Conecteaza-te cu noi

NATIONAL

Imaginea momentului: Președintele intră în teren, PNL așteaptă cuminte pe tușă / Cum îi împinge Iohannis pe liberali spre un guvern minoritar

Publicat

in

Președintele Klaus Iohannis a trasat din nou liniile jocului politic, miercuri, într-o intervenție publică din Slovenia. În timp ce liderii PNL au intrat în silenzio stampa, președintele ne spune că responsabili de criza politică sunt PSD-USR-AUR și ei sunt cei care trebuie să vină cu soluții. Mai mult de atât, șeful statului lasă de înțeles că USR nu mai este un partener credibil. Mesajele transmise de președintele României scad șansele refacerii Coaliției PNL-USR-UDMR și îi îndreaptă pe liberali spre varianta guvernului minoritar.

În strânsă colaborare cu președintele, PNL face zid în jurul lui Florin Cîțu și închide temporar toate canalele de comunicare cu celelalte partide politice. Surse din interiorul PNL au declarat pentru HotNews.ro că până la consultările de la Cotroceni de săptămâna viitoare nu se discută nicio strategie pentru rezolvarea crizei politice.

“Noi nu mai ieșim cu nimic până după consultările de la Cotroceni. Au fost oprite toate aparițiile publice ale liderilor din conducerea PNL. Noi vom comunica strict pe subiectul pandemiei și al compensării pe energie. Ne vedem de treaba la Guvern, guvernăm chiar și cu prerogativele amputate. Nu noi am dat jos Guvernul să venim cu soluții. Să rezolve Cioloș, Simion și Ciolacu criza politică”, au declarat pentru HotNews.ro, un lider PNL.

De alfel, mesajele pe care liderii PNL și președintele Klaus Iohannis le-au transmis imediat după moțiunea de cenzură au fost îndreptate împotriva foștilor parteneri de Coaliție -USR.

Șeful statului a revenit asupra “trădării USR”, într-o declarație publică, miercuri, făcută în Slovenia. Iohannis a anunțat că nu crede că după prima rundă de consultări se va cristaliza o soluție. Șeful statului a mai spus că este posibil să fie nevoie de încă o rundă de consultări. Totodată, președintele a ținut să sublinieze că USR mai este un partener credibil.

“Dacă vrem să analizăm faptele și nu poveștile politice, vedem că USR a fost în Guvern, a abandonat guvernarea, a votat USR împreună cu PSD și cu AUR pentru căderea Guvernului din care au făcut parte. Aceștia sunt niște pași politici cu mare greutate și nu știu dacă partidele vor putea sau vor dori să treacă peste aceste lucruri. E greu de negociat cu un fost partener care a votat să îți dărâme Guvernul”, a subliniat Klaus Iohannis.

În tabloul politic al momentului, liderii USR și-au anunțat disponibilitatea de a merge cât mai rapid la consultări, la Cotroceni pentru identificarea unei soluții. Vicepreședintele USR Ionuț Moșteanu a reacționat la declarațiile președintelui Klaus Iohannis și atrage atenția că nu este necesar să se piardă timpul încă o săptămână pentru a începe consultările.

“Președintele este parte din problemă dar și parte din soluție și trebuie să-și asume un rol corect de mediator pentru a reface o majoritate parlamentară. Credem ca este ne-necesar să mai pierdem timpul pentru încă o săptămână pentru că nu știu ce crede dînsul că se va întâmpla. Florin Cîțu ne-a dat afară din Guvern doi miniștri și sunt sigur că nu a făcut-o de capul lui și a avut o anumită susținere în aceste acțiuni pripite. Nu am abandonat guvernarea, am fost dați afară din acest Guvern(…) România nu trebuie să rămână dependentă de un singur om. Văd că președintele îl susține cu tărie. Eu cred că Florin Cîțu nu este alesul lui Dumnezeu la Palatul Victoria, este rezultatul unui dialog între partenerii din Coaliție”, a declarat Moșteanu la Parlament.

