Conecteaza-te cu noi

NATIONAL

Cronica de teatru: Trei spectacole văzute la Festivalul Internațional de Teatru de la Piatra Neamț

Publicat

in

1.Un telefon pe cale să schimbe totul

Mircea MorariuFoto: Arhiva personala

Reținută în selecția finală a ediției aferente anului 2018 a concursului Piesa anului organizat de UNITER, piesa Întoarcerea, scrisă de Laurențiu Blaga, a văzut luminile rampei la finele stagiunii 2020-2021 la Sala Mică a Teatrului Național din Târgu Mureș.

Adrian sau, mă rog, Adi Iclenzan (a devenit o modă în toată regula folosirea diminutivelor pe afișele din Teatre, așa că Adrian e Adi, iar cel cunoscut odinioară drept Cristian s-a metamorfozat în Cristi, probabil cu gândul secret de a-i pune în încurcătură pe viitorii istorici ai teatrului) a pus-o în scenă și tot el a realizat scenografia spectacolului. Una comună, evident făcută din existent.

Laurențiu Blaga a absolvit, dacă știu eu bine, cursurile Masteratului de scriere dramatică din cadrul Facultății de Teatru în limba română a Universității de Arte din Târgu Mureș. Dacă lucrurile stau astfel, se poate spune că Laurențiu Blaga a avut extraordinara șansă de a o avea ca profesoară pe Alina Nelega, un autentic dramaturg care s-a manifestat con brio ca atare. Și care, lucru rarissim în vremurile din urmă în instituțiile de învățământ superior de artă, chiar știe despre ce vorbește. Adică are la activ, în cv, o operă.

La rândul său, Laurențiu Blaga și-a făcut așa cum se cuvine lecțiile. Dispune, indiscutabil, de simțul replicii, știe să aleagă bine vorbele, construcției pe orizontală a piesei sale i s-ar putea formula foarte puține obiecții. Tânărul dramaturg mai are nevoie de un plus de experiență în concentrarea, dezvoltarea și managerizarea conflictului dramatic. Asta se obține cu timpul.

Întoarcerea e ceva de genul S-a întâmplat într-o noapte, fără a avea neapărat vreo legătură cu celebrul film al lui Frank Capra. Amintește până la un punct de Serata neprevăzută a lui Harold Pinter. Însă, cel mai evident, genul său proxim este reprezentat de două piese ale lui Edward Albee. Cui îi e frică de Virginia Woolf (și nu doar fiindcă unul dintre personaje, avocatul Mihai, bea o cantitate apreciabilă de whiskey) și Echilibru fragil. Piesă care s-a jucat la noi și sub titlu Echilibru instabil.

Întoarcerea spune povestea a două cupluri (Mihai și Cristina, respectiv George și Alexandra) care află pe neașteptate că vechiul lor prieten, Vlad, de multă vreme stabilit în SUA, ar urma să se reîntoarcă. Vlad și-a anunțat sosirea prin intermediul unui telefon dat lui George care e de profesiune chirurg. De ce lui George și nu lui? se întreabă intrigat Mihai. Care oricum are niscaiva anxietăți și niște complexe de inferioritate. Și de aici începe deranjul. Trecutul își revendică dreptul de a năvăli pe neașteptate în viața celor patru personaje. Vlad a fost prieten și cu Mihai, și cu George, a fost iubitul Cristinei acum iubita lui Mihai, și, cu același Vlad, Alexandra și-a înșelat soțul. Adică pe Mihai. Măștile cad, adevărurile curg, tensiunile ajung la apogeu, cuplurile și prieteniile, atâta cât sunt ele, tind să explodeze iremediabil. Când aproape că nu mai există nici soluție, nici salvare, Vlad revine cu un telefon prin intermediul căruia își anunță contramandarea sosirii. Lucrurile redevin ok, cei patru se reconciliază și așteaptă nerăbdători desertul.

Adi iclenzan a înviorat cum s-a priceput mai bine această piesă, deocamdată preponderent discuționistă. A recurs la serviciul camerelor video ce surprind detalii din reacțiile personajelor, facilitează interacțiunile lor cu spectatorii. Indiciu clar că personajele, intelectuali de provincie, sunt interesate de ceea ce se cheamă îndeobște gura lumii. Găselnița cea mai de efect e recursul la microfoane. Care amplifică ori fac unele replici să reverbereze și care țin locul unor telefoane.

Partea forte a spectacolului e reprezentată de distribuție. Alcătuită în totalitate din actori tineri. Dominată de Andi Gherghe care surprinde remarcabil versatilitățile și complexitatea personajului. Ale Țifra are nerv, dinamism în felul în care o joacă pe Alexandra, Georgiana Ghergu e soția care numai aparent rabdă multe pentru a da în clocot pe neașteptate, Ștefan Mura îl joacă pe chirurgul laș aflat mereu în căutarea de explicații pentru lașitățile sale. Și pentru conștientizata lui mediocritate.

