Poliţia Capitalei informează că la data de 4 iulie, poliţişti din cadrul Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti – Secţia 8 Poliţie au identificat şi prins, la scurt timp după sesizarea faptei, un bărbat bănuit de viol şi lipsire de libertate în mod ilegal. Acesta a fost ulterior reţinut pentru 24 de ore şi va fi prezentat judecătorilor cu propunerea de arestare preventivă, conform News.ro.

Potrivit sursei citate, în noaptea de vineri spre sâmbătă, în jurul orei 01.15, poliţiştii Secţiei 8 Poliţie au fost sesizaţi, prin Sistemul Naţional Unic pentru Apeluri de Urgenţă 112, de către o femeie, cu privire la faptul că ar fi fost victima infracţiunii de viol. Imediat după primirea sesizării, un echipaj de poliţie s-a deplasat la persoana vătămată pentru acordarea sprijinului şi asigurarea protecţiei acesteia.

În acelaşi timp, mai multe echipaje din cadrul Secţiilor 8 şi 9 Poliţie au fost direcţionate în zonă şi au început activităţile de căutare a persoanei bănuite.

„Pe baza semnalmentelor furnizate de victimă, un echipaj din cadrul Secţiei 8 Poliţie, aflat în patrulare împreună cu un jandarm din cadrul Direcţiei Generale de Jandarmi a Municipiului Bucureşti, a observat, pe Şoseaua lancului, un bărbat care corespundea descrierii. La vederea echipajului, bărbatul a încercat să fugă printr-un gang şi nu s-a conformat somaţiilor legale de a rămâne pe loc. Echipajul a pornit imediat în urmărirea acestuia şi a reuşit, după o intervenţie promptă, să îl prindă şi să îl imobilizeze”, precizează sursa citată.

Totodată, în zona în care s-a desfăşurat urmărirea, poliţiştii au găsit un cuţit despre care există indicii că ar fi fost folosit la comiterea faptei şi pe care bărbatul l-ar fi aruncat sub o maşină în momentul în care a observat prezenţa forţelor de ordine.

În urma cercetărilor, poliţiştii de investigaţii criminale de la Secţia 8 Poliţie au stabilit că, între orele 00.55 – 01.05, în timp ce mergea pe strada Măgura Vulturului, din Sectorul 2, o femeie ar fi fost abordată de bărbat, care i-ar fi acoperit gura cu mâna şi ar fi ameninţat-o cu un cuţit. Sub ameninţare, acesta ar fi constrâns-o să meargă într-o parcare situată în apropiere, unde ar fi agresat-o sexual şi ar fi încercat să o dezbrace.

„Profitând de imposibilitatea victimei de a-şi exprima voinţa, generată de ameninţarea exercitată şi de diferenţa evidentă de forţă, bărbatul ar fi întreţinut cu aceasta un act sexual oral, fără consimţământul său. În încercarea de a-şi asigura scăparea, persoana vătămată i-ar fi propus bărbatului să se deplaseze către domiciliul său. Ulterior, profitând de un moment de neatenţie al agresorului, persoana vătămată a reuşit sa intre în scara blocului în care locuieşte şi să blocheze accesul acestuia, după care a apelat numărul unic de urgenţă 112”, explică anchetatorii.

Bărbatul a fost condus la sediul subunităţii pentru audieri, iar, în baza probatoriului administrat, acesta a fost reţinut pentru 24 de ore, urmând ca duminică să fie prezentat magistraţilor din cadrul Judecătoriei Sectorului 2 cu propunere de arestare preventivă.

Cercetările sunt continuate de către poliţişti din cadrul Secţiei 8 Poliţie, sub supravegherea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2, pentru viol şi lipsire de libertate în mod ilegal.

Poliţia Capitalei recomandă cetăţenilor ca, în situaţiile în care sunt victimele sau martorii unor fapte de natură penală, să apeleze de îndată numărul unic pentru apeluri de urgenţă 112. Sesizarea promptă a unor astfel de evenimente poate contribui în mod decisiv la intervenţia rapidă a poliţiştilor, identificarea autorilor şi tragerea lor la răspundere.

Joi, 2 iulie, Curtea de Apel București a respins definitiv acțiunea inițiată de Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” pentru schimbarea denumirii unei străzi care poartă numele lui Mircea Vulcănescu.

Instanța a admis recursul formulat de Consiliul General al Municipiului București și de Primarul General, anulând astfel hotărârea pronunțată în octombrie 2024 de Tribunalul București. La acel moment, instanța de fond a decis că denumirea străzii trebuie modificată, motivând că Mircea Vulcănescu fusese condamnat pentru crime de război și că ar fi avut un rol în finanțarea armatei germane în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.

Curtea de Apel a mai dispus și sesizarea Curții Constituționale cu soluţionarea excepţiei de neconstituționalitate a două articole din OUG nr. 31/2002, în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 241/2025.

Cele două articole vizează interdicția legală privind atribuirea de denumiri publice (străzi, piețe, parcuri) persoanelor condamnate pentru infracțiuni contra păcii și omenirii.

Citește și: Robert Sighiartău, atac dur la adresa lui Nicușor Dan. Secretarul general al PNL îl consideră vinovat pe șeful statului pentru criza politică și afirmă că, dacă Ilie Bolojan ar fi candidat, Nicușor Dan nu mai ajungea președinte

Patru intervenții în sprijinul primăriei

Avocatul moștenitorilor lui Mircea Vulcănescu, care au formulat o cerere de intervenție în faza de apel a procesului, a apreciat demersul primarului general al Capitalei de la acea vreme, Nicușor Dan, de a contesta hotărârea instanței de fond.

