la Domeniile Franco Române, la 35 lei sticla pe king.ro, fie un mai pretențios și mai prețios asamblaj dobrogean de Merlot, Cabernet Sauvignon și Fetească neagră de la Domeniul Bogdan – Cuvee Experience roșu.

La 57 de lei pe site-ul producătorului, satisface și mintea în căutare de BIO, și buzunarul meu în căutare de raport bun preț/calitate. Ambele crame au la bază know-how franțuzesc, ambele vinuri pe care le voi lua sunt savuroase și nu-mi devalizează contul de vacanță. Cred c-o să iau din amândouă, că va fi multă carne de miel pe masă.”

Ca să meargă cu drobul, urda și cașul cu ridichi și ceapă verde și alte „varietăți delectabile” (inclusiv „vorbă lungă”), Cezar spune că o să pună pe masă o Nedee oltenească (de fapt, mai multe) – asamblaj de Fetească regală, Fetească albă și Tămâioasă românească.

„Este 50 lei pe site-ul producătorului, dar 100% șanse (pe verificate) să-i fac pe comeseni să le strălucească ochii”, adaugă Cezar.

„Sunt sigur că voi mai găsi (aduse de prieteni, că doar îi știu) niște Grasă de Cotnari și niște Fetească albă NAIV (65 lei sticla din fiecare, pe king.ro), și la fel de sigur un Prince Mircea Cabernet Sauvignon (89 de cinstite puncte Parker la vreo 60 lei sticla la producător, știu exact și cine îl aduce)”, mai adaugă Cezar.

Jurnalistului culinar Cosmin Dragomir: „Eu aș recomanda pentru momentele de dinaintea ciocnirii ouălelor și clinchetul paharelor de spumant”

Jurnalistul culinar Cosmin Dragomir este și „băutor profesionist” cu diplomă de Eurosomelier. Și el ne povestește despre ce băuturi deosebite putem pune în acest an pe masa de Paște, nu doar vinuri.

„Deși nouă ne place să începem masa cu o tărie autohtonă, care se spune că ne-ar deschide apetitul (de fapt, vorbim de un mit desființat chiar și de medici), eu aș recomanda pentru momentele de dinaintea ciocnirii ouălelor și clinchetul paharelor de spumant.

Spre exemplu, Vin Spumant CH, Selecție, Frâncușă, Alb, Extrasec, 0.75l de la Cramele Cotnari. Este perfect orice zi, nu doar cele de sărbătoare. Raportul calitate preț este imbatabil, acesta fiind unul dintre cele mai ieftine de pe piață, dar nu vă luați doar după preț.

Un vin agreabil, de împărțit cu întreaga familie de la străbunici la adolescenții de peste 18 ani”, spune Cosmin.

Dacă sunteți fideli distilatelor, Cosmin recomandă Horinca de vișine învechită trei ani cu brandul La Horincie, Pălica de gutui a celor de la Bădăcin sau țuica Pater (excelente toate trei).

„Dacă tot e sărbătoare, poate și bugetul e pe măsură, așa că la aperitive, chiar și la drob, s-ar preta o Fetească albă cu un nume care, întâmplător, are legătură cu Sărbătorile Pascale: Patima după Matei Fetească Albă 2022Single Vineyard. Este, după gustul meu, cea mai bună expresie a acestui soi autohton în acest moment. Un vin proaspăt, echilibrat, mineral și fructat, nu foarte ieftin dar nici cât să dezechilibreze bugetul”, povestește Cosmin.

Când vine vorba de friptura de miel, Cosmin spune că ea se asociază perfect cu un roșu baricat, expresiv, cu ceva mai mult alcool decât media.

„Aleg tot un soi românesc, Fetească Neagră Gramofon Wine. Vorbim de un soi vechi românesc, prefiloxeric, și de o cramă situată în cea mai bună regiune pentru acești struguri: Dealu Mare. O să descoperiți în el arome de fructe roșii supracoapte, prune sau coacăze, pe care eu le-aș vedea acompaniind mielul și ca fructe propriu-zise, nu doar ca bucurii gustative descoperite în vin”, încheie Cosmin.

Alex Dona, de la desprevin.ro, spune că masa de Paște se începe cu un spumant

Alex Dona este co-fondator desprevin.ro și winedeals.ro. Și el ne spune că e de bonton să începem masa de Paște cu un spumant.

„E bun atât pentru deschidere și poftă de mâncare, cât și pentru aperitivele ușoare de început. Vorbind de tradiții s-ar putea să doriți să încercați unul dintre spumantele de la Cotnari care, dincolo de faptul că sunt făcute din soiuri pur românești, au un raport calitate preț greu de băut.

Fie că vorbim de nou Millesime sau de Colocviu Vibe din Frâncușă, nu veți putea da greș, dar cum gusturile pot varia puteți găsi o selecție de peste 100 de vinuri spumante românești în selecția pregătită aici.

Pentru restul mesei, aș merge pe gama Primul, rose, alb și roșu, pentru că vrem să surprindem și să impresionăm, dar și să adăugăm cât de multă plus valoare putem mesei de Paște”, spune Alex.

Gama Primul este un concept de vin itinerant, realizat de Marina Samoilă, care în fiecare an caută regiunile și cramele care au performat cel mai bine și împreună realizeaza aceste cupaje unice și irepetabile.

Alex ne mai spune că acestea sunt făcute în cantități relativ mici și sunt deja sunt prezente în meniurile de degustare ale restaurantelor de top, precum și medaliate la concursuri internaționale.