Declarațiile șefului statutului coroborate cu strategia liberalilor de a evita orice acțiune politică pentru următoarea perioadă au legătură cu strategia gândită la Cotroceni în urma cu o lună – un guvern minoritar cu sprijinul PSD în Parlament.

HotNews.ro a relatat încă din 4 septembrie că, în plin scandal politic PNL-USR, președintele Klaus Iohannis a făcut o înțelegere cu PSD pentru a bloca moțiunea USR și a-l menține pe Florin Cîțu la șefia Guvernului până când acesta va fi ales președintele PNL. Social democrații primeau la schimb accesul la resursele statului, prin susținerea unui Guvern minoritar.

În această cheie trebuie privite mutările de pe scena politică, după căderea Guvernului Cîțu.

Sursele HotNews.ro susțin că planul inițial dintre președintele Klaus Iohnnis și Marcel Ciolacu a suferit modificări. Mai exact, PSD nu este dispus să-și asume un Guvern minoritar în Parlament dacă va fi condus din nou de Florin Cîțu.

Surse social-democrate au declarat pentru HotNews.ro că liderii vechi din PSD, Paul Stănescu, dar și Gabriela Firea i-ar fi transmis lui Marcel Ciolacu că este exclusă orice viitoare susținere în Parlament a lui Florin Cîțu pentru postul de premier.

“În plină criză epidemiologică și energetică, PNL poate invoca soluția de compromis – PSD care va fi singurul dispus să susțină un guvern minoritar. Condițiile PSD sunt fără Florin Cîțu și bani din PNRR pentru investițiile propriilor primari. De asemenea, PSD ar putea cere ca două-trei ministere cheie (Ministerul Sănătății, Ministerul Justiției) din viitorul Guvern să fie conduse de tehnocrați. Negocierile concrete vor demara de săptămâna viitoare”, au explicat sursele citate.

Astfel, strategia imediată a lui Klaus Iohannis și a liberalilor este să tragă cât mai mult de timp, iar Florin Cîțu și Guvernul să rămână cât mai mult interimar. Liberalii invocă situația Guvernului Boc care a picat în Parlament prin moțiunea de cenzură pe 13 octombrie 2009 și a asigurat interimatul pe o perioadă de două luni și jumătate, până pe 23 decembrie 2009.

În acest sens, șeful statului a precizat miercuri, că, dacă partidele nu se înțeleg, atunci acest guvern interimar va rămâne în funcție până când se găsește o nouă soluție (…) Nu există niciun înlocuitor, țara nu poate să rămână total neguvernată și cred că până la urmă toată lumea va înțelege că este mai bine să avem un guvern cu puteri depline decât un guvern interimar”, a explicat președintele.

Scenariul inițial făcut la Cotroceni pe guvernarea minoritară cu susținerea PSD vizează un plan structurat în mai multe etape. Președintele făcea prima nominalizare în persoana unui premier de sacrificiu care nu ar reuși să coaguleze o majoritate în Parlament. Numele de premier de sacrificiu vehiculate sunt mai nou Dan Vîlceanu și Lucian Bode.

După ce prima propunere de premier nu va reuși să strângă o majoritate parlamentară, președintele ar face cea de-a doua nominalizare, de acestă data în persoana lui Florin Cîțu. Cu respingerea PSD, cea de-a doua propunere ar pica. Președintele ar putea declanșa alegerile anticipate, dar situația proastă a PNL nu ar aduce niciun avantaj ci ar complica lucrurile.

Astfel cea de-a treia nominalizare ar fi un premier liberal care ar fi votat fie de USR și s-ar reface Coaliția, fie de PSD și ar fi un Guvern minoritar trecut de Parlament.

Discuțiile și negocierile vor demara de săptămâna viitoare și se așteaptă ca o soluție pentru criza politică să nu fie aplicată prea curând.