„Fără demersurile juridice onorabile și impecabil susținute prin recursurile Primarului General (în speță Nicușor Dan la data formulării recursului) și Consiliului General al Municipiului București, cererile de intervenție ale moștenitorilor lui Mircea Vulcănescu nu ar fi avut un cadru procesual să fie valorificate. A fost o imensă onoare să îi reprezint în intervenția formulată în sprijinul recurenților”, a scris Ana Corina Săcrieru pe Facebook.

În faza de apel au fost formulate patru cereri de intervenție. Două dintre acestea au fost depuse de moștenitorii lui Mircea Vulcănescu, Charles André de Hillerin și Anne de Hillerin Georgescu Lungu. O altă cerere a fost formulată de Silvian Emanuel Man, fost președinte al Ligii Studenților din Iași, implicat în ultimii ani în inițiative de promovare a memoriei unor personalități românești controversate, care au avut legături cu Mișcarea Legionară.

De asemenea, în cauză a intervenit și Fundația „Ion Gavrilă Ogoranu”, care poartă numele fostului membru al organizației de extremă dreapta Garda de Fier. Fundația organizează periodic evenimente comemorative, precum „Zilele Rezistenței”, desfășurate la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, din județul Brașov, în apropierea zonei în care a activat, între 1948 și 1955, grupul de partizani „Grupul Carpatin Făgărășan”, condus de Ion Gavrilă Ogoranu.

În cele din urmă, Curtea de Apel București a respins toate cele patru cereri de intervenție, însă a admis recursul, a casat hotărârea primei instanțe și a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind schimbarea denumirii străzii.

Se cere inclusive demolarea bustului din Parcul Sfântul Ștefan

Prin aceeași acțiune, Institutul „Elie Wiesel” a solicitat și demolarea bustului lui Mircea Vulcănescu din Parcul Sfântul Ștefan, aflat în Sectorul 2 al Capitalei. Instanța de fond a respins însă această solicitare.

Judecătorii au motivat că bustul nu se află în proprietatea Municipiului București și nici în administrarea Consiliului General al Municipiului București, ci face parte din domeniul public al Sectorului 2, fiind administrat de Administrația Domeniului Public (ADP) Sector 2.

Strada Mircea Vulcănescu poartă această denumire din 1993, în baza unei dispoziții emise de primarul general al Capitalei de la acea vreme.

„Mircea Vulcănescu este vinovat de crime de război și conform dispozițiilor OUG nr. 31/2002 este interzisă promovarea în spațiul public a cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni de genocid contra umanității și de crime de război.

Este de asemenea interzisă în mod expres ridicarea sau menținerea în spațiul public al unor statui a acestor persoane precum și denumirea unor străzi cu nume de persoane vinovate de astfel de crime”, susțin cei de la Institutul „Elie Wiesel”.

Institutul afirmă că unele instituții au finalizat demersuri similare, precum Liceul „Mircea Vulcănescu” din Sectorul 4, care acum are denumirea Liceul Economic nr.1. De asemenea, în perioada mai 2022 – aprilie 2023, au fost modificate denumiri de străzi în cinci orașe ale țării, scrie Libertatea.

Cum a început procesul

Demersurile pentru schimbarea denumirii străzii au început în 2022, când un grup de consilieri generali, la solicitarea Institutului „Elie Wiesel”, a inițiat un proiect de hotărâre în acest sens.

Proiectul a primit însă aviz nefavorabil din partea Comisiei de atribuire de denumiri a Municipiului București, din cadrul Instituției Prefectului.

Având la bază acest aviz nefavorabil, Consiliul General nu a aprobat proiectul de hotărâre. Ulterior, Institutul s-a adresat justiției.

„Mircea Vulcănescu a fost condamnat pentru săvârşirea unor infracţiuni pentru crime de război. Considerentele hotărârilor nu absolvă persoana inculpatului pe baza faptului că a deţinut calitatea de subsecretar de stat la Finanţe în guvernul Antonescu.

Dimpotrivă, instanţa constată că în cuprinsul deciziilor penale se face referire expres că o astfel de calitate nu îl absolvă de responsabilitate, acesta facilitând atât mărirea contingentului trupelor URSS, cât şi participând la problema finanţării armatei germane, considerându-se că fără această finanţare, armata germană n-ar fi rămas, poate, pe teritoriul României.

Or, tribunalul reiterează că aceste considerente se bucură în continuare de autoritate de lucru judecat, astfel încât o simplă opinie în sensul că, în fapt, condamnările ar fi avut o altă bază factuală este lipsită de relevantă, neputându-i-se acorda valenţe juridice. Prin urmare, argumentul că cele două condamnări nu se încadrează în prevederile art. 2 lit. c din OUG nr. 31/2002 nu poate fi reţinut de instanţă”, a concluzionat judecătorul de la Tribunalul București. Hotărârea completului de la Curtea de Apel nu a fost motivată.

Citește și: Din ce trăiește Traian Băsescu la 74 de ani. Ce venituri încasează fostul președinte și câți bani a recuperat în instanță

Cine a fost Mircea Vulcănescu

Mircea Vulcănescu a fost filolog, filosof, publicist, sociolog și economist român de extremă dreapta. Între ianuarie 1941 și august 1944, acesta a ocupat funcția de subsecretar de stat în Ministerul de Finanțe, în Guvernul Ion Antonescu.

