Scena culturală și administrativă primește o veste de impact: Alin Călinescu, o figură binecunoscută în managementul cultural și politic, face pasul către o nouă etapă a carierei sale. Acesta a câștigat oficial concursul pentru funcția de manager al Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale (CJCPCT) Ilfov, una dintre cele mai relevante instituții de profil din țară.

Performanță de top la concursul de management

Rezultatele finale, publicate de Consiliul Județean Ilfov pe data de 17 aprilie 2026, confirmă o victorie clară pentru Călinescu. Proiectul său de management și susținerea acestuia în fața comisiei au fost evaluate cu note care reflectă o pregătire solidă:

Potrivit documentelor oficiale, rezultatul este definitiv, nefiind depuse contestații. Astfel, Alin Călinescu este declarat oficial ADMIS și urmează să preia frâiele instituției ilfovene.

De la Mioveni, în inima județului Ilfov

Alin Călinescu nu este un nume nou în domeniu. Cu o experiență acumulată în fruntea Centrului Cultural Mioveni, acesta a reușit să pună orașul argeșean pe harta evenimentelor de anvergură. De asemenea, implicarea sa politică în calitate de președinte al PNL Mioveni i-a consolidat profilul de lider capabil să gestioneze structuri complexe.

Trecerea către managementul culturii tradiționale din Ilfov reprezintă o provocare pe măsură, având în vedere importanța strategică a acestui județ și nevoia de a moderniza modul în care valorile arhaice sunt conservate și promovate în proximitatea capitalei.

Zidurile groase ale mănăstirii și liniștea așezîmântului de la Corbeni par să nu mai poată proteja Arhiepiscopia de scandalul care zguduie județul. Jurnalistul Iulian Uță a lansat un atac fără precedent la adresa IPS Calinic, somându-l pe înaltul prelat să rupă tăcerea complice în fața derapajelor grobiene ale „protejatului” său, Ion Mînzînă.

Mesajul jurnalistului vine ca un trăsnet în ultima zi a Săptămânii Luminate, chiar în Duminica Tomii, asta după ce șeful CJ Argeș, medaliat de Biserică, a reușit „performanța” de a umili public o fetiță minoră, premiantă la o Olimpiadă Națională.

ulian Uță nu s-a sfiit să folosească termeni duri, punând degetul pe rana ipocriziei care unește scaunul de președinte al CJ de cel de arhiepiscop. Având în vedere că Mînzînă este deputat în Adunarea Eparhială și purtător al medaliei „Neagoe Vodă Basarab”, jurnalistul consideră că IPS Calinic poartă o responsabilitate morală directă pentru „monstrul” politic pe care l-a girat.

„Cu tot respectul, IEȘIȚI PREA ÎNALTE CALINIC DIN CHILIE ȘI EXPLICAȚI-NE! Enoriașii așteaptă un semn de la dumneavoastră! NU? Atunci cu același respect vă spun că tăcerea sfinției voastre e un sfânt scuipat pe obrazul fiecărui părinte care își învață copilul să fie decent, așa cum spune în cărțile sfinte”, a tunat Iulian Uță în mesajul său public.

Analiza jurnalistului este una ce are la bază o realitatea dură și lovește în temelia autorității morale a Bisericii argeșene. Uță atrage atenția că, în lipsa unei delimitări clare, Arhiepiscopia riscă să devină complice la un nou set de „valori” care n-au nicio legătură cu Evanghelia.

„Dacă nu ieșiți să vă delimitați de acest personaj sinistru, sau măcar să explicați, înseamnă că VĂ PLACE! Înseamnă că limbajul de șuț și umilirea copiilor sunt noile valori ale Arhiepiscopiei Argeșului si Muscelului”, a spus Iulian Uta

Mesajul său a primit deja sustinere de la mii de argenei pe retelele de socializare.

Pare a fi un moment de cotitură pentru IPS Calinic. De ani de zile, Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului a fost criticată pentru proximitatea suspect de caldă față de „martalogii” politici ai județului, pornind de la Mircea Andrei, Mircea Draghici sau Aurel Bălășoiu. Dar una e să sfințești un drum sau o primărie, și alta e să păstrezi în forul legislativ al bisericii un individ care umilește fără jenă copii premianti și înjură ca la ușa cortului în cele mai sfinte perioade ale anului.

Dacă IPS Calinic alege să rămână în „chilia tăcerii”, mesajul transmis argeșenilor este unul devastator: Biserica nu mai e a credincioșilor, ci a celor cu influență și medalii cumpărate prin influență politică. Oare Neagoe Basarab, cel care ne-a lăsat „Învățăturile către fiul său Teodosie”, ar fi fost mândru de „învățăturile” lui Mînzînă către copiii Argeșului? Cu siguranță nu. Iar dacă Biserica tace, înseamnă că medalia aia chiar a ajuns pe pieptul cui nu trebuie.

Evaluarea managementului uneia dintre cele mai prestigioase instituții de cultură din județul Argeș s-a lăsat cu scântei. Justin Dejanu, directorul Muzeului Golești, a primit o notă care a surprins pe mulți, declanșând o reacție imediată și radicală din partea acestuia: „Nu voi contesta. Am demisia în alb!”

O notă „cu direcție”? Rezultatele întârziate de la CJ Argeș

Deși Consiliul Județean (CJ) Argeș a finalizat de ceva timp procesul de evaluare a managementului de la Muzeul Golești, rezultatele au fost ținute „la sertar”, întârziind să devină publice pe căile oficiale. Sursele noastre de încredere din cadrul CJ Argeș ne-au pus la dispoziție documentul oficial , în exclusivitate, în care apare și verdictul comisiei: nota 8,71 pentru Iustin Dejanu.

Această notă, neașteptat de mică pentru performanța vizibilă a muzeului din ultimii ani, pare să confirme zvonurile privind o dorință de „primăvărăre” a cadrelor în instituțiile de cultură argeșene. În limbaj administrativ, o notă sub pragul de excelență este adesea primul pas către debarcarea unui manager și pregătirea terenului pentru o nouă numire.

Justin Dejanu: „Nu sunt mulțumit, dar nici nu mă agăț de scaun”

Contactat de redactorii PROFIT, Justin Dejanu a fost extrem de tranșant. În loc să aleagă calea birocraticei contestații (disponibilă în perioada 18-20 martie), acesta a preferat un discurs direct, punând punctul pe „i” în ceea ce privește substratul politic al evaluării.

„Nu, nu sunt deloc mulțumit de notă, mai ales că a fost dată de o comisie formată dintr-un reprezentant USR și doi de la PNL. Nu o să mai rămân pe o funcție dacă CJ Argeș nu mai dorește asta. Nu voi contesta rezultatul evaluării și nu mai doresc un nou mandat”, a declarat Justin Dejanu.

Managerul a subliniat că demisia sa este deja pregătită, refuzând să intre într-un război de uzură pentru a-și păstra fotoliul de conducere: „Atâta timp cât CJ nu mă mai dorește în acea funcție, nu o să rămân acolo și au deja demisia mea în alb”.

Deși părăsește prima scenă a managementului cultural județean, Justin Dejanu nu va abandona instituția căreia i-a dedicat ultimii ani. Acesta a precizat că, odată cu încetarea mandatului de director, va reveni pe funcția deținută anterior în cadrul Muzeului Golești, continuându-și activitatea profesională fără povara jocurilor politice de la vârful administrativ.

Ce urmează pentru Muzeul Golești?

Contextul actual lasă Muzeul Golești într-o situație incertă. Considerat o „bijuterie” a patrimoniului național, muzeul riscă să intre într-o perioadă de tranziție marcată de numiri interimare și negocieri politice.

Rămâne de văzut cine va fi „alesul” care va prelua frâiele instituției și dacă „rotirea cadrelor” invocată de observatorii politici va aduce un plus de valoare sau doar o nouă bifă pe lista algoritmului de partid.

În timp ce Consiliul Județean Argeș își lustruiește imaginea online cu poze de arhivă, moștenirea celui mai prolific dramaturg român se transformă în praf și pulbere. Un reportaj recent difuzat de PRO ARGEȘ TV scoate la iveală un adevăr scandalos: Parcul statuar de la Dealul Sasului a devenit un monument al nepăsării naționale.

În Argeș, cultura se mănâncă pe pâine doar în pliantele de promovare turistică și pe site-urile oficiale, acolo unde pixelii nu miros a igrasie și paragină. Realitatea din teren, însă, plesnește peste față orice turist rătăcit pe DN 73: Parcul statuar „Paul Everac”, odinioară mândria Dealului Sasului, a ajuns un monument național al nepăsării, unde singura „piesă de teatru” care se mai joacă este „Așteptându-l pe Godot”… sau, mai exact, așteptând niște fonduri care nu mai vin.

Mândria din birou, mizeria din curte

Consiliul Județean Argeș pare să fi descoperit rețeta succesului administrativ: lauda pe stomacul gol. În timp ce pe portalurile oficiale complexul este prezentat cu un rânjet plin de satisfacție ca fiind un obiectiv de neratat, în realitate, „marii bărbați” ai județului n-au mișcat un deget (sau un leu) pentru a smulge acest loc din ghearele degradării.