Citeste mai mult
Click si comenteaza

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

NATIONAL

Peste 20.000 de persoane au vizitat Muzeul în aer liber din Pădurea Dumbrava, în cadrul evenimentului Noaptea Muzeelor

Publicat

in

INS anunță că producţia de ţiţei a României a scăzut cu 3,4%, în primele trei luni din 2024, iar importurile s-au redus cu 15,1%

Citeste mai mult

NATIONAL

O călătorie inocentă în inima Transilvaniei

Publicat

in

Când am hotărât să petrecem vacanța în inima Transilvaniei, la Târgu Mureș, am avut parte de câteva ridicări din umeri: “De ce tocmai la Târgu Mureș? Ce să faceți acolo? Sigur, am auzit că este un oraș frumos, dar…”. Vorbe, le-am ascultat, le-am uitat și nu ne-a trecut prin gând nicio clipă să schimbăm planul. Dintru început ideea a fost să ne stabilim baza în Târgu Mureș și apoi să facem câteva expediții în inima Transilvaniei: castelul Teleki, salina Praid, Lacul Ursu la Sovata și, cu puțin noroc, vizitarea unui atelier de lutier la Reghin.

Biserica lui Petru Maior, ReghinFoto: Arhiva personala

Firește că planul a suferit schimbări drastice chiar din ziua plecării spre Târgu Mureș și, dacă n-am fi făcut deja rezervarea la hotel, mare lucru dacă farmecul Ținutului Secuiesc nu ne-ar fi deturnat total. Cu o seară înainte de plecare am hotărât să includem în plan un popas la Miercurea Ciuc, cu unicul scop de a vizita locul de pelerinaj de la Șumuleu Ciuc: mânăstirea franciscană cu Bazilica Sfânta Fecioară Maria, dealul Calvaria și platoul unde de Rusaliile catolice se adună mulțimea care participă la pelerinajul ce are o tradiție de mai bine de cinci secole.

Șumuleu Ciuc. Sursa: arhiva personală

Miercurea Ciuc este un oraș simbol pentru Ținutul Secuiesc, iar pentru noi a fost prima oară când l-am vizitat; mai bine mai târziu decât niciodată. După cum știm, încă perioada medievală zona Ciucului a fost locuită de triburile secuiești contractate de coroana maghiară să apere frontierele regatului. În secolul al XIII-lea, Miercurea Ciuc a fost menționată pentru prima dată sub numele de “Czikus”, iar apoi în documente din secolele următoare apare sub diverse denumiri, printre care “Szeklerköcze”, “Czucz”, “Szeklerkövár” sau “Szeklermélc”.

În timpul regelui Ludovic I al Ungariei (1342-1382), orașul a primit statutul de oraș liber regesc și a început să se dezvolte economic și cultural. În perioada medievală și în timpul Renașterii, Miercurea Ciuc a fost un important centru comercial și cultural pentru secuii din zonă. În secolele următoare, orașul a trecut prin diferite perioade de subordonare și conflict, fiind parte a Regatului Ungariei, apoi a Imperiului Habsburgic, și de un secol a României.

Șumuleu Ciuc face parte din orașul Miercurea Ciuc, adică întreg locul unde a fost ridicată Bazilica și acareturile mânăstirii. Mânăstirea Franciscană de la Șumuleu Ciuc este un important centru de spiritualitate și pelerinaj din România, cu o istorie strâns legată de tradiția religioasă și culturală a Transilvaniei. A fost fondată în secolul al XVII-lea, în jurul anului 1614, de către călugări franciscani. Inițial, a fost construită ca o modestă biserică de lemn în onoarea Sfântului Francisc de Assisi, dar în decursul timpului s-a dezvoltat și a devenit un important centru religios pentru credincioșii catolici români și maghiari.