La 9 octombrie 1946, Mircea Vulcănescu a fost condamnat, alături de alți 16 inculpați, la opt ani de temniță grea, în cadrul unui proces colectiv. Sentința a fost menținută în ianuarie 1948, după respingerea recursului.

În perioada detenției la Penitenciarul Aiud, Mircea Vulcănescu ar fi susținut o serie de prelegeri considerate subversive, întrucât contribuiau la menținerea moralului celorlalți deținuți. Acesta a murit la 28 octombrie 1952, bolnav de plămâni.

Susținătorii lui Mircea Vulcănescu îl consideră un mare gânditor și chiar un erou. Ei susțin că acesta nu a avut niciun rol în decizia intrării României în cel de-Al Doilea Război Mondial și afirmă că a fost condamnat de un tribunal ilegitim. Memoria sa este apărată în special de reprezentanți ai partidelor de extremă dreapta, dar și de unii reprezentanți de frunte ai Academiei Române și ai BOR.

President Nicusor Dan on Saturday congratulated Dacian Ciolos, Romania’s candidate for the post of Secretary-General of the International Organisation of La Francophonie (OIF), on presenting his vision for a Francophonie that is „more effective, closer to citizens and more focused on results” in his manifesto „Rassembler pour construire – Vision Francophonie 2030.”

„I congratulate Dacian Ciolos on presenting his vision of a Francophonie that is more effective, closer to citizens and more focused on results, with Africa at its core and all regions fully engaged. His ambition is to make the Francophonie a model of enlightened multilateralism and to strengthen its role as a space for cooperation, dialogue and opportunity. The manifesto ‘Rassembler pour construire – Vision Francophonie 2030’ has been sent to all member states,” the head of state wrote on the social media platform X.

On 30 June, Ciolos, Romania’s candidate for the post of OIF Secretary-General, presented his manifesto, „Rassembler pour construire – Vision Francophonie 2030,” at the Romanian Embassy in Paris, calling for a Francophonie that is more modern, more useful and closer to citizens.

The former prime minister and former European commissioner said that French is „a language of opportunity” and referred to his own experience, adding that the future of the Francophonie depends on young people and on whether they choose to learn French.

„I am aware that, coming from Eastern Europe, some member states, particularly those from Africa, may wonder whether it is the right choice to have a Secretary-General who is not from Africa, given that the majority of OIF members are from that region,” he said.

Among the advantages of his candidacy, Ciolos highlighted economic cooperation, particularly strengthening the continent’s connections with the rest of the world.

Georgiana Pascu, activistă pentru drepturile omului, vorbeşte, într-un interviu pentru News.ro, pornind de la cazul azilelor ilegale din judeţul Bihor. Pascu spune că abuzurile din azile erau cunoscute, dar funcționarii publici nu au sistat sursa de pacienți pentru Pașca.

Principalele idei susţinute de Georgiana Pascu în interviu: 

• Statul a reacţionat prea târziu la sesizările făcute şi a preferat să aştepte ancheta penală în loc să protejeze imediat persoanele vulnerabile.

• Cazul Paşca a funcţionat pe baza unei aparenţe de legalitate, iar instituţii din sistem au ajuns să trimită oameni acolo fără verificări suficiente.

• Problema centrală a aşezământului în care ţine Viorel Paşca oamenii este lipsa licenţierii şi a controlului real în serviciile sociale, ceea ce permite abuzuri şi evită răspunderea.

• Mulţi dintre oamenii trimişi acolo nu şi-au putut da consimţământul şi nu au fost informaţi corect despre unde ajung.

• Societatea tolerează uşor marginalizarea persoanelor vulnerabile, din prejudecăţi legate de dizabilitate, miros, gălăgie sau „deranj”.

• Aparenţa de bine ascunde adesea condiţii rele: mâncare insuficientă, alimente expirate, lipsă de tratament, supraveghere slabă.

• Funcţionarii publici ar trebui traşi la răspundere individual, nu ascunşi în spatele instituţiilor.

• Statul trebuie să verifice traseul fiecărei persoane şi să ştie cine a decis trimiterea ei, pe ce bază şi cu ce documente.

• Legea asistenţei sociale trebuie să rămână strictă, iar persoana fizică nu ar trebui să poată funcţiona ca furnizor de servicii sociale.

• Licenţierea este esenţială fiindcă permite monitorizare, controale inopinate, planuri de urgenţă şi sancţiuni reale.

Reporter: În primul rând, aş vrea să ştiu cum s-a ajuns aici. Există o revoltă a opiniei publice împotriva dosarului DIICOT, care a pornit de la sesizările dumneavoastră. Ce aţi descoperit voi la domnul Paşca, în Bihor? Ce era ilegal sau ce era legal? Şi cum s-a ajuns la escaladarea asta în presă şi în spaţiul public, inclusiv pe Facebook?

Georgiana Pascu: E destul de greu, să vă spun sincer, pentru că şi anul trecut, dacă îţi aminteşti, prima dată când am mers la domnul Paşca spaţiul public nu a fost teribil de prietenos cu noi şi toţi ne-au criticat: De ce îl deranjăm pe domnul Paşca?

