Extinderea UE către țările din Europa Centrală și de Est acum douăzeci de ani a provocat o deplasare puternică a resurselor industriale europene către est. Confruntat cu întârzierea dezvoltării mașinilor electrice de către producătorii Bătrânul Continent, Estul Europei se îndreaptă acum spre Asia. România, dar și alte state din Europa de Est devin o piață tot mai tentantă pentru China, care și-ar putea extinde puternic operațiunile în această zonă a Europei, informează LeMonde.

Când țările din Europa Centrală și de Est au aderat la Uniunea Europeană în 2004, a fost o dublă oportunitate pentru industriașii de pe Bătrânul Continent. Deschiderea către Est le oferea acces la aproximativ o sută de milioane de noi consumatori și era promisiunea unei forțe de muncă calificate, cu un cost pe oră de peste cinci ori mai mic decât media europeană.

Dar, spre deosebire de intrarea în 1986 a Portugaliei și Spaniei, această nouă extindere a provocat o schimbare semnificativă a resurselor industriale europene. Noile state membre sunt singurele, alături de Germania – care a „jucat” complementar cu ele – ce rămân cu o pondere a industriei menținută în valoare adăugată de peste 20%, în timp ce în Franța, Spania și chiar Italia, ponderea industriei a scăzut sub 15%.

Costuri reduse și competitivitate consolidată

„Costul scăzut al forței de muncă nu explică totul”, subliniază Thomas Grjebine, economist la CEPII (Centrul de Studii Prospective și de Informații Internaționale). Prin reducerea cheltuielilor publice la începutul anilor 2010, țările din Europa Centrală și de Est și-au redus cererea internă și și-au consolidat competitivitatea internațională”, reamintește Grjebine.

În Ungaria, ponderea în PIB a consumului a fost redusă cu șapte puncte între 2009 și 2015, în timp ce ponderea producției a crescut cu 4 puncte. Pe parcursul deceniului 2010, Slovacia și-a redus cheltuielile publice cu patru puncte și a înregistrat o creștere a ponderii industriei sale manufacturiere în PIB cu 6 puncte. Același lucru în Polonia, unde cheltuielile publice au scăzut cu 2 puncte, în timp ce ponderea sectorului de producție a câștigat 3 puncte între 2013 și 2016.

Drept urmare, în loc să cumpere mașini concepute pentru ei, precum Dacia Logan produsă de grupul Renault în România începând din 2005, consumatorii din aceste țări au preferat achiziționarea de mașini second hand, mai ieftine.

Un deceniu de relocări

Peste 70% din vehiculele produse în țările Europei Centrale și de Est sunt exportate, conform lui Bernard Jullien, lector specializat în industria auto la Universitatea din Bordeaux. Din cauza lipsei unei cereri interne suficiente, au fost necesare noi alegeri privind locul de producție. „Fabricile ultramoderne instalate în Est au devenit între 2005 și 2015 unități de relocare”, conchide universitarul.

Europa Centrală, care a produs puțin sub 1,5 milioane de vehicule în 2000 conform S&P, a ajuns la 3,6 milioane în 2022.

Franța a mers în direcția opusă: a produs doar 1,4 milioane de mașini în 2022, față de 3,3 milioane în 2000. Cota de piață a Franței în producția europeană de automobile reprezintă acum doar 8,9%, față de 14,2% pentru Slovacia. Franța deținea încă 13,1% din piață în 2008, anul în care comerțul său extern de automobile a scăzut brusc.

După douăzeci de ani, costurile salariale au crescut semnificativ, iar competențele încep să devină mai rare în Est. Concurența cu țările din Africa de Nord și Turcia este, de asemenea, în creștere, dar noile state ale Uniunii au dezvoltat un ecosistem industrial solid care a convins de exemplu grupul Hyundai-Kia din Coreea de Sud, care a deschis acum fabrici în Cehia și Slovacia. În plus, „tensiunile geopolitice și provocările logistice pe care le provoacă acestea ne împing să reducem cât mai mult posibil lanțurile de aprovizionare”, ceea ce este în avantajul fabricilor din țările est-europene, adaugă Nikolaus Lang, director asociat BCG.

Noul orizont chinezesc

Într-un raport din mai 2020, Institutul Polonez pentru Economie estima că o relocare a producției dinspre China ar putea genera profituri de 22 de miliarde de dolari pe an în țările Europei Centrale și de Est. După ce au fost „baza delocalizată” a industriei europene, ale cărei vârfuri nu au ținut pasul mașinilor electrice, aceste țări est-europene au acum tot interesul să devină capul de pod al Beijingului pe Vechiul Continent.

Mai ales că „logica competiției sociale din UE asigură o dinamică favorabilă țărilor din Europa Centrală și de Est”, după cum subliniază Bernard Jullien. Regimurile politice din Est, mai puțin atente la problemele democratice, uneori favorabile noului proiect Drumurile Mătăsii, le fac atractive pentru Beijing. Potrivit expertului citat, anunțul făcut la sfârșitul anului trecut de către gigantul chinez BYD privind instalarea unei prime fabrici europene în Ungaria este doar începutul.