Pelerinajul de la Șumuleu Ciuc are origini vechi și se desfășoară în fiecare an în a doua zi de Rusalii. Tradiția spune că în anul 1567, în timpul Răscoalei Țărănești de la Bobâlna, credincioșii catolici români din zonă s-au refugiat în pădurea de la Șumuleu pentru a se ruga. În timpul rugăciunii, o femeie aflată în mulțime a început să strige că ar fi văzut chipul Sfintei Fecioare Maria pe trunchiul unui copac. Acest eveniment miraculos este considerat începutul pelerinajului de la Șumuleu Ciuc.

Statuia Fecioarei Maria, “Femeia îmbrăcată în soare”. Sursa: arhiva personală

Principalul punct de atracție al Bazilicii este, desigur, statuia Fecioarei Maria – “Femeia îmbrăcată în soare” – despre care istoria ne spune că “le-a dat secuilor forță și curaj pentru a învinge oastea protestantă a lui Ioan Sigismund în sâmbăta dinaintea Rusaliilor anului 1567, când a venit să impună cu forța Reforma Protestantă”[2].

După ce am vizitat Bazilica, am urcat colina, dar nu pieptiș pe drumul Calvariei, ci pe drumul forestier cu pantă molcomă, așa cum ne-a sfătuit o doamnă în vârstă și foarte primitoare de la punctul de informare turistică. Din fericire am avut parte de o vreme splendidă și am constatat că nu suntem singurii pelerini, chiar dacă era o zi de luni: mulți pelerini sau turiști, familii dar și grupuri organizate, din țară și din Ungaria.

Urcușul și toată plimbarea pe dealurile Șumuleului ne-au deschis pofta de mâncare și ne-am dorit să luăm masa la un restaurant celebru al Miercurei, adică la “Cinci căței” (Öt Kutya), doar că – al neajuns al unei zi de luni – l-am găsit închis. Cu un regret, am apelat la restaurantul pensiunii “Gambrinus” și ne-a răsplătit onorabil așteptările, cu ciorbe ardelenești minunate și ficăței la tigaie cu sos, în porții generoase, totul pregătit ca la carte.

N-am putut zăbovi mai mult și am luat calea spre Târgu Mureș, către Odorhei, apoi Praid și Sovata și, peste dealuri, prin Miercurea Nirajului, am intrat spre seară în oraș, dinspre Livezeni și ne-am cazat. Pentru că primăvara târgmureșeană s-a dovedit generoasă, am ieșit și la o plimbare prin centrul urbei, în recunoaștere. În urmă cu vreo 35 sau 36 de ani, încă student fiind, petrecusem o săptămână în Târgu Mureș, gazdă fiindu-ne campusul Universității de Medicină. Am regăsit zona centrală de parcă aș fi părăsit ieri orașul și nu știu cum ar trebui să interpretez acest lucru: o fi bine că este așa? Ce este sigur, am decis ca a doua zi să începem să explorăm Târgu Mureșul chiar cu campusul Universității de Medicină.

Orice călătorie este despre locuri și despre oameni, pe care pentru a le găsi (sau regăsi) și întâlni cum se cuvine este musai să-ți golești mintea de așteptări, să fii adică inocent ca un copil care vrea instinctiv să cunoască lumea. Când am intrat în campusul Universității de Medicină n-am mai recunoscut absolut nimic din ce văzusem odinioară, totul era cumva nou și neașteptat. Campusul este fermecător, mai ales într-o zi însorită și caldă de primăvară, cu nimic mai prejos decât am văzut la Oxford, de exemplu.

Clădirea principală a Universității de Medicină a fost menită să găzduiască o școală militară și a fost construită între anii 1906 – 1907 după un proiect conceput de firma “Frații Grünwald și Schiffer” din Budapesta, implicată și în construcția Palatului Culturii din Târgu Mureș. Abia în anul 1945 campusul a devenit unul universitar, după ce Regele Mihai I a semnat un decret–lege de înființare a Universității de Medicină și Farmacie, care astăzi poarte numele savantului George Emil Palade.

Am vrut să vizităm corpul principal, dar agentul de securitate ne-a refuzat politicos, motivând că avem nevoie de aprobarea administrației. Așa că am mai hălăduit un tip pe alei și, în cele din urmă, ne-am îndemnat să intrăm totuși undeva, adică într-o librărie unde se vindeau și diverse suveniruri. Ne-au atras atenția câteva lucruri: două cărți scrise de medicul anestezist Gabriel Gurman[3], sub pseudonimul Gabriel ben Meron și o plachetă înrămată cu imaginea Universității. Am vrut să cumpărăm și de aici a început un dialog neașteptat cu Gabriela Boangăr, responsabilă cu PR-ul și cu colega sa, Kinga Eszter Bota, care se ocupă de administrarea patrimoniului Universității.

Aflând că suntem pur și simplu turiști care vor să viziteze Universitatea, Kinga și Gabriela ne-au oferit cu entuziasm un scurt tur privat și ne-au vorbit despre preocupările lor și ale Universității. Am aflat astfel că Universitatea se extinde, că a deschis un campus propriu la Hamburg, găzduiește în campus și un liceu de specialitate, pe lângă numeroase clinici; am vizitat sala Senatului, studioul media și senzaționala Grădină Botanică (fieful farmacologilor) și Parcul Dendrologic. Ce ne-am fi putut dori mai mult? Kinga Bota ne-a vorbit cu căldură și despre Gabriel Gurman, un prieten devotat al Universității, căruia editura universității îi editează aproape în fiecare an câte o carte de povestiri în limba română.

Amintirilor vechi le-au luat loc altele noi, mi se pare. Oricum, știam bine că în urmă cu trei decenii și mai bine, ca să ajungem cât mai repede în centrul orașului alegeam o scurtătură prin “Cetatea Neagră”, așa că după vizita la Universitate am căutat să refac acel drum scurt – recunosc, cu sprijinul aplicației Google –, mai ales că ansamblul medieval fortificat era trecut pe lista noastră.

Fortificația din mijlocul urbei, cunoscută sub numele de “Cetatea Neagră”, este din câte am văzut una dintre principalele atracții istorice ale orașului Târgu Mureș. Cetatea datează din secolul al XV-lea și a fost construită pentru a apăra comunitatea împotriva invaziilor otomane în principal. Inițial, era o construcție din lemn, dar ulterior a fost reconstruită din piatră în stil gotic; are forma unui poligon neregulat cu bastioane și turnuri de apărare la colțuri. Cetatea a jucat un rol important în istoria orașului Târgu Mureș și a regiunii Mureșului, fiind un centru de apărare și administrativ. A fost martoră la numeroase evenimente istorice, inclusiv invazii, răscoale și schimbări politice.

În anul 2011 au fost începute ample lucrări de reabilitare finanțate cu fonduri europene pentru restaurarea componentelor artistice (picturi, stucaturi, fresce, elemente decorative exterioare, tâmplării) și remodelarea plasticii fațadelor, reabilitarea zidurilor exterioare și interne, amenajarea căilor de acces pietonale, a parcului arheologic și amenajări peisagistice. În anul 2018 a început și restaurarea Bisericii Reformate din incinta Cetății, cu fonduri alocate de guvernul de la Budapesta și fonduri din colecta făcută de enoriași. În timpul lucrărilor de restaurare a fost descoperită o frescă de secol XV reprezentându-l pe Ladislau cel Sfânt (Ladislau I-ul, rege al Ungariei în perioada 1077 – 1095).

Astăzi incinta “Cetății Negre” este amenajată asemeni unui spațiu urban multifuncțional, perfect pentru petrecerea timpului liber. Cât am zăbovit noi – prânzind la una dintre terase -, spațiul a fost luat cu asalt de elevii de clasa a opta care participau cu entuziasm la ritualul fotografiilor de absolvire; beneficiile civilizației care a descoperit fructele păcii și a conferit o nouă utilitate unui edificiu cândva militar, ultimă redută în fața unor amenințări barbare. Ar trebui să reflectăm mai mult la aceste lucruri în zilele noastre.

Nu sunt un gurmand și nici un călător de clasă, dar știu măcar atâta lucru că, atunci când ajungi într-un loc despre care vrei să știi cât mai multe, trebuie să cauți și o ospătărie care servește onest o masă bună. Să o și găsești, este o provocare deloc simplă și ai nevoie de noroc să se întâmple. Noi credem că am avut acest noroc, chiar dacă cineva ar putea, la o adică, să ne contrazică.

După ce am căutat recomandări despre locurile unde “se mănâncă bine” în Târgu Mureș, am ales de-a dreptul intuitiv restaurantul care se numește “La Teo” – bucătărie italiană interpretată local. Situat în apropierea zidurilor Cetății, lângă eleganta clădire a Colegiului “Papiu Ilarian”, restaurantul ne-a întâmpinat cu o vitrină de dulciuri, pe care am explorat-o cu sincer interes, după care am ales să luăm masa pe terasă, chiar dacă se însera și era răcoare.

Am comandat “Cottage Pie” – o tocană din carne de vițel, sub o crustă coaptă la cuptor de cartofi gratinați cu brânză Emmentaler și “Straccetti di Pollo” – carne de pui cu legume trase la tigaie și bine aromate, alături de paharele potrivite de vin. Adrian Teodorescu, omul din spatele acestui restaurant ce rezistă de cam trei decenii în urbe, intrase într-o conversație elaborată cu alți meseni, când în românește, când ungurește, despre tainele unora dintre preparatele sale, dar nu numai, dovedind din ce puteam auzi, mare talent de povestitor.

La un moment dat, după ce părăsise terasa, a venit și la masa noastră și a întrebat: “Ați comandat «Cottage Pie»? Nu pot să vă aduc, la mine la bucătărie cineva a greșit ceva și nu pot să vă aduc. Vă rog să vă alegeți orice altceva din listă, din partea casei.” Altceva, altceva… Păi, gulaș și mai vedem. “Sigur, vă aduc gulaș și apoi dacă mai doriți ceva, tot din partea casei!” Și în scurt timp a sosit o farfurie imensă de gulaș și farfuria frumos colorată cu “Straccetti di Pollo”.

Din priviri ne-am înțeles: am împins gulașul spre soția mea și eu am luat puiul. N-am scăpat privirilor agere ale lui Adrian Teodorescu: “Vai, nu vă place! Vă aduc altceva?” Nuuu, nu! E doar o schemă tactică a noastră, oricum noi împărțim jumătate – jumătate tot ce comandăm. Nu l-am împăcat și a rămas cu ochii pe noi. După ce a văzut că nu am glumit cu împărțitul între noi i-a mai venit inima la loc. Apoi am început să discutăm despre rețetele de gulaș, carnea ce trebuie folosită (vită, cabaline, porc în niciun caz, este un preparat al unor popoare nomade), momentul în care se adaugă paprica și dacă se pun sau nu roșii în oală.

Gulașul, așa cum l-am mai mâncat eu, nu este genul de masă pe care să o iei seara, mai ales când, odată cu vârsta, descoperi că nu mai ai digestia de odinioară. Dar gulașul lui Adrian Teodorescu nu mi-a produs (cu mâna pe inimă) nicio supărare peste noapte. Așadar am hotărât să încercăm în serile următoare și alte feluri dintre cele propuse de meniu. Plus că, în dimineața lui 1 Mai, în drumul nostru către complexul de agrement pe care târgmureșenii îl numesc “Weekend”, am dat curs și invitației de a ne opri “La Teo” ca să gustăm croasantul special al casei, alături de o cafea.

Un croasant uriaș, o lucrare artizanală elaborată de patiserie – eu cu fistic, soția mea cu bezea și cremă cu cafea – este definiția concretă a slăbiciunii umane; Evagrie Ponticul spunea[4] că mintea este a îngerilor, mânia a diavolului, iar omului i-a mai rămas pofta – depun mărturie că nu poate fi decât așa! Ideea este că se mănâncă bine în Târgu Mureș și ne-am lămurit că este așa încă două seri la rând, înainte de a părăsi orașul.

1 Mai a fost ziua pe care am petrecut-o mai ales în aer liber: o zi călduroasă (cred că au fost peste 27 de grade) hălăduind și zăbovind pe peluzele generoase ale complexului “Weekend”. Complexul a fost fondat în anii ’70-’80, în perioada comunistă, ca loc de recreere pentru clasa muncitoare; în acea perioadă, era cunoscut sub numele de “Stadionul de Vară” și a fost dotat cu diverse facilități: terenuri de fotbal și tenis, zone verzi și locuri de agrement.

După căderea comunismului în 1989, complexul a fost modernizat și extins, adăugându-se noi facilități și servicii. S-au construit piscine, terase, restaurante, terenuri de sport și alte zone de relaxare. A devenit un loc popular pentru petrecerea timpului liber în aer liber, atât în timpul verii, cât și în alte sezoane; găzduiește periodic diverse evenimente, concerte, festivaluri și activități culturale și sportive, atrăgând un număr mare de vizitatori. De asemenea, este un loc popular pentru organizarea de petreceri private, evenimente corporate și alte întâlniri sociale.

În spațiul generos al complexului de agrement, 1 Mai a fost întâmpinat în multe feluri de târgmureșeni, de exemplu printr-un eveniment cu tentă electorală organizat de UDMR, dar foarte gustat pentru că era vorba despre un concurs de gătit la ceaun. S-au instalat ceaune și arzătoare, corturile și mesele pentru echipele concurenților și, firește, mesele pentru susținătorii lor și pentru gurmanzi sau simpli pofticioși.

Nu am rămas până spre seară, când petrecerea s-a încheiat cu un concert așteptat de toți cei care populau peluzele și nici nu am gustat din creațiile culinare, pentru că erau destui doritori îmbulziți pe la mese și nerăbdători, poate chiar înfometați. Dar nici nu am părăsit “Weekend”-ul fără să luăm masa la o terasă, pe malul canalului care înconjoară complexul și care se alimentează din Mureș. Am cerut și mici, dar rețeta este una destul de diferită de cea consacrată în Obor, aviz pentru amatori.

Din păcate am ratat turul complet al Palatului Culturii pentru că am ajuns cu doar o jumătate de oră înainte de terminarea programului, după închiderea casei de bilete. Dar chiar și vizitarea spațiilor comune pe care personalul ne-a îngăduit-o (nu și Sala cu Oglinzi sau Filarmonica) a fost spectaculoasă: am văzut fresce și vitralii minunate. Din păcate, de sărbători ansamblul a fost închis pentru public, deși am văzut destule grupuri de turiști în oraș în acele zile, mulți străini, care cred că și-ar fi dorit să poată vizita această clădire publică specială, construită în stilul arhitectural al Renașterii și barocului târziu, în fond o emblemă culturală și arhitecturală pentru Târgu Mureș și pentru Transilvania.

Construcția Palatului Culturii a început în anul 1911 și a fost finalizată în 1913, pe locul unui vechi castel al orașului, demolat în 1904. Arhitectul responsabil pentru proiectarea Palatului Culturii a fost György Bernády, un important arhitect și politician maghiar din Transilvania. Inițial, clădirea a fost concepută ca un centru cultural multifuncțional, cu scopul de a găzdui diverse instituții culturale și de a servi comunității locale în multiple moduri. Printre aceste instituții s-a numărat și teatrul, care a început să funcționeze în clădire încă din 1913, dar și diverse muzee și colecții de artă.