Însă cred că acum au fost ceva mai domoliţi. Probabil şi din cauză că nu se aşteptau să existe o anchetă penală. Anul trecut am sesizat toate autorităţile statului, până la ministrul Muncii, care, iniţial, a spus că avea un raport favorabil de la inspecţia socială, DGASPC, Prefectură, din judeţul Bihor, şi că era totul bine şi frumos acolo şi nu înţelege cine e nemulţumit.

Şi, la insistenţele noastre, a trimis Corpul de Control de la Bucureşti. După aceea, a existat, în paralel, şi raportul Corpului de Control şi al Inspecţiei Sanitare de Stat a ministrului Sănătăţii de la acel moment, Alexandru Rafila, care spusese că a sancţionat conducerea responsabilă din spitalul judeţean din Drobeta-Turnu Severin, cu privire la ce s-a întâmplat şi cum au fost răspândiţi acei pacienţi, pe persoană fizică, domnului Paşca. Şi, dacă nu mă înşel, şi dumnealui a spus că a trimis raportul la Parchetul General.

Şi cumva apoi a apărut în spaţiul public şi informaţia că şi ministrul Muncii, Simona Bucura-Oprescu — mă rog, la acel moment era alt ministru, depinde de momentul la care ne raportăm — a trimis raportul Corpului de Control şi că avea indicii şi suspiciuni cu privire la mai multe nereguli şi abuzuri în spaţiile în care locuiau aceşti oameni la familia Paşca.

Nu trebuie să spun „familia Paşca”, pentru că acum vorbim despre grup infracţional organizat şi ieri am văzut că toată familia era la tribunal. Mai apoi au fost recomandări ale adjunctului Avocatului Poporului, care sunt publice, şi care îl sesizau pe ministrul Muncii cu privire la importanţa luării unor măsuri pentru oamenii, nu ştiu cum să-i numesc, rezidenţii, locatarii care erau în cele opt locuinţe pe care le deţinea domnul Paşca, nu asociaţia, ci domnul Paşca şi familia lui.

Sunt necesare măsuri cu privire la aceşti oameni, mai ales cu privire la cei cu dizabilităţi intelectuale şi psihosociale severe. Despre ei, domnia lui spunea că avea ba 30, ba 50 – noi ne-am dus pe urmele celor cinci care fuseseră trimişi la Târgu-Jiu – şi că sunt necesare măsuri de urgenţă. Acea corespondenţă dintre autorităţi şi dl Paşca este publică.

Şi cred că, în jurul acestei corespondenţe, ministrul Sănătăţii a trimis o circulară către spitalele judeţene şi de urgenţă, în care le-a adus la cunoştinţă că este ilegal să mai trimită oamenii acolo şi s-au oprit. Iar ministrului Muncii i s-a cerut că trebuie luate măsuri cu privire la acei oameni, pentru că spaţiile în care sunt nu sunt spaţii licenţiate şi nu funcţionează conform legii. Iar, cred, ministrul Muncii a răspuns atunci că aşteaptă rezultatele anchetei penale. Ceea ce este un răspuns total neadecvat.

Am spus-o şi anul trecut: nu poţi să-i laşi pe aceşti oameni lipsiţi de protecţie şi de apărare până când îşi fac treaba procurorii. Poate dura ani de zile sau poate că rezultatele anchetei penale nu vor conduce la nimic.

Cred că ceea ce a surprins probabil pe multă lume este că, în mai puţin de un an de zile, ai totuşi primele rezultate ale anchetei penale şi oamenii au fost scoşi de acolo. Acum mi se pare că se creează un val de anarhie pe internet, în care: ”Haide să nu mai respectăm legea. Este surprinzător, pentru că nu vorbim despre obligaţia pozitivă a statului care decurge din hotărârea CEDO în cauza Valentin Câmpeanu împotriva României, în sensul în care tu eşti obligat, ca stat, să iei toate măsurile care se impun pentru a proteja viaţa, integritatea şi sănătatea unei persoane care nu se poate apăra singură. Iar ceea ce am văzut noi anul trecut şi reiese şi din documentele procurorilor este că multe dintre aceste persoane nu au putut să îşi dea consimţământul şi să aleagă. Multe dintre aceste persoane nu ştiu, nu înţeleg şi, probabil, cele mai multe – nu vreau să spun că toate – nu au ştiut că ajung acolo şi nu au putut să aleagă.

Şi nici nu au fost informate. Au fost urcate într-o ambulanţă sau într-o maşină şi lăsate în curtea domnului Viorel Paşca. Cred că, din puţinele mele interacţiuni — pentru că nu am timp să stau să mă uit la toate comentariile — deja mi se pare inutil să stau să explic unele chestiuni de bun-simţ şi care nu ar trebui să mai fie explicate pe Facebook.

Dar, din interacţiunea mea cu unii oameni, sunt persoane care şi-au luat informaţia exclusiv de pe internet, în sensul de imagini. Au văzut poze frumoase pe exterior — atenţie, poze, nu oameni — şi au spus: „Wow, e frumos aici”, pentru că, uite, nu ştiu, centrul rezidenţial din comuna cutare are pereţii scorojiţi. Alţii, interesant, deşi vorbim despre servicii licenţiate conform legii, spun că li se pare că e mai bine aşa, ca la domnul Paşca.

Iar alţii, cu riscul să supăr şi mai mulţi, par să aibă o abordare de tip religios: ”Facem parte din acelaşi cult religios şi îl apărăm din aceste considerente. Dar ne asumăm să spunem asta”.

Acum, de ce fac oamenii ceea ce fac nu ştiu.

Însă cred că noi, ca societate, am fost crescuţi cu ideea că „oamenii ăştia ne deranjează”. Nu ştiu, fac gălăgie, miros. De ce să fie pe stradă, când, uite, îi ţine domnul Paşca? Apoi, există această atitudine de superioritate: Ştiu eu unde îi este mai bine acelui om. De ce? Pentru că omul acela nu are posibilitatea să se îngrijească singur.

Iar acesta este un discurs pe care l-am ascultat şi l-am urmărit la domnul Paşca şi anul trecut. De ce să le dau eu lor condiţii ca la stat? Pentru că acolo ar trebui să le dau o toaletă la cinci oameni. Dar eu am una la toată clădirea. Cine sunt ei? Ce au făcut ei? Sunt nişte loaze. N-au produs nimic. Să fie mulţumiţi cu ce le dau eu. Cam acesta era discursul domnului, care evident este contrar drepturilor fundamentale ale omului şi vine şi împotriva dispoziţiilor legale în materie pentru persoanele în vârstă, persoanele cu dizabilităţi sau persoanele fără adăpost.

Şi dacă ne amintim de povestea cu „azilele groazei” din 2023, Ilfov, Mureş şi altele, eu ţin minte că am fost acolo şi erau vile superbe. De afară. Şi în zone, cum să spun, de lux. Nu te-ai fi aşteptat că acolo găseşti oameni muribunzi în subsol, înfometaţi, bătuţi, fără tratament.

Şi cred că aici ajungem la importanţa intrării în legalitate şi a licenţierii. Pentru că, la acest moment, domnul Paşca nu este singurul din România care funcţionează aşa şi funcţionează cu complicitatea funcţionarilor statului, care l-au vizitat şi, cum spunea şi domnul ministru, „din 2016 l-am consiliat şi l-am rugat frumos să intre în legalitate”. Însă domnul Paşca ne-a tot repetat şi anul trecut că nu vrea să intre în legalitate. Nu-l interesează.

Şi acum cred că e important de ce există această licenţă. De ce am ajuns să avem standarde minime — atenţie, minime — de calitate. Acela este standardul minim.

În primul rând, la această oră, noi nu ştim cine sunt oamenii, cei 3.600 care au stat la domnul Paşca. Toată degringolada despre care s-a vorbit, care a apărut în zilele trecute când oamenii au trebuit mutaţi, ar fi fost evitată dacă am fi ştiut cine sunt aceşti oameni: cu nume, cu prenume, ce nevoi au, ce nevoi de medicamente, îngrijire, servicii medicale, sociale şi aşa mai departe.

Apoi, o licenţiere ar fi adus şi un plan de urgenţă. Plan de urgenţă înseamnă că, dacă — nu ştiu — cade meteoritul, drona, apare un incendiu şi aşa mai departe în locul respectiv, tu, ca furnizor de servicii sociale, ai identificat deja spaţii potenţiale în care aceşti oameni ar putea să ajungă. Deci uşurezi sarcina tuturor.

Apoi, ai ceea ce se numeşte monitorizarea cazurilor. Ştii câţi oameni au intrat, câţi oameni mor, unde pleacă oamenii. Ştii cine furnizează acel serviciu, pentru că partea din licenţiere ţine de echipă. Asta înseamnă că trebuie să ai CV-uri, iar oamenii aceia trebuie să fie formaţi.

Şi, în ultimul rând, înseamnă că, în momentul în care eşti licenţiat — iar aici este o comparaţie, zic eu, interesantă, între a fi licenţiat şi a nu fi licenţiat — dacă ai o licenţă de funcţionare, îţi dai acordul ca, la orice oră, din zi şi din noapte, inspectorii sociali din cadrul AJPIS să vină să te controleze. Şi, dacă nu respecţi standardul minim de calitate, primeşti un avertisment, o amendă şi se poate ajunge chiar şi la o faptă penală şi la retragerea licenţei.

Ei bine, dacă nu ai o licenţă, nu poţi să fii tras la răspundere în acelaşi fel, pentru că nu există sancţiune în lege.

Reporter: Există şi discursul acesta că el făcea bine şi că a făcut bine cu complicitatea statului, ceea ce aşa pare, la prima vedere. Cum s-a ajuns ca statul să nu mai verifice dacă el are licenţă, să aducă oamenii de la spitale, să vrea să scape de anumiţi pacienţi şi să-i trimită pur şi simplu acolo? Ştiau că Paşca primeşte oameni, aşa că îi luau şi îi trimiteau acolo. Cum s-a ajuns aici? Cum afla lumea de serviciile lui Paşca?

Georgiana Pascu: Acum, din nou, nu vreau să generalizez, dar din informaţiile prezentate în spaţiul public de domnul Paşca pe pagina dumnealui de Facebook, dar şi din interacţiunea pe care am avut-o cu DGASPC, Spitalul Judeţean de Urgenţă Drobeta-Turnu Severin şi cu alţi funcţionari din ţară, aparent — spun aparent, pentru că nu pot să am dovezi sută la sută — domnul Viorel Paşca trimitea înainte o informare, dar informarea era cea a Asociaţiei Dumbrava, care are aceste servicii.

