Motivul zelului ardelenilor: cei 32 de stâlpi de iluminat, care au apărut în Grădina Publică
După o iarnă prietenoasă şi o primă lună de primăvară, în care Grup Corint, firma din Alba Iulia, ar fi putut să lucreze nederanjată de condiţiile meteo, chiar să încheie reabilitarea Parcului Kretzulescu, a clădirii fostelor băi şi a Grădinii Publice, dar n-a făcut-o, pe motiv de necesitate a refacerii proiectului, a dat hărnicia în ardeleni taman când s-au pus ploile pe noi. Şi tot plouă de mai bine de o lună, de când muncitorii au revenit pe şantier, după o jumătate de an de pauză. De muncit, muncesc, chit că toarnă cu găleata, ceea ce pune sub semnul întrebării calitatea intervenţiilor executate pe udătură. Nu mai spunem că imobilul fostelor Băi Kretzulescu a fost, parţial, decopertat, aşadar, nemaiavând acoperiş, a fost „îmbăiat”, cel puţin, o săptămână, cât a dat de sus aproape în fiecare zi. Dar, pesemne, o fi şi asta o manieră de lucru, în mediu umed, necunoscută nou, muntenilor, pe care o aplică în munca lor restauratorii de monumente istorice ardeleni. Dacă nu greşim, tot sub jet de apă a fost curăţată şi Poarta Sărutului de la Târgu Jiu, până a căpătat un aspect gălbui, care i-a îngălbenit pe oficialii de la Cultură, când au văzut hal de restaurare. Ce îi zoreşte pe ardelenii cantonaţi la Câmpulung, într-un număr deloc de dat pe spate contribuabilii locali – deşi, după debutul jenant, ne-am fi aşteptat să spele ruşinea măcar cu efective care să creeze impresia unei avansări rapide a lucrării – este stadiul exagerat de redus al investiţiei care n-ajunge nici la 10% din ceea ce trebuie realizat, conform proiectului.

Feerie de lumini în centru, beznă în cartiere?

Săptămâna trecută, chit că a plouat serios, muncitorii firmei constructoare au putut fi zăriţi la lucru. Vineri, strada D.I. Berechet, pe care este amplasat fostul Cinematograf „Muscelul”, fusese închisă, fiindcă o echipă „subţirică”, numeric vorbind, dădea un şanţ în jurul gardului Grădinii Publice. Ca noutate în peisajul parcului central, care a căpătat prea multă luminozitate prin defrişarea masivă, care permite celor cu ochi de vultur să vadă, de la intrare, statuile din partea opusă: au apărut stâlpii de iluminat, a căror achiziţie a fost anunţată de primarul Călin Andrei la sfârşitul lunii ianuarie a acestui an. Ei fuseseră cumpăraţi la finele lui 2013, însă montarea lor s-a produs de curând. De fapt, lucrarea de instalare a stâlpilor de iluminat pare a fi motivul elanului care i-a lovit pe ardelenii de la Corint.
„Pe finalul de an – declara Călin Andrei nu cu mult timp în urmă – s-au făcut şi aprovizionări cu materiale importante, mă refer la sistemul de iluminat din parcuri, stâlpii şi corpurile de iluminat. Acestea sunt cu valori destul de importante. Noi nu am achitat încă această marfă, pentru că aşteptăm să vedem ce îşi propun şi pentru punerea în operă a materialelor aduse.” Afirmaţia era valabilă acum câteva luni, dar lucrurile s-au schimbat între timp, de vreme ce aspectul Grădinii Publice a suferit o schimbare prin montarea stâlpilor şi a corpurilor de iluminat, care n-au nimic în comun cu parfumul de epocă pe care credeam că-l vor reconstitui autorităţile locale.
Decoraţiunile sub forma unor cilindri cu broderie metalică, ce lasă să se întrevadă un corp interior în mai multe culori, sunt cât se poate de moderne şi n-au de-a face cu aerul Câmpulungului de altădată. În fine, nu putem spune că n-arată bine şi, din câte am înţeles, preţul unui stâlp nu este de lepădat. Călin Andrei vorbea de „valori destul de importante”. Dacă luăm în calcul că sunt montaţi, până în prezent, 32 de stâlpi, la „valori destul de importante”, achiziţia ar putea fi considerată o avere. Dar, vorba românului fudul, “dai un ban, dar stai în faţă”. Şi tot în faţă vom sta şi la facturile de iluminat, dar, probabil, inconvenientul va fi rezolvat prin oprirea curentului în cartiere, ca pe timpuri, în favoarea unui centru feeric. Păcat că autorităţile n-au luat în calcul varianta fondurilor europene, pentru realizarea unui sistem prin care lumina solară să fie transformată în energie electrică, pentru a compensa cumva scumpătatea de consum din Grădina Publică.

Proiect pretenţios, lucrat fără pretenţii

De fiecare dată când vorbeşte despre proiectul său de suflet, primarul Călin Andrei laudă şi debutul lucrării, şi firma constructoare. „Atunci când au demarat lucrările, au venit în forţă, s-au organizat extraordinar de bine, au împrejmuit Parcul Kretzulescu… schelele pe clădirea băilor, organizarea de şantier aranjată. Referinţele despre firmă, şi-n momentul de faţă, sunt unele pozitive, legate, în special, de proiectele de la Sibiu şi Alba Iulia, adică o firmă cu experienţă în reabilitare de centre istorice. Nu aveam de unde să ştim că ceea ce ne-au prezentat ca termene de finalizare a acestor obiective pe care le-au „atacat”, Parcul Kretzulescu, clădirea băilor, Grădina „Merci”, nu vor fi respectate. Mie mi s-au părut de la început extrem de optimiste, dar, ştiind că firma a lucrat proiecte mult mai mari decât cel de la Câmpulung, am considerat că experienţa dânşilor este cea care poate să glăsuiască peste ceea ce gândeam noi.”, a încercat primarul să-i convingă pe câmpulungeni că Grup Corint este alegerea cea mai potrivită.
Şi, totuşi, ce s-a întâmplat de s-au dezumflat la foarte scurt timp după ce au întors parcurile cu fundul în sus? Detaliile de execuţie ar fi fost problema care a generat discuţii pe parcursul implementării, iar de la discuţii, până la încetarea definitivă a lucrului, n-au fost decât vreo şase-şapte luni de târşâială dintr-o parte într-alta, spre ciuda trecătorilor care luau mocăiala de sub ochii lor drept o bătaie de joc.          
După detaliile de execuţie, la completarea cărora s-a lucrat încă vreo şase luni, timp în care pe şantier a bătut vântul, altă problemă a fost personalul de la Câmpulung, din rândurile căruia lipseau şi muncitorii, lipseau şi specialiştii, în ciuda faptului că este un proiect complex, pe zonă istorică, pe fonduri europene, deci, un proiect pretenţios. Exprimându-şi o bănuială personală, Călin Andrei încerca să scoată firma în ochii acuzatori ai câmpulungenilor, prin faptul că şi-a continuat proiectele din Cetatea de la Alba Iulia şi, de aceea, a lăsat baltă Câmpulungul. „Acum, marele proiect de la Alba Iulia s-a finalizat, mai există un proiect mai mic de punere în valoare a vestigiilor istorice descoperite în perioada implementării proiectului mare, dar şi acela se apropie de finalizare. Practic, n-ar mai trebui să existe această motivaţie.”, erau declaraţiile primarului la începutul anului.  
Nici acum, odată reveniţi pe şantierul de la Câmpulung, n-au efective de lucru impresionante, dar se lucrează, aşa cum am arătat la început, indiferent de vreme. Reluăm asigurarea dată de primar că nu se vor deschide alte şantiere, până nu vor fi finalizate parcurile şi clădirea băilor, unde mai este de lucru încă o vară. Posibil şi o toamnă.