Ultima zi în Târgu Mureș am rezervat-o pentru o scurtă expediție în Reghin, orașul lutierilor. Fiind tot o zi liberă, nu ne așteptam la prea multe, dar speram să găsim deschis muzeul etnografic. N-a fost să fie. Ne mai rămăseseră două obiective: Biserica de lemn în care a slujit Petru Maior și să vizităm un atelier de lutier. Ambele obiective nu tocmai ușor de atins.

Mai întâi am găsit o listă cu ateliere de lutieri și am început să sunăm și să întrebăm: vă putem vizita? Răspunsurile au fost nu, până am găsit un da, care a fost al maestrului lutier Claudiu Mare. Până când să se facă ora la care puteam vizita atelierul, am ales să vedem biserica de lemn a lui Petru Maior și apoi să luăm prânzul la pădure.

Construcția bisericii în care a slujit Petru Maior a început în anul 1792 și a fost finalizată în 1799, în timpul domniei împăratului Iosif al II-lea. Inițial, biserica a fost dedicată Sfântului Mihail și a fost ridicată în satul Petelea, situat în apropiere de Reghin. În anul 1895, biserica a fost mutată în localitatea Călugăreni, undeva la aproximativ 25 de kilometri sud-vest de Reghin, unde a fost resfințită sub hramul “Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”.

În anii ’90 biserica de lemn a fost inclusă pe lista monumentelor istorice și a intrat în atenția autorităților pentru a fi restaurată și conservată. Procesul de restaurare și relocare a bisericii a început în anul 2002, când a fost demontată și transportată la Muzeul Satului din Sibiu pentru restaurare. În 2005, biserica a fost din nou mutată și reconstruită în Parcul Dendrologic din Reghin, unde își are locul astăzi. Dar nu am putut să o vizităm, pentru că am ajuns tocmai după ce purtătorul de chei plecase să-și ia, probabil, prânzul.

Dezamăgiți? Nu, purtătorul de chei este un voluntar al parohiei și deci nimic de neînțeles. I-am dat bisericii un ocol, apoi am pornit-o către atelierul maestrului Mare. Vizita la atelierul unui lutier recunoscut din Reghin, fiu de lutier recunoscut – Zaharie Mare – și unul dintre liderii Asociației Artiștilor Lutieri din România, un om extrem de primitor și de o modestie exemplară, a compensat toate eventualele și minorele dezamăgiri anterioare.

Luteria este mai mult decât o treabă complicată, aceasta este prima mea concluzie, trasă chiar în timp ce vedeam atelierul și ascultam explicațiile maestrului. Fețele de viori, de exemplu, sunt fabricate din lemn rezonant, cu proprietăți acustice ideale, pentru a produce sunetul dorit. Printre cele mai comune tipuri de lemn utilizat pentru fețele de viori se numără arinul, molidul, sau cedrul. Aceste tipuri de lemn sunt selectate pentru rezonanța lor, durabilitatea și calitatea sunetului pe care îl produc.

În atelierele de luterie din Reghin se folosește lemnul de molid pentru fabricarea viorilor. Molidul de rezonanță este o specie de molid (Picea abies) cultivată și selectată special pentru calitățile sale acustice superioare. Este utilizat în principal pentru construcția instrumentelor muzicale, precum viorile, chitarele și pianinele, datorită rezonanței sale bune și a tonului cald pe care îl produce. Acest lemn este preferat de mulți lutieri pentru că oferă o bună combinație între rezistență și flexibilitate, contribuind la sunetul clar și echilibrat al instrumentelor muzicale. –Citeste intregul articol si comenteaza pe Contributors.ro

Citeste mai mult
Publicitate

Curtea de Argeș

Publicitate

Câmpulung

În Trend