Prin urmare, ceea ce făcea dumnealui era să creeze această aparenţă de legalitate. Au existat — şi îmi aduc aminte că discuţia aceasta am avut-o, cred, cu cei din Arad, de la DGASPC, şi au mai fost şi alţii care ne-au scris anul trecut, în privat — care spuneau: să ştiţi că şi la noi a venit domnul Paşca şi noi am refuzat să trimitem oamenii acolo, pentru că, în momentul în care i-am cerut licenţa, a spus că nu are.

Aşadar, cred că a fost cumva, pentru început, poate în unele situaţii, o inducere în eroare. Adică ţi-am lăsat impresia că eu sunt un furnizor acreditat şi licenţiat şi, prin urmare, am dreptul să furnizez acest serviciu. Pe de altă parte, cred că a existat şi un soi de derogare de responsabilitate. Probabil că persoana era deja într-un spital, nu avea o măsură de protecţie dată de DGASPC, nu era nimeni de la UAT sau de la postul de asistenţă socială, şi atunci asistentul social, juristul din spitalul respectiv nu îl ajutau pe medicul care trebuia să-i elibereze un pat şi nu căutau un loc pentru omul respectiv, care avea nevoie de îngrijiri paliative, medicale, sociale, de adăpost sau de alt tip de sprijin.

Dar ştiau că undeva există un domn care-i primeşte fără nicio problemă, căruia nu trebuie să-i faci cereri, să-ţi trimită licenţe, nu trebuie să-i plăteşti. Ia pe oameni şi mă scapă pe mine, ca funcţionar, de obligaţia de a completa mai multe documente şi de a munci în plus.

Ca să vă  dau un exemplu, m-a surprins foarte tare — nu ştiu dacă îţi aminteşti — că am avut mai multe discuţii cu reprezentanţii Asociaţiei Spitalelor de Psihiatrie din România anul trecut, care au criticat vizitele noastre de monitorizare în mai multe locuri. Iar undeva prin primăvara acestui an, spre surprinderea mea, am primit imagini cu domnul Viorel Paşca, pus invitat şi vorbitor la conferinţa naţională organizată de această asociaţie, la Iaşi.

Au fost acolo medici şi manageri de spitale care au fost surprinşi şi care mi-au scris — din nou, confidenţial — „Ce se întâmplă, ce caută acest domn aici?”, mai ales că ştiau poveştile de anul trecut. Şi m-a surprins şi pe mine.

Ei bine, când am încercat să iau legătura cu unii dintre medici şi dintre manageri, mi-au spus: „Da, domnul acesta e foarte bun, pentru că, uite, noi am primit nu ştiu câte cereri, pentru că avem nu ştiu câte cazuri sociale în spital şi nu vine nimeni să le ia”. Iar întrebarea mea pentru aceşti medici şi manageri — şi e o întrebare pe care o adresez de peste 20 de ani — este: bun, dacă mi-am făcut eu treaba ca funcţionar şi te-am somat pe tine, ca funcţionar din serviciul public de asistenţă socială, să vii să-l iei pe acest om şi să-i oferi acel serviciu care este croit, gândit pentru el, de care are nevoie, şi tu nu ai făcut asta, păi eu te chem în judecată, nu? Adică este obligaţia ta.

Ei bine, nu am întâlnit până acum niciun manager care să spună: „Da, doamnă, facem asta”. Toţi au răspuns, şi medici, şi manageri: „Cum să facem asta? Cum să-l acţionez eu în judecată pe primar sau pe preşedintele de CJ? Păi după aceea mă pun rău cu ceilalţi”. Prin urmare, povestea asta că statul moare şi statul nu vrea, nu sunt atât de sigură că stă în picioare, pentru că, uite, acum statul a vrut şi a şi găsit loc pentru oamenii aceştia.

Reporter: O altă întrebare care apare este următoarea: oamenii aceia n-aveau nimic, îi lua Paşca şi nu obţinea absolut nimic de pe urma lor, era bunul samaritean care avea grijă de amărâţii pe care nu-i lua nimeni şi care erau abandonaţi. Cât adevăr este în povestea asta?

Georgiana Pascu: Acum, nu ştiu ce să spun. Mă raportez la datele apărute în spaţiul public ieri, de unde reiese că domnul Viorel Paşca şi familia dumnealui au o avere considerabilă, cred că echivalentul a două milioane şi ceva de euro. În mai multe valute, e adevărat. Că toate cele 18 proprietăţi, sau aproape toate, sunt pe numele dumnealui şi al familiei sau al apropiaţilor. Şi că dumnealui le ţinea cardurile, obiectele personale.

Dar, tot anul trecut, cred, când l-am întrebat pe domnul Paşca — şi cred că asta mi-a confirmat şi unul dintre foştii rezidenţi de acolo, cu care am stat de vorbă, care reuşise să plece de acolo şi care confirmă ceea ce am citit ieri din surse judiciare — domnul Paşca a spus la un moment dat, într-un interviu public, că de fapt se adunau toţi banii: unii aveau ajutoare de handicap, alţii aveau pensii, alţii aveau indemnizaţii şi se puneau banii la un loc, iar din banii aceştia se plăteau cumva apa, căldura, întreţinerea, mâncarea rezidenţilor de acolo.

Şi l-am întrebat anul trecut dacă are o formă de contract, adică nu ştiu: cât la sută din banii mei se duc pentru îngrijirea asta, cine a făcut calculul, pe ce bază. N-a răspuns.

