Din discursul Ambasadorului Rusiei în România, Valeri Kuzmin, la Conferința științifică internațională cu tema ”22 iunie 1941 în istoria celui de-al Doilea Război Mondial și 23 august 1944 în istoria relațiilor ruso-române și în lumina vremurilor noastre” (București, 22 iunie 2021) – idei principale:

– Conferința noastră se desfășoară într-o zi cu semnificație aparte, 22 iunie. Cu exact 80 de ani în urmă, a început Marele Război pentru Apărarea Patriei – cea mai importantă etapă a celei mai cumplite, până acum, tragedii din istoria omenirii – al Doilea Război Mondial. În Federația Rusă, ea este marcată ca Ziua Memoriei și Durerii.

– Practic, în istoria fiecărei familii ruse, războiul a lăsat urme grele, de neșters. În total, pentru Victorie și-au dat viața, în total, 27 de milioane de cetățeni ai URSS, dintre care majoritatea trăiau pe teritoriile Federației Ruse – pe fronturi și în spatele liniilor inamice, în detașamente de partizani. Mai mult de jumătate din acest număr uriaș au fost civilii, care au murit de foame în Leningradul asediat, în timpul bombardamentelor și atacurilor asupra localităților, de epuizare în lagărele de muncă și a muncii silnice în teritoriile ocupate. Zeci de milioane de copii nu au văzut lumina zilei.

– În ultimul timp, în Occident, răsună tot mai vocal vocile forțelor revanșarde, al cărui obiectiv este acela de a discredita eroismul nemuritor a milioane de reprezentanți ai popoarelor URSS; de fapt, a tuturor celor care au luptat, pe Pământ, împotriva fascismului și a nazismului. Scopul principal al falsificatorilor istoriei este de a minimaliza și, dacă este posibil, de a nega în totalitate rolul decisiv al Armatei Roșii și al Uniunii Sovietice în obținerea Victoriei asupra răului absolut al nazismului, intrat în istoria omenirii prin crime nemaivăzute: nimicirea a milioane de oameni, inclusiv a unor popoare întregi. Prin ceea ce în dreptul internațional contemporan este calificat drept genocid. Nu poate exista o justificare rațională pentru acest gen de revizuire a hotărârilor Tribunalului de la Nürnberg, din 1946, recunoscute ca norme de drept internațional, deși, în acele vremuri, datorită lipsei unei definiții juridice necesare, ele au fost definite drept ”crime de război și crime împotriva umanității”.

– De un cinism suprem sunt afirmațiile referitoare la responsabilitatea egală a URSS și a Germaniei hitleriste pentru declanșarea celui de-al Doilea Război Mondial.

Spre marele nostru regret, printr-o astfel de faptă rușinoasă s-a evidențiat Parlamentul European în rezoluția lui din 2019. Obiectivul evident al acestui gen de eforturi: ca, în condiții de declin al forței cumulate a Occidentului istoric, să fie cât mai mult îndepărtată perspectiva pierderii pozițiilor geopolitice dominante. În același timp, uriașul arsenal al mijloacelor occidentale ”de dezinformare în masă” a fost mobilizat pentru a demoniza actuala Rusie democratică, pentru a împărți lumea după noi linii de delimitare artificial trasate între așa-numitele democrații și autocrații.

Zilele trecute, Duma de Stat a Federației Ruse a adoptat, în a treia lectură, un proiect de lege de modificare a legii privind ”Eternizarea Victoriei poporului sovietic în Marele Război pentru Apărarea Patriei din 1941-1945”.

Conținutul legii poate fi evaluat chiar după titlul ei: ”Interdicția de a pune public semnul egalității între scopul și acțiunile Uniunii Sovietice cu cele ale Germaniei naziste în cel de-al Doilea Război Mondial”.

– La 23 august 1944, în urma unei lovituri de stat, la București a fost înlăturat dictatorul Ion Antonescu și, curând după aceea, armata română s-a alăturat Armatei Roșii, pentru ca, umăr la umăr, să continue eliberarea României, după care și a Europei Centrale și de Est. Rusia ține minte acest lucru și îl prețuiește. Drept urmare, a fost restabilită integritatea teritorială a României (nordul Transilvaniei), după care Bucureștiul a semnat Tratatul de Pace cu Puterile Aliate. Ulterior, URSS a redus substanțial suma despăgubirilor pentru enormele daune aduse de armata română țării noastre.

În același timp, Rusia ține minte și faptul că, la 22 iunie 1941, cei peste o jumătate de milion de soldați ai armatei române au intrat în al Doilea Război Mondial de partea Germaniei hitleriste. De fapt, poporul român a devenit, în același timp, și victimă și participant involuntar la crimele regimului dictatorial, ale cărui aventuri militare s-au încheiat cu rușinoasa înfrângere de la Stalingrad. 23 august 1944 a devenit un eveniment determinant, ce a permis, apoi, să fie întoarsă pentru totdeauna această pagină neagră din istoria relațiilor ruso-române. O bună dovadă în acest sens o constituie îndeplinirea cu succes a acordului interguvernamental privind statutul mormintelor militare de pe teritoriile țărilor noastre, din 2005.

– Conferința noastră de astăzi își propune să extragă experiența pozitivă din evenimentele celui de-al Doilea Război Mondial, pentru edificarea pe viitor a relațiilor ruso-române. O temelie politică solidă a fost pusă, în acest scop, în 2003, prin Tratatul privind relațiile de prietenie și colaborare dintre țările noastre, semnat chiar atunci când a fost luată decizia de aderare a României la NATO și la Uniunea Europeană. Din păcate, multe speranțe legate de semnarea Tratatului din 2003 nu au fost realizate nici până în ziua de astăzi.

– În țara noastră, la nivel de stat, se depun eforturi consecvente pentru păstrarea adevăratei memorii istorice despre Marele Război pentru Apărarea Patriei, despre eroii și victimele lui. Recidivele ideologiei neonaziste sunt suprimate în conformitate cu legislația în vigoare. Nu veți întâlni străzi cu numele unor criminali de război și ale complicilor lor, condamnați la Nürnberg sau pe parcursul altor procese ținute în perioada postbelică. Și cu atât mai mult, nu veți vedea statuile sau busturile lor. În țara noastră sunt excluse, practic, manifestările de antisemitism și, în general, