Ministerul Justiției și instanța de executare vor face toate diligențele pentru ca acest fugar să fie întors în țară, spune, marți, Alina Gorghiu despre Paul de România, care a fost arestat în Malta.

„La acest moment Paul de România se află în Malta. În baza aceluiași mandat european de arestare, procedura a fost reluată. A fost un termen de judecată (…) unde s-a decis arestarea preventivă a acestui fugar până pe data de 9 mai, hotărâre care, desigur, poate fi contestată. Intuiesc că va fi contestată. De asemenea, fac precizarea că solicitarea făcută de echipa fugarului de a fi eliberat pe cauțiune a fost respinsă. Ministerul Justiției și instanța de executare vor face toate diligențele pentru ca acest fugar să fie întors în țară”, spune Alina Gorghiu.

Ea precizează că autoritățile române vor comunica, până pe data de 9 mai, mandatul de arestare, tradus în engleză și în malteză.

„Ne vom asigura că vom deschide dialog cu autoritățile din Malta și că vom avea un dialog constant. După sărbători voi încerca inclusiv un dialog la nivel de ministru cu omologul meu din Malta pentru a discuta despre maniera în care vom putea coopera judiciar în materie penală, fără să facem acte de imixtiune în actul de justiție. Acest lucru îl precizez de fiecare dată, pentru că nu putem interveni în justiția niciunui alt stat. Nu am avut niciun fugar, nici în 2023, nici în aceste luni din 2024. Deci nu putem să spunem că avem o practică. Dimpotrivă. De aceea cred că este imperios necesar să discutăm cu autoritățile din Malta pentru a putea stabili parametri în care vom putea colabora în viitor. Sunt convinsă că Justiția din Malta e făcută la standarde europene și că vor ține cont de toate argumentele pe care instanța de executare le va furniza. Proactiv, vom actualiza condițiile de detenție prin ANP, față de cele pe care le-am comunicat instanței din Franța, și le vom pune la dispoziție autorităților din Malta”, încheie Gorghiu.

Paul de România a fost condamnat definitiv la trei ani și patru luni de închisoare pentru cumpărare de influență și complicitate la abuz în serviciu în dosarul Ferma Băneasa.

Președintele Klaus Iohannis a promulgat astăzi PL-x 698/2022 privind modificarea şi completarea Legii nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului. Astfel, pentru prima dată în România, a fost reglementată noțiunea de „alienare parentală“, luându-se măsuri concrete împotriva acestui fenomen care se substituie violenței psihologice. Legea e, de acum încolo, foarte explicit, pe urmele celor rău intenționați, ce folosesc copiii pe post de șantaj ori “pedeapsă” pentru celălalt părinte.

După aproape 10 ani în care această lege a fost trecută cu vederea, președintele a promulgat astăzi modificări la o lege care va schimba destinele a zeci de mii de copii și implicit a zeci de mii de părinți care trec prin această formă de abuz. Alienarea Parentala – care în lege este numită înstrăinare părintească – în sfârșit este recunoscută ca formă de abuz, România fiind prima țară din Uniunea Europeană și a doua în lume care introduce în cadrul legislativ această formă de abuz.

Consultă AICI forma promulgată de președinte, care a devenit Legea 123/2024.

Alienarea parentală / înstrăinarea părintească – definită oficial

PL-x 698/2022 aduce o serie de modificări și completări la Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului. Aceste schimbări vizează îmbunătățirea cadrului legal pentru prevenirea și combaterea diverselor forme de abuz, neglijare, exploatare și violență asupra copiilor, cu accent pe aspecte precum înstrăinarea părintească și menținerea legăturilor familiale.

Printre modificările importante se numără introducerea unor definiții precise pentru termeni precum „înstrăinare părintească” și „părinte înstrăinat”, clarificând astfel situațiile în care unul dintre părinți generează sau acceptă o stare de ostilitate între copil și celălalt părinte. De asemenea, s-au adăugat dispoziții referitoare la menținerea fraților împreună și la protecția împotriva înstrăinării părintești sau a altor forme de violență.

Proiectul de lege definește înstrăinarea parentală ca o formă de violență psihologică în care unul dintre părinți intenționat, urmărit sau asumat și apropriat, creează, acceptă sau folosește o situație în care copilul ajunge să manifeste reținere sau ostilitate nejustificată sau disproporționată față de oricare dintre părinți.

Judecătorii pot constata alienarea, fără expertiză psihologică

Această înstrăinare parentală, denumită și alienare părintească în proiectul de lege, poate fi constatată exclusiv de către o instanță judecătorească la cererea uneia dintre părți, la cererea procurorului sau la cererea direcției generale de asistență socială în toate litigiile în care urmează să fie dispuse măsuri cu privire la un minor.

Confirmarea unui caz de alienare parentală va avea consecințe juridice importante în ceea ce privește stabilirea domiciliului minorului, a programului de vizită și a exercitării autorității părintești. Mai precis, conform proiectului, alienarea parentală va fi considerată unul dintre motivele expres menționate de lege pentru care instanța poate lua în considerare exercitarea exclusivă a autorității părintești de către părintele care este înstrăinat.

O altă schimbare semnificativă este extinderea competențelor instanțelor în cazurile de neînțelegere între părinți cu privire la exercitarea dreptului de a avea legături personale cu copilul. Instanța poate stabili un program de relații personale în funcție de diverse criterii, inclusiv de existența unei situații de înstrăinare părintească.

Schimbarea domiciliului minorului în caz de alienare parentală

O nouă dezvoltare în ceea ce privește relațiile personale dintre copil și părinți este dată de posibilitatea ca, atunci când unul dintre părinți împiedică desfășurarea activităților cu copilul sau respectarea programului de vizită, serviciul public de asistență socială să poată ordona, la cererea celuilalt părinte, monitorizarea pe o perioadă de 6 luni a relațiilor personale ale copilului. Această monitorizare presupune prezența unui reprezentant al serviciului public de asistență socială la preluarea și returnarea minorului de către părintele la care copilul nu locuiește permanent, precum și la vizitele acestuia la domiciliul copilului. Monitorizarea poate avea loc și în timpul șederii copilului cu părintele la care nu locuiește, dacă instanța a dispus monitorizarea printr-o hotărâre executorie.

Un alt aspect crucial al confirmării de către instanță a înstrăinării parentale este că, odată cu stabilirea programului de vizită, instanța poate decide ca sarcina de a duce și aduce copilul la începutul și la sfârșitul programului de relații personale să revină întotdeauna părintelui care practică înstrăinarea. Mai mult, dacă copilul este înscris la o unitate de învățământ, părintele care este înstrăinat poate avea un program de vizită cu copilul de până la 7 zile consecutive într-un interval de 14 zile, în toate perioadele din an în care copilul nu este în vacanță conform programului școlar.

Părinții care înstrăinează vor plăti bani mulți

De asemenea, s-au adus modificări procedurilor de monitorizare a relațiilor personale ale copilului și s-au introdus penalități pentru părinții care refuză sau împiedică respectarea programului stabilit de instanță în acest sens.

În privința returnării copilului la sfârșitul programului de vizită, întâlnim situații în care părintele care și-a petrecut timpul cu minorul refuză să îl „dea înapoi” părintelui cu care copilul locuiește în mod obișnuit. În aceste cazuri, instanța poate impune părintelui care refuză returnarea copilului plata unor penalități zilnice cuprinse între 10% și 15% din venitul net lunar al acestuia, dar nu mai puțin de 300 de lei. Dacă instanța a constatat existența alienării parentale, limitele penalităților zilnice vor fi dublate.

Dacă, în urma unor sesizări, se constată existența unui caz de abuz, neglijare sau de înstrăinare părintească, direcția generală pentru protecția copilului va putea solicita instanței judecătorești emiterea unei ordonanțe președințiale de plasare a copilului în regim de urgență la o persoană, o familie sau un asistent maternal.

Aceste amendamente sunt menite să ofere un cadru mai robust pentru protecția drepturilor copilului și pentru prevenirea situațiilor de risc în cadrul relațiilor familiale.