L-am întrebat anul trecut şi mi-a arătat că îi intrau bani fără număr. Ştiu că a arătat telefonul, eram cu Carla, şi mi-a spus: „Uitaţi, Revolut, îmi intră bani încontinuu, uitaţi contul, mi se donează bani, adică primesc bani”. Nu ştiu ce să spun, adică nu-mi dau seama exact, dar oamenii aceştia nu erau toţi oameni fără venituri.

Scandalul pe care l-a declanşat dumnealui anul trecut, la Mehedinţi, când a returnat cei şapte rezidenţi, pentru că directorul DGASPC Bihor spunea că o parte din problemă a fost dată de faptul că nu au venit mai repede actele pentru încadrarea în grad de handicap pentru cei şapte de la DGASPC Mehedinţi şi dumnealui deja îi ţinea fără să încaseze bani. Probabil că existau şi oameni care nu aveau niciun fel de venit şi existau şi oameni care aduceau anumite venituri.

Însă, tot din ceea ce am citit ieri, din ce au documentat investigatorii, reiese că primeau puţină mâncare, erau alimente expirate, hrană puţină, unii dintre ei mâncau la trei zile, iar condiţiile de viaţă nu erau cele mai bune. 

Reporter: Ce ar trebui să facă statul ca să acopere această zonă şi să nu mai permită astfel de, nu ştiu cum să le zic, „întrajutorări obşteşti” care vor să facă bine, dar fac mai mult rău?

Georgiana Pascu: În primul rând, statul trebuie să ia în serios toate suspiciunile de abuz şi să înţeleagă că oamenii aceştia nu se pot apăra singuri. Apoi, să nu mai aştepte rezultatele anchetelor penale pentru a pune în aplicare legea, pentru că răspunsul acesta a fost: aşteptăm să-şi facă procurorii treaba. Şi, repet, când şi-au făcut-o, n-a mai fost bine. De ce şi-au făcut-o?

Apoi, să se asigure, cel puţin în situaţiile acestea, că nu mai ajung persoane în aceste locuri care nu au un tutore, care, evident, nu putea să fie domnul Paşca şi familia dumnealui, ci trebuia să fie desemnat conform legii. Există aceste vizite inopinate.

Dar cel mai important acum — şi eu pot repeta asta de la cauza Valentin Câmpeanu încoace, din 2014 — este ca Ministerul Muncii, împreună cu Ministerul Sănătăţii, să facă acest „track record”, nu ştiu cum să-i spun, măcar pe ultimii… Acum vreo patru zile, înainte să descindă poliţia şi parchetul acolo, domnul Paşca a scris pe pagina dumnealui că se împlineşte azi-mâine un an de când „cele două blonde” l-au deranjat şi au minţit şi că numai în ultimele luni au venit 156 de oameni şi spunea şi judeţele din care au venit.

Măcar pentru aceşti 156 de oameni, dacă aş fi ministrul Sănătăţii şi ministrul Muncii, m-aş duce şi aş vedea cine sunt funcţionarii, din ce instituţii, ce rol au avut, ce funcţii fac în sistemul de asistenţă socială şi de sănătate, ce documente au realizat ei înainte ca aceşti oameni să ajungă acolo, ce au completat, ce au făcut, ce ştiau ei să facă, cum au luat ei decizia ca aceşti oameni — 156 în ultimele şase luni — să ajungă la domnul Paşca.

Pentru că eu cred că asta ne va ajuta să vedem care sunt cauzele. Poate că sunt cauze care ţin de legislaţie: nu ştiu, vid legislativ, n-am avut un formular, n-am ştiut să-l completez, nu era ceva în lege, trebuia ceva. Sau sunt chestiuni care ţin de funcţionare: nu am avut atribuţii eu, care trebuia să-i trimit pe oameni undeva, nu am ştiut ce trebuie să completez. După care sunt, evident, chestiuni care ţin de profesionalism, de responsabilitate, de disciplină: a fost mai uşor să iau decizia asta.

Şi apoi hai să ne uităm puţin la supervizare şi la răspundere, pentru că eu, iarăşi, cred că, până când nu vom începe să tragem la răspundere, în mod individual, funcţionar cu funcţionar, iar aceştia se vor ascunde în spatele entităţii — DGASPC, DAS-ul din primărie sau spital — nu o să schimbăm ceva. Pentru că eu văd că, în momentul în care merg în monitorizare şi spun: bun, nu vreau să răspundă doar entitatea juridică, vreau să răspundeţi dumneavoastră şi să fiţi traşi la răspundere, lucrurile se schimbă brusc, pentru că îşi dau seama că puteau să facă o treabă pe care nu au făcut-o.

Şi, repet, cred că ceea ce ar trebui să se întâmple acum este să vedem: ancheta penală merge, probabil că, nu ştiu, sper, o să aflăm în curând că sunt traşi la răspundere şi funcţionari, pentru că am văzut-o şi în celelalte dosare, şi cu Bărdeşti, şi cu Ilfov, mai ales că au fost şi funcţionari publici trimişi în judecată şi cercetaţi. Acum, că nu ştiu, am tot văzut că multă lume în spaţiul public vorbeşte despre de ce nu s-au publicat încă informaţii despre anchetele privind funcţionari. Poate că sunt cercetări in rem, nu ştiu, şi urmează să fie.