Este de o ironie cruntă: avem un Consiliu Județean care se mândrește cu ce a lăsat în urmă Paul Everac, dar care se spală pe mâini mai eficient decât Pilat din Pont atunci când vine vorba de conservare.

Primăria Dâmbovicioara: „Vrem, dar n-avem cu ce”

La nivel local, Primăria Dâmbovicioara privește neputincioasă spre conacul și statuile maestrului. Fără buget pentru a întreține un asemenea colos cultural și fără puterea de a cumpăra amplasamentul, edilii au trecut la singura strategie rămasă: cerșitul instituțional. O scrisoare către Ministerul Culturii, un apel la „mai marii” de la București, în timp ce busturile lui Arghezi, Goga și Iorga privesc în gol, probabil întrebându-se în ce țară au avut neșansa să fie sculptați.

Pe vremuri, prietenii lui Everac sculptau „Nunta Zamfirei” sau „Moartea Căprioarei” pe un blid de mâncare oferit cu drag de soția dramaturgului. Astăzi, autoritățile nu sunt în stare să ofere nici măcar o mână de var sau un cositor de buruieni, deși „mănâncă” bugete grase pe proiecte de imagine.

Un peisaj dezolant

Ce găsim azi la granița județului Argeș? Busturi în agonie cu dramaturgii de piatră care par să vrea să o ia la fugă de pe socluri. Acești „actori” de piatră par să joace în ultima lor piesă: o tragedie despre indiferența statului român față de propriile valori. Încă mai există și fresca celor 100 de actori, o operă unică ce se transformă lent, dar sigur, într-o pată de culoare ștearsă pe un perete scorojit. În ceea ce privește Teatrul de vară, acesta a ajuns un spațiu unde acum „performează” doar vântul și degradarea.

Este revoltător cum cel mai prolific dramaturg român, omul care a dat viață personajelor în peste 140 de piese, este astăzi personajul principal într-o tragedie administrativă de prost gust. În timp ce DN 73 vibrează sub roțile mașinilor, pe marginea drumului, cultura română se sfărâmă sub indiferența unor instituții care știu să prețuiască valorile doar după ce acestea devin istorie… sau praf de piatră.

Ar mai fi ceva de salvat sau așteptăm să cadă și ultima dală de piatră pentru a ridica acolo un alt spațiu comercial „de succes”, eventual cu o terasă unde să sfârîie micii pe gratar și să bubuie manelele din boxe chinezești?

Vineri, 13 februarie 2026

SCENĂ DE FAMILIE

Ora 19:00 – Sala Studio ,,Liviu Ciulei”

Autor Alexandra Băcăoanu

Regia artistică și scenografia Thomas Ciulei

Durata spectacolului 1h 10 min.

Vârsta acceptată 18 +

Distribuția: Paula Chirilă, Cătălin Mirea, Luana Lute.

Într-un apartament strâmt, o familie măcinată de frustrări și secrete se confruntă cu adevăruri dureroase. După trei ani petrecuți la Londra, fiica se întoarce acasă, declanșând o explozie de tensiuni reprimate. Mama, care pretinde că vrea să plece la muncă în Anglia, ascunde de fapt o relație extraconjugală, în timp ce tatăl, un alcoolic agresiv, amplifică fiecare conflict. Seara scapă rapid de sub control când părinții află că fiica lor nu doar că face videochat, ci se și prostituează – și, mai mult, este însărcinată.

În mijlocul certurilor și al reproșurilor, familia ajunge totuși la un moment de răscruce: fata își dorește să rămână acasă pentru a-și crește copilul, iar mama renunță la ideea plecării. Crăciunul devine astfel nu o sărbătoare, ci un prilej în care adevărul iese la iveală, oferind o șansă fragilă la reconstrucție.

Biletele se pot achiziționa de la Agenția Teatrului sau accesând

Sâmbătă, 14 februarie 2026

ISPRĂVILE LUI PĂCALĂ

Ora 11:30 – Sala Studio ,,Liviu Ciulei”

Adaptare de Gabriela Roșu și Nicolae Bănică

Regia artistică Nicolae Bănică

Asistent regie Gabriela Roșu și Cristina Dumitru

Scenografia Mihaela Dinu Pițigoi

Muzica Remus Negoșanu

Regia tehnică Dani Slătioreanu

Durata spectacolului 55 min.

Distribuția: George Slătioreanu, Gabriela Roșu, Mihai Savu, Olga Podaru, Ionuț Oanță, Aura Floroiu, Cristina Muscalu, Andreea Botescu-Boțîrcă, Alina Diaconu.

Spectacolul „Isprăvile lui Păcală” este o poveste populară românească axată pe „înțelepciunea personajului care sancționează anumite vicii omenești.

Vestitul Păcală pornește în lumea largă ca un exponent al dreptății și întâmpină în drumul său o multitudine de peripeții care fac deliciul micilor, dar și marilor spectatori. Popasul său la Popa Clăbuc, preot hapsân și fără scrupule, este de bun augur.

Prin istețimea sa și jocul de cuvinte, nu doar că îi dejoacă acestuia planurile mârșave, dar în final îl și pedepsește. Este un spectacol care atrage micii spectatori nu numai prin ritmul alert, ci și prin lumină, muzică și culoare.

Biletele se pot achiziționa de la Agenția Teatrului sau accesând

Sâmbătă, 14 februarie 2026

AMERICA NU CREDE ÎN LACRIMI

Ora 19:00 – Sala Mare

Autor Adelina Toma

Regia Claudiu Goga

Scenografia Lia Dogaru

Durata spectacolului 1h 45 min.

Vârsta acceptată 16 +

Distribuția:

Teodora Colț, Ioana Podăreanu, Ada Dumitru, Gogu Preda, Gabriel Gheorghe.

Spectacolul prezintă povestea unei tinere românce (interpretată de Teodora Colț) care își croiește drum prin labirintul fascinant și imprevizibil al New York-ului, orașul unde orice vis pare posibil, dar unde realitatea își cere prețul.

Departe de casă și de mamă (Ioana Podăreanu), cu care comunică prin videocall, Cătălina face echilibristică pe firul subțire dintre speranță și deziluzie, încercând să demonstreze că determinarea poate învinge orice obstacol.

Drumul spre cetățenia americană pe care și-o dorește din suflet și doar despre ea vorbește, este presărat cu provocări, dar Cătălina nu e singură. Angi (Ada Dumitru) și Selim (Gogu Preda), prieteni devotați sau poate îngeri păzitori moderni, îi stau alături, încercând să o ferească de capcanele unui sistem rigid, în care, la un moment dat apare un domn avocat (Gabriel Gheorghe) uns cu toate alifiile și cu soluția juridică de obținere a mult râvnitului green card. Dar cine va ieși învingător? Mașinăria birocratică a Americii sau perseverența unei inimi crescute cu visuri românești?

Scrisă în cadrul Atelierului de Scriere Dramatică al Centrului de Cercetare și Creație Teatrală „Ion Sava”, sub coordonarea lui Mimi Brănescu, piesa „No worries, Cătălinicika!”, a Adelinei Toma, nu este doar o poveste despre adaptare și luptă, ci și un tablou vibrant al identității, al visurilor care prind contur dincolo de granițe. Profundă și sensibilă, piesa a fost nominalizată la premiile UNITER 2024, la categoria „Cel mai bun spectacol de teatru radiofonic”, confirmându-și locul în peisajul teatral contemporan.

Biletele pot fi achiziționate de la Agenția Teatrală sau accesând următorul link

Duminică, 15 februarie 2026

CEI TREI PURCELUȘI

Ora 11:30 – Sala Studio „Liviu Ciulei”

Regia artistică și dramatizarea Dan Țopa

Scenografia Sorana-Elena Țopa

Muzica originală Radu-Andrei Mihalache

Distribuția: Cristina Dumitru, Marius Furtună, Vlad Popescu, Andreea Drugulescu, George Slătioreanu, Gabriela Roșu, Ionuț Oanță.

„Cei trei purceluși” este mai mult decât o simplă adaptare a unui basm cunoscut – este o aventură muzicală și plină de umor, în care copiii și părinții descoperă împreună că jocul, prietenia și curajul sunt armele cele mai de preț împotriva fricii și a vicleniei. Am ales să construim acest spectacol ca pe o joacă serioasă: cântecele devin lecții de viață, umorul se împletește cu emoția, iar interactivitatea îi face pe cei mici să devină parte a poveștii. Fiecare personaj are un drum propriu – purcelușa isteață, fratele bâlbâit, dar bun la suflet, purcelușul grăbit și arogant, mama grijulie, lupul șiret, dar comic, pompierul erou – toți aduc pe scenă fragmente din lumea copiilor de astăzi, unde joaca se întâlnește cu învățătura.” ( Dan ȚOPA, regizor artistic)

SPECTACOL SOLD OUT

Duminică, 15 februarie 2026

PLAYLIST

Ora 19:00 – Sala Mare

Autor Ema Stere

Regia artistică Attila Vizauer

Scenografia Roxana Răduț

Coregrafia Vava Ștefănescu

Distribuția: Dan Andrei, Alina Diaconu, Mirela Dinu Popescu, Robert Tudor, Marius Pieca, Daniela Marinache, Narcisa Mazilu.