Teatrul Național din Târgu Mureș- Compania Liviu Rebreanu

ÎNTOARCEREA: de Laurențiu Blaga

Regia și scenografia: Adi Inclenzan

Asistent scenografie: Adrian Matei

Cu: Andi Gherghe (Mihai), Ștefan Mura (George), Georgiana Ghergu (Cristina) Ale Țifra (Alexandra)

2. Pe repede, înainte

Există în teatrul românesc un noian de adaptări pentru scenă ale basmului Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, cules de Petre Ispirescu.

Cea datorată regretatului om de teatru Eduard Covali, multă vreme secretar al Teatrului Tineretului din Piatra Neamț, are însă o importanță majoră. Mai întâi pentru valoarea ei dramaturgică în sine, pe urmă pentru faptul că în septembrie 1975 respectiva adaptare, în fapt, un poem dramatic vedea luminile scenei. Și nu oricum, ci într-un spectacol regizat de viitoarea mare regizoare Cătălina Buzoianu, cu Horațiu Mălăele în rolul principal. Și unul, și celălalt aflați la început de carieră. Și ce cariere!

Spectacolul Dor de neunde, o coproducție a Secției de Marionete a Teatrului Ioan Slavici din Arad și a Teatrului Merlin din Timișoara, pornește de la poemul dramatic scris acum aproape 50 de ani de Eduard Covali pe care din câte am izbutit să îmi dau seama l-a concentrat la maximum. L-a și metamorfozat într-un scenariu colectiv, în vreme ce transpunerea scenică a suportului literaro-dramaturgic astfel obținut este modernizată la maximum de regizorul Ștefan Iordănescu.

Iată, de pildă, Gheonoaia se slujește de un computer pentru a genera primejdiile cărora trebuie să le facă față fiul de împărat, adecvat interpretat de Raul Lăzărescu (atunci când nu se grăbește și nu anticipează imprudent), în încercarea lui de a ajunge pe tărâmul unde ar putea să se găsească ceea ce i s-a promis la naștere. Tinerețea și viața veșnică. Scenografia imaginată de Dorothea Iordănescu se supune și ea acelorași intenții fiind ajutată în acest sens de lighting design-ul creat de Lucian Moga și de video design-ul și mappingul datorate lui Lucian Matei. Citeste intregul artiol pe Contributors.ro

Citeste mai mult
Click si comenteaza

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

NATIONAL

Goana după specialiști! Companiile românești le-a declarat război multinaționalelor

Publicat

in

Companiile româneşti au început să se bată parte în parte cu multinaţionalele pentru recrutarea de creiere româneşti oferind chiar pachete salariale mai mari, anunță Ziarul Financiar.

Acum 20-30 de ani, când au apărut investitorii străini, multinaţionalele recrutau români pentru a-i pune în poziţii executive. Dacă poziţia de CEO sau de country manager aparţinea unui expat pe care îl invidiau toţi, poziţiile din eşaloanele doi, trei, patru erau ocupate de români, aşa cum erau ei la vremea respectivă.

Dacă în anii ʼ90 procesul de recrutare era ceva exotic pentru că românii nu erau obişnuiţi cu aşa ceva, piaţa s-a mai deschis după 2000, atunci când economia a fost asaltată de investitorii străini, care au primit undă verde de a intra în România, odată ce am intrat în NATO şi Uniunea Europeană.

Companiile româneşti fondate şi controlate de antreprenorii români nu aveau în obiectul de activitate procesul de recrutare cu ajutorul firmelor profesioniste de recrutare. Când auzea cât costă o recrutare, niciun patron, niciun antreprenor român nu voia să dea banii, considerând că mai bine face el munca de director financiar / director operaţional decât să plătească cât plăteau multinaţionalele pentru recrutarea profesionistă a cuiva, când ei puteau să-l scoată la cafea fără probleme şi să discute pachetele salariale şi condiţiile unei angajări.

Numai că nu prea aveau succes. Niciun director român care avea mai mulţi ani într-o multinaţională sau în mai multe multinaţionale nu era dispus să vină să lucreze pentru cineva care stătea toată ziua pe capul lui şi îi spunea ce să facă. Dar între timp anii au mai trecut, pe piaţă au apărut mult mai mulţi directori români care au căpătat experienţă nu numai în România, ci şi în afară, iar companiile româneşti au ajuns la un nivel când fondatorii români îşi pun problema ce să facă mai departe. Anii au trecut şi peste ei.

Cei care au fost alături de fondatori, de patroni, şi-au cimentat poziţiile în cadrul companiilor, dar de cele mai multe ori nu mai duc lucrurile înainte. Nici fondatorul, nici ei poate nu mai au energia de la început. În aceste condiţii, piaţa a început să se mai schimbe, iar companiile româneşti, de fapt acţionarii, au început să iasă şi ei să caute executivi aşa cum caută multinaţionalele.