Nu cred că ancheta penală trebuie să se facă la televizor. Însă cred că, repet, până când nu identificăm aceste cauze — şi nu spun doar din ancheta penală, adică nu spun că numai ancheta penală trebuie să facă asta — trebuie făcută această analiză a cauzelor, a disfuncţionalităţilor: ce i-a făcut pe aceşti funcţionari să îi trimită acolo, dar şi ce au făcut în concret, ca activitate, ca muncă, ce au prestat ei pentru oamenii aceştia. Găsim undeva? Nu ştiu. Ce documente? Unde au trebuit? Pentru că, dacă tu vii şi îmi spui că trebuia să eliberezi patul din spital şi ştiai că nu există servicii sociale pentru domnul Popescu din Oradea, nu e suficient. Îmi pare rău. Nu e.

Reporter: Cine ar trebui să iniţieze modificarea legii? Ministerul Muncii? Şi au existat discuţii? E vorba de legea asistenţei sociale.

Georgiana Pascu: Au existat. Am avut discuţii în 2023–2024, după povestea cu azilele din Ilfov şi Mureş, când s-a format un grup de lucru. Şi îmi amintesc că acolo, pe ultima sută, înainte să plece modificările la legea asistenţei sociale, apăruse, printre altele, ideea că, la furnizori de servicii sociale, putea să fie şi persoana fizică. Anul trecut, în vară, am făcut legătura şi mi s-a şi spus că era vorba despre domnul Paşca, care trebuia să fie ajutat să intre în legalitate.

Ştiu că, la acel moment, am combătut serios în grupul de lucru şi am spus că persoana fizică nu poate fi furnizor de servicii sociale. Să fim serioşi. Totuşi, există o limită. Sunt nişte standarde minime de calitate care au apărut, sunt ordine, sunt legi şi trebuie să ne conformăm, totuşi, pentru oamenii aceştia, ca să-i protejăm. Despre asta vorbim. Şi au eliminat prevederea aceea din lege.

Acum cred că e importantă sancţiunea, pentru că, dacă te uiţi în lege, ea spune că serviciile sociale în România pot fi furnizate doar de către furnizori de servicii sociale publici sau privaţi, licenţiaţi. Ideea este că şi la domnul Paşca, ca şi la alţii, e vorba despre aparenţă. Când mergi într-o inspecţie acolo, tu vezi că acela este un serviciu social. Nu ai nevoie de prea multe date ca să-ţi dai seama că acolo este un serviciu social sau socio-medical.

Însă ceea ce văd tot mai mult sunt furnizori care îşi iau autorizaţie sanitară de funcţionare şi spun că ei, de fapt, oferă îngrijiri medicale. Ei bine, domnul Paşca a fost mult mai şmecher: a zis că sunt locatari. Şi ce mi se pare interesant aici, apropo de ce ai putea face, este să te uiţi. Noi luăm în casă fiecare câte o sută de oameni? Nu ştiu ce să zic. Eu cred că mă caută de la evidenţa populaţiei şi de la poliţie. Nu e normal să nu se uite nimeni să vadă ce e în casa mea.

Preşedintele Camerei Deputaţilor, Sorin Grindeanu, lider al PSD, a transmis, sâmbătă, un mesaj de Ziua Independenţei Statelor Unite ale Americii în care arată că această ţară rămâne un reper al democraţiei, la 250 de ani de la înfiinţare.

„Statele Unite ale Americii rămân un reper al democraţiei! La 250 de ani de la înfiinţare, SUA demonstrează că o viziune corectă te poate propulsa în primul eşalon al statelor puternice, indiferent de contextele istorice. La mulţi ani America! Happy Independence Day!”, a scris Grindeanu pe Facebook.

Declaraţia de Independenţă a SUA a fost adoptată pe 4 iulie 1776. Din 1941, în timpul mandatului de preşedinte al lui Franklin Delano Roosevelt, data de 4 iulie a fost marcată drept Ziua naţională a Statelor Unite ale Americii.

Opt fotbaliști din naționala Tunisiei au fost depistați pozitiv la o substanță interzisă în timpul Cupei Mondiale. Ancheta arată că sportivii au consumat carne contaminată la baza lor de pregătire din Monterrey.

Presa din Anglia a dezvăluit detaliile acestui caz incredibil chiar în timpul fazei eliminatorii a turneului, conform digisport.ro.

Ce substanță au descoperit medicii

Jucătorii au picat testul anti-doping după ce medicii au găsit clenbuterol în organismul lor. Această substanță este strict interzisă de Agenția Mondială Antidoping. Sportivii folosesc des acest produs pentru a slăbi și pentru a păstra masa musculară. Substanța dilată căile respiratorii și ajută la arderea rapidă a grăsimilor.

Cum a ajuns substanța în mâncare

Autoritățile au aflat rapid cum au fost contaminați fotbaliștii africani. Ei au mâncat carne de vită dintr-o sursă locală din Mexic. Fermierii mexicani folosesc des clenbuterol pentru a crește greutatea animalelor din ograda lor. Jucătorii nu au vrut să își îmbunătățească performanțele sportive în mod intenționat.

Tunisia a părăsit Cupa Mondială

Substanța nu i-a ajutat deloc pe tunisieni la acest turneu final. Echipa a pierdut toate cele trei meciuri din faza grupelor. Tunisia a primit 12 goluri și a fost eliminată rapid din competiție. Cazuri asemănătoare de contaminare au mai avut loc în Mexic în anul 2011.

Dacă vrei să afli mai multe despre acest caz, pot să îți ofer detalii despre ancheta WADA sau despre programul optimilor.