„Rose-ul poate ține locul spumantului, atât în deschidere, dar și pe parcursul întregii zile, pentru cei care preferă vinurile mai aromate fiind un cupaj de Busuioacă de Bohotin vinificată în sec căreia i s-a alăturat un Pinot Noir pentru structură. Produs împreună cu Crama Averești, recunoscuți pentru busuioaca lor, impresionant, dar și bun calitate-preț”, spune Alex.

Când încep să apară preparatele vedetă, cum ar fi ouăle umplute, salata boeuf sau cele care au gusturi mai intense, Alex recomandă Primul alb – un vin sec, dar cu un miros subtil de mango răscopt și de citrice.

„Este un vin care impresionează pe oricine, primind complimente și de la masterchefi francezi, dar și din România. A devenit rapid un preferat al gurmanzilor și al restaurantelor premium. Cu aciditate ridicată, dar însoțită de un corp rotund, este un vin gastronomic lângă care orice mâncare capătă noi valențe.

E bine să căutați vinuri cu aciditate ridicată pentru mesele mai sățioase, pentru că ajută alimentele mai grase să fie mai bine primite de organism, dar și mai plăcute. Primul alb este produs la Valea Ascunsă, lângă Bistrița-Năsăud”.

Când vine vorba de miel sau de drob, Alex spune că acestea merg de minune cu Primul roșu.

„Un vin sec produs lângă Arad, la Balla Geza Winery, foarte plăcut la gust și intens, este un vin creat să placă și să impresioneze. Ediția din 2019 a fost medaliată cu argint la Concours Mondiale de Bruxelles și a primit 90 de puncte Decanter, deci nu e un vin ce poate fi tratat cu ușurință deși prețul este extrem de prietenos pentru nivelul acesta de calitate. Sticlele sunt numerotate manual și sunt produse doar 6000 de sticle pe an”, încheie Alex.

Gabriel Alexe de la Bucătăria.localfood: „Spumantul este cel mai versatil vin”

Alexe George Gabriel este unul dintre cei doi frați care au deschis în 2020 în București un restaurant care a devenit foarte popular, Bucătăria.localfood, și care a mizat încă de la început pe spumantele românești, având un număr impresionant de etichete în meniu. Așadar, el ne-a recomandat pentru masa de Paște un spumant, un vin alb și unul roșu, dar ne-a spus și cu ce merge fiecare.

Carassia Blanc de Blanc de la Crama Carastelec – spumant românesc realizat prin metoda tradițională (dubla fermentare – a doua fermentare în sticlă minim 24 de luni, se mai numește și metoda champenoise) din 100% Chardonnay. Crama Carastelec este o cramă micuță de 22 hectare din județul Sălaj, sat Carastelec, și este prima cramă specializată de la noi pe spumante.

De asemenea, este prima cramă din România care are vinul listat în 3 restaurante cu stele Michelin. Spumantul este cel mai versatil vin pentru a face pairing cu diferite feluri de mâncare, având o aciditate foarte bună și prospețime. Vinul are o culoare galben pai elegantă, mousse fin și note autolitice pronunțate.

Aceste note specifice autolizei provin din perioada extinsă de 22 de luni de maturare în sticlă. Notele elegante de brioșă, drojdie și cremozitatea vinului se combină și se completează cu prospețimea aromelor de fructe proaspete, arome fine de citrice, fiind susținute de aciditatea vinului și echilibrate cu dozajul.

Ar merge perfect cu aperitivele de la masa de Paște – drob, pască, produse cu ou, dar și brânzeturi proaspete sau maturate. Plus că, în timpurile noastre pline de agitație, ar trebui să celebrăm faptul că ne adunăm în familie sau cu prietenii la masă”, spune Gabriel.

În ceea ce privește vinul alb, Gabriel îl indică pe Agape – Luna (Silagiu, Banat)Fetească Albă (cu macerare peliculara 5 zile în butoaie mari de salcâm, apoi transferat în butoaie mici de stejar).

„E o cramă micuță de 6 ha din județul Timiș, sat Silagiu. Vinificatorul Adalbert Marton, întors în România în 2016, după 17 ani petrecuți în Italia, dorește să promoveze stilul biodinamic de vinificare în crama lui, cu reguli stricte, poate ceva mai stricte decât la vinul ecologic/bio, fără intervenții sau manipulări externe, o vinificare în spiritul soiului de strugure și a terroir-ului.

Este un vin cu o personalitate puternică, potrivit pentru a fi degustat proaspăt sau pentru a fi păstrat cu răbdare, pentru a experimenta transformările sale pe parcursul timpului. Miros: floral, flori de tei, dar și mere verzi, piersici, post-gust lung, aciditate mare. Asocieri culinare: poate fi un bun aperitiv alături de nuci și brânzeturi proaspete, alternative din pasăre la drobul de Paște sau carne de curcan”, detaliază Gabriel.

Ca vin roșu pentru masa de Paște, Gabriel îl recomandă pe Got Merlot 2020 de la crama Dagon Clan (Dealu Mare, Muntenia) – Merlot (+25% Fetească Neagră din viță veche).

„Crama Dagon Clan este una tânără, înființată în anul 2014 de către doi antreprenori români stabiliți în Anglia. Dagon Clan deține 7,1 hectare de viță de vie în Urlați, regiunea Dealu Mare. Făcut din struguri crescuți pe terase nisipoase, Got Merlot e un vin fermentat sălbatic și bine odihnit timp de 16 luni într-un butoi de stejar românesc, cu alcool foarte bine integrat la 13,8 vol (cumva o premieră pentru un roșu românesc).

Are note delicioase de fructe roșii, vanilie și stejar. De asemenea, e îmbuteliate în puține sticle prețioase – 1350. Merge perfect cu friptura de miel la cuptor și stufatul de ied”, încheie Gabriel.

Citeste mai mult
Publicitate

Curtea de Argeș

Publicitate

Câmpulung

În Trend