Joi a fost publicat în MOf cea mai recentă versiune a ordinului MS privind protocolul de tratament al infecției cu SARS-CoV-2, patogenul responsabil de COVID-19. ”Nota de plată, per caz serios, urcă vertiginos spre aproape 10 mii de Euro/ zi, în cazuri selecte. Câte cazuri severe a avut România, în acești doi ani? Dacă iei numărul deceselor, și înmulțești cu un factor de 2 (mortalitatea în terapie intensivă este spre 50%). Costul, pentru aceste cazuri, unde șederea medie în spital a fost – să zicem – de 7 – 10 zile, urcă, ponderat la aproximativ 5000 de Euro per caz, spre jumătate de miliard (!) de Euro. Adică în jur de 250 de milioane de EUR/ an”, scrie pe pagina sa de Facebook psihiatrul Gabriel Diaconu, consilier al ministrului Rafila.

Documentul are 12 pagini, și conține toate medicamentele indicate în diversele forme ale bolii, dar și complicațiilor ei la nivel de organ, sistem sau organism pe de-a întregul.

Dintre antivirale, cu niveluri variabile de eficacitate, rămân în lista de produse favipiravir, remdesivir, molnupiravir și combinația nirmatrelvir/ ritonavir (Paxlovid), respectiv anticorpii monoclonali / ”vimabi”.

În rest o lungă listă de avantaje/ dezavantaje, probleme pe care le poate pune sănătatea șubredă anterioară a pacientului, protocoalele de administrare ale medicației anticoagulante orale, respectiv anticoagularea în cazul complicațiilor trombotice date de COVID,

Folosirea judicioasă și de oportunitate a corticosteroizilor, dar și chestiunea folosirii antibioticelor doar dacă se confirmă supra-infecția bacteriană, altfel rară în COVID-19.

”Ce face acest document să fie, însă, cu adevărat apăsător, este că, luat pe îndelete, îți spune povestea nevaccinatului prin excelență. Nu vorbim aici de hapuri și bumbi, de nasturi și pastilele ălea mici, galbene cât unghia. Aici e artileria grea a medicinii, e Bentley-ul cercetării medicale în ce privește morbiditatea pe care o poate da coronavirusul. Și, cu toate numele greu pronunțabile, cu toate schemele altfel hiper-specifice, impactul asupra mortalității este cel mult modest la cei cu boli sistemice pre-existente, sau vârstnici, sau cei cu imunitate compromisă.”, scrie Diaconu.

Acesta atrage atenția oamenilor că, într-un final, tot ei sunt cei care decontează aceste costuri, ăntr-o formă sau altă, și-i critică pe politicienii care evită să ia măsurile sanitare care se impun.

”Vorbim de bani ai contribuabilului. Banii tăi. Indiferent dacă sunt prin contribuție directă la sănătate, sau indirect prin povara economică, cea pe care o simți când te duci să-ți iei pâine, combustibil, haine șamd.

Prin comparație, dacă vaccinarea ar fi avut succes, dincolo de morțile prevenibile, de oroarea complicațiilor, de drama publică și tragedia neștiută a atâtor amar de oameni, am fi economisit jumătate din bani pe puțin doar prin faptul că n-am fi avut spitalele pline. Sunt multe feluri de prostie omenească. Cea tipic românească e despre ”tratamentele gratuite”. Nu există tratamente gratuite. Tu plătești pentru ele, într-un fel sau altul. Statul mai pune și el o parte, și îți spune că accesul e gratuit. Accesul da. Tratamentul nu. Doar că nu scoți tu banii din buzunar. Sau nu pe moment.”, mai spune consilierul ministrului Sănătății.