Voce Sebi – Marius Bălan

PLAYLIST este un spectacol care pune sub lupa amintirilor anii de liceu. Câțiva prieteni se revăd într-un moment delicat – decesul unui fost coleg, Sebi.

Ultima rugăminte a acestuia a fost ca, după înmormântarea sa, colegii de liceu să depene amintiri și să asculte câteva melodii selectate într-un …PLAYLIST.

Ce începe ca un gest de omagiu se transformă, treptat, într-o confesiune colectivă. Muzica devine liantul care scoate la iveală iubiri neîmplinite, regrete, conflicte ascunse și visuri uitate. Fiecare melodie redeschide o ușă spre trecut. Fiecare amintire devine o oglindă a prezentului. 

Un rendez-vous atipic pentru situația dată, dar care reunește, preț de câteva ore, adulți care devin protagoniștii unui spectacol despre fragilitatea prieteniilor.

O poveste inedită, construită din emoții autentice, acompaniate de acorduri celebre, într-o manieră regizorală ce definește stilul inconfundabil al lui Attila Vizauer.

PLAYLIST – un spectacol neconvențional despre viață.

Vino să-l vezi! O să-ți placă.O sa-ți(-l) amintești.

Biletele se pot achiziționa de la Agenția Teatrului sau accesând https://www.mystage.ro/bilete/playlist-4905/#/r=40598

Vineri noaptea, liniștea noii Catedrale Arhiepiscopale de la Curtea de Argeș a fost înlocuită de forfota unei echipe de specialiști basarabeni care lucrau de zor pentru a aduce o altă lumină în incinta lăcașului de cult. Deși procesul a fost unul complex și obositor, ÎPS Calinic a dorit să fie prezent pe tot parcursul lucrărilor. Ierarhul s-a declarat deosebit de mulțumit de precizia și talentul meșterilor basarabeni, subliniind că acest obiect de inventar, deși costisitor, era „atât de necesar” pentru a oferi măreția cuvenită necropolei.

Candelabrul, realizat de o firmă specializată din Republica Moldova, nu este doar un obiect de iluminat, ci o operă de artă încărcată de simbolism. Designul a fost conceput pentru a onora statutul locului, integrând elemente de heraldică și spiritualitate românească.

Obiectul de cult combină tehnologia modernă cu tradiția meșteșugărească, având dimensiuni impresionante și o simbolistică bogată:

• Dimensiuni: Un diametru generos de 3700 mm.
• Capacitate: 170 de surse de lumină electrică, ce asigură o iluminare spectrală a întregului ansamblu.
• Ornamente: Decorat cu sute de pietre prețioase, policandrul culminează în partea superioară cu o reproducere a Coroanei Regale, împodobită la rândul ei cu pietre scumpe și purtând semnele Crucii Basarabe.

Ultima etapă a montajului s-a desfășurat pe parcursul unei „nopți albe”, lucrările fiind coordonate îndeaproape de către Înaltpreasfințitul Părinte Calinic. Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului a dorit să se asigure de calitatea execuției și de respectarea fiecărui detaliu arhitectural, declarându-se pe deplin mulțumit de efortul și măiestria echipei de specialiști basarabeni.

Ce este, de fapt, un policandru și care este rolul său?

Pentru vizitatorul obișnuit, acesta poate părea un simplu candelabru de mari dimensiuni, însă în spațiul ecleziastic, policandrul (termen provenit din limba greacă: poly – mult și kandila – candelă/lumină) are semnificații profunde:

1. Simbolul Boltei Cerești: În arhitectura bizantină, policandrul suspendat sub cupolă reprezintă cerul înstelat sau „Ierusalimul cel ceresc” care coboară spre credincioși.
2. Lumina Divină: Numărul mare de brațe și lumini simbolizează prezența sfinților și a cetelor îngerești. Într-o necropolă regală, acesta are rolul de a onora memoria celor răposați, sugerând lumina veșnică.
3. Ierarhie și Putere: Prezența elementelor heraldice (precum Coroana Regală în acest caz) pe policandru subliniază legătura strânsă dintre autoritatea divină și cea pământească, fiind un simbol al demnității și onoarei.