Ce este noul ”Drum al Mătăsii”

Belt and Road Initiative (BRI), cunoscut și sub numele de Inițiativa Centură și Drum (C&D), este un program de dezvoltare globală lansat de guvernul chinez în 2013 și este considerat cel mai mare proiect din lume în acest moment. Acesta este un proiect masiv de infrastructură și cooperare economică care vizează conectarea și facilitarea comerțului între China și diverse alte țări din Asia, Europa și Africa.

Inițiativa se concentrează pe construcția de rețele de transport și energie, precum autostrăzi, cai ferate, porturi și conducte, în scopul de a promova conectivitatea între țări și regiuni. În plus, BRI implică și dezvoltarea de parcuri industriale, zone economice speciale și alte proiecte de investiții în diverse sectoare economice.

Obiectivul principal al Belt and Road Initiative este de a facilita comerțul și cooperarea economică între China și alte țări participante, promovând dezvoltarea regională și globală. Acest proiect a fost descris ca fiind cel mai ambițios proiect de infrastructură din lume și are un impact semnificativ asupra economiei mondiale și a relațiilor internaționale.

Sursa: LeMonde, în traducerea Rador Radio România

Fondatorul Platformei Demnitate şi Adevăr (DA) Andrei Năstase, cândva unul dintre aliaţii şi susţinătorii preşedintei Maia Sandu, a anunţat că va candida la alegerile prezidenţiale din 20 octombrie din Republica Moldova în calitate de independent.

Andrei Năstase a fost întrebat într-o emisiune televizată dacă urmează să revină în politică şi dacă intenţionează să candideze la alegerile prezidenţiale din toamna acestui an, relatează NewsMaker.

„Nu aş mai fi ieşit în spaţiul public dacă în Republica Moldova lucrurile ar fi mers bine. (…) Urmare a mai multor discuţii purtate în ţară şi în străinătate, şi culminate cu întâlnirea pe care am avut-o duminică cu mai mulţi simpatizanţi şi susţinători ai mei, am decis că voi candida la alegerile prezidenţiale din acest an ca şi independent. Bineînţeles, nu fără suportul tuturor celor care au fost alături de mine pe parcursul anilor, suportul celor care au rămas dezamăgiţi de guvernarea actuală”, a declarat Năstase.

Andrei Năstase şi-a început activitatea publică în calitate de fondator şi lider al Platformei Civice „Demnitate şi Adevăr”, preluând ştafeta mişcării protestatare din 2015. A participat la alegerile din 2016 pentru funcţia de preşedinte al Republicii Moldova, dar s-a retras în favoarea candidatului comun al forţelor politice anti-oligarhice, Maia Sandu.

În 2018 a câştigat alegerile pentru funcţia de primar general al municipiului Chişinău, dar rezultatele alegerilor au fost invalidate pe motiv că şi-ar fi făcut campanie electorală în ziua alegerilor.

A devenit ulterior unul dintre liderii Mişcării de Rezistenţă ACUM.

Năstase a fost şi ministru al afacerilor interne, iar ulterior consilier în Consiliul Municipal Chişinău (CMC).

Cine s-a mai anunţat pentru cursa electorală din octombrie

Alegerile prezidenţiale din Republica Moldova au fost anunţate pentru 20 octombrie, concomitent cu un referendum pentru aderearea la UE.

Preşedinta Maia Sandu a anunţat oficial că va candida pentru un nou mandat.

Va candida la alegerile prezidenţiale şi fostul ministru de externe în cabinetul de miniştri condus de democratul Pavel Filip, Tudor Ulianovschi.

Fostul primar de Bălţi, Renato Usatîi, a admis că şi-ar putea înainta şi el candidatura.

În martie 2024, primarul municipiului Chişinău, Ion Ceban, nu excludea posibilitatea de a candida la funcţia de preşedinte al ţării. Totuşi, o decizie în acest sens ar urma să fie luată doar în cadrul partidului pe care îl conduce – Mişcarea Alternativa Naţională.

Liderul socialiştilor, fostul preşedinte Igor Dodon, ar fi gata să-l susţină pe fostul procurorul general Alexandr Stoianoglo în calitate de candidat unic a „4-5 forţe de opoziţie”, la alegerile prezidenţiale. Totuşi, Dodon a spus că socialiştii continuă să caute cu alte „2-3-4 partide un candidat”.

Fostul premier Ion Chicu, lider al Partidului Dezvoltării şi Consolidării Moldovei, intenţionează să participe la următoarele alegeri prezidenţiale, însă decizia finală aparţine Consiliului Politic Naţional al partidului.

Este de aşteptat, de asemenea, ca şi alianţa partidelor proruse „Victorie”, anunţată la Moscova luna trecută şi formată în jurul oligarhului fugar Ilan Şor, să aibă propriul candidat la preşedinţie.