Companiile româneşti sunt din ce în ce mai prezente pe piaţa de recrutare

Într-o discuţie pe care am avut-o la ZF Live, Rudolf Fedorovici, consultant în recrutare la Advise Executive Search România, spune că de mai mulţi ani companiile româneşti sunt din ce în ce mai prezente pe piaţa de recrutare şi acum au ajuns să se bată parte în parte cu multinaţionalele în atragerea de creiere. Mai mult decât atât, companiile româneşti încep să plătească sau chiar plătesc mai mult decât multinaţionalele pentru recrutarea unui executiv. Sunt pachete salariale pe care multinaţionalele nu vor şi nu pot să le plătească, dar sunt firme româneşti care fac acest lucru, a menţionat el.

Acest CEO trebuie fie să înlocuiască fondatorul, fie companiile româneşti au fost cumpărate de un private equity şi caută executivi care să conducă aceeste companii, a adăugat el. Acum piaţa este mult mai bogată în creiere faţă de anii ’90 şi 2000, atunci când multinaţionalele recrutau ceea ce găseau, respectiv foşti manageri din perioada comunistă, sau oameni cu relaţii la vârf, care aveau toate instrumentele ca să deschidă uşile şi să obţină contracte.

Multinaţionalele nu aveau probleme existenţiale, dacă ai mâncat sau nu salam cu soia, dacă ai fost sau nu membru PCR, dacă ai fost sau nu nomenclaturist, dacă ai fost sau nu securist, pe ei îi interesa doar să găsească pe cineva care să îi ajute în organizarea companiilor pe piaţa românească, să aibă relaţii, să deschidă uşi, să obţină contracte, să vândă produse şi servicii.

Acum lucrurile sunt mult mai sofisticate, companiile care vor să recruteze pe cineva, fie ele multinaţionale sau companii româneşti, intră mult mai mult în detaliu, pot să caute excutivi pentru perioade de creştere sau executivi pentru perioade de restructurare.

Între timp, şi executivii români au căpătat o mare experienţă, privesc procesele de recrutare ca fiind ceva normal în business şi nu mai închid telefonul atunci când sună un head-hunter. Companiile româneşti au crescut, iar unele dintre ele au ajuns la un nivel al businessului care să le permită să intre în procesele de recrutare pentru a găsi candidaţi de top, care să ducă businessul mai departe într-un mod mai structurat, mai birocratic, aşa cum operează multinaţionalele.

Este şi asta o formă de a arăta că businessul românesc a crescut.

Citeste mai mult

NATIONAL

VIDEO Trendul bizar care a luat amploare în liceele din România! Elevii se identifică drept animale şi vin îmbrăcaţi ca vulpi şi papagali: ‘Urcă în patru labe’

Publicat

in

Trendul care a uimit România! Elevii “furry” au ajuns să sperie profesorii. Fenomenul inspirat de pe reţelele de socializare îi transformă pe copii în diverse animale. Se îmbracă şi se comportă ca nişte pisici, câini, vulpi ori păsări şi refuză să mai comunice firesc la ore, scrie observatornews.ro.

Elevii din România au ajuns să sperie profesorii, după ce au venit la cursuri costumați în diverse animale, precum vulpi, papagali sau pisici. Aceștia nu doar că poartă ținute inspirate din faună, ci se și identifică cu ele, refuzând să mai vorbească sau să meargă în două picioare.

Acest fenomen provine din America, acolo unde tinerii se filmează îmbrăcați în animale, merg în patru labe și se comportă precum ființele pe care le întruchipează. Profesorii au rămas surprinși de cele văzute, însă au preferat să nu comenteze public subiectul.

@5tinky.cat Awooooo ???? #therian#foxtherian#fyp#foryoupage#foryou#viral#tiktok#fox#cute ♬ original sound – EX7STENCE™

Unii elevi au vorbit despre acest trend, susținând că li se pare „ciudat” ce se întâmplă cu generația din ziua de astăzi:

„Sunt asa mai ciudaţi, se îmbracă, îsi pun urechi, de astea. Am auzit ca urcă in patru labe scările. Este plin, mai ales la Arte, mai ales că noi suntem învățați să ne exprimăm prin orice fel posibil. Eram frumos pe bancă, erau clasa a opta – a noua şi începuseră să se alerge în patru labe, se tăvăleau pe iarbă, unul îi dresa…  La vârsta asta nu prea ești decis și îți place să experimentezi…”, au spus unii elevi pentru un post TV.

Ce spun specialiștii

Specialiștii trag un semnal sde alarmă! Aceștia susțin că tinerii sunt în căutarea identității și că își doresc să atragă atenția din cauza unor tulburări de personalitate, potrivit protv.ro.

„Din păcate am văzut, nu doar am auzit sau am citit, și cred că ar trebui să fim atenți la acest fenomen, chiar dacă este la modă. Poate e nevoia lor de atenție, poate că sunt într-o perioadă cum ar fi adolescența când nu își cunosc încă foarte bine identitatea și nu înțeleg cine sunt, nu se simt acceptați”, a explicat un psiholog.

Citeste mai mult
Publicitate

Curtea de Argeș

Publicitate

Câmpulung

În Trend