Oamenii de știință au realizat o reconstrucție feței unei femei de Neanderthal de acum 75.000 de ani, bazându-se pe rămășițele unui craniu ale cărui oase erau atât de moi când au fost excavate încât aveau consistența „un biscuit bine înmuiat”, scrie BBC.

Fața femeii de Neanderthal în vârstă de 75.000 de ani Foto: JUSTIN TALLIS / AFP / Profimedia

Cercetătorii au trebuit mai întâi să întărească fragmentele înainte de a le reasambla. Paleoartişti experţi au creat apoi modelul 3D.

„Cred că asta ne poate ajuta să ne conectăm cu cine erau strămoșii noștri”, a spus dr. Emma Pomeroy, un paleoantropolog de la Universitatea din Cambridge. „Este extrem de interesant și un privilegiu enorm să poți lucra cu rămășițele oricărui individ, dar mai ales cu unul la fel de special ca ea”, a spus ea pentru BBC News.

Dr Emma Pomeroy i s-a încredințat prețiosul craniu, care este împrumutat de autoritățile kurde. Craniul a fost găsit în Peștera Shanidar din Kurdistanul irakian. Este un loc emblematic unde rămășițele a cel puțin 10 bărbați, femei și copii de Neanderthal au fost dezgropate în anii 1950.

Când un grup britanic a fost invitat înapoi de autoritățile kurde în 2015, ei au găsit un nou schelet – numit Shanidar Z – care cuprindea o mare parte din partea superioară a corpului individului, inclusiv coloana vertebrală, umerii, brațele și mâinile. Cu permisiunea departamentului local de antichități, fragmentele de craniu au fost aduse în Marea Britanie în blocuri de sedimente pentru a începe procesul minuțios de a le elibera, de a le stabiliza și apoi de a le pune la loc.

Puzzle-ul complicat a durat mai mult de un an pentru a fi finalizat.

Craniul reconstruit a fost apoi scanat la suprafață și o imprimare 3D a fost oferită artiștilor olandezi Adrie și Alfons Kennis, care sunt renumiți pentru priceperea lor de a crea reprezentări fidele anatomic ale oamenilor antici din rămășițele lor osoase și fosile.

Echipa este destul de sigură că „ea este o ea”. Oasele pelvine ar ajuta la determinare, dar acestea nu au fost recuperate cu partea superioară a corpului.

În schimb, cercetătorii s-au bazat pe anumite proteine ​​dominante găsite în smalțul dinților care sunt asociate cu genetica feminină. De asemenea, statura uşoară a scheletului susţine interpretarea.

Multă vreme, oamenii de știință i-au considerat pe neanderthalieni brutali și nesofisticați în comparație cu specia noastră. Dar această ipoteză a fost schimbată de descoperirile de la Shanidar.

Peștera este renumită pentru ceea ce pare a fi un fel de ritual de înmormântare. Cadavrele erau așezate cu grijă, iar polenul dintr-un schelet i-a determinat pe experți să susțină că acești oameni de Neanderthal ar fi fost îngropați cu flori. Britanicii consideră însă că polenul a fost lăsat mai târziu de albinele care s-au aciuat în peșteră.

România a atras atenția NASA și a întregii lumi datorită unor imagini spectaculoase captate de sateliți deasupra sudului țării. Acolo, câmpurile de rapiță înflorite oferă un peisaj desprins parcă din povești, ademenind privirile și inspirând admirație.

Pe 12 aprilie, un satelit a înregistrat imagini uimitoare deasupra zonei unde râul Olt se întâlnește cu Dunărea. Planta de rapiță, aflându-se în plină floare, a transformat peisajul într-un vast câmp auriu, fapt care a atras rapid atenția NASA. Potrivit Ambasadei SUA la București, aceste fotografii au circulat intens pe internet, sub titlul „Câmpurile de aur din România”, fiind vizualizate de mii de persoane.

România contribuie semnificativ la producția de cereale și semințe oleaginoase a Uniunii Europene

Țara noastră contribuie semnificativ la producția de cereale și semințe oleaginoase a Uniunii Europene, reprezentând aproximativ 10% din total, conform Comisiei pentru Comerț Internațional. Rapița, în particular, joacă un rol major în acest peisaj agricol, fiind nu doar o cultură de importanță economică, dar și una care susține biodiversitatea și protejează solul.

Această plantă face parte din familia cruciferelor și este cultivată pentru semințele sale, bogate în ulei. Pe lângă beneficiile economice, rapița are un impact pozitiv asupra mediului, contribuind la îmbunătățirea biodiversității și la protecția solului.

Raiul albinelor

În perioada de înflorire, câmpurile de rapiță se transformă în veritabile mări de flori galbene, care nu doar că încântă privirea, dar și atrag albinele și alte insecte polenizatoare. Acestea din urmă joacă un rol crucial în menținerea echilibrului ecologic al ecosistemelor agricole.

Rapița este o sursă importantă de materii prime pentru industria alimentară și nu numai. Uleiul de rapiță, apreciat pentru proprietățile sale nutriționale, este folosit într-o gamă variată de produse, de la uleiul de gătit până la cosmetice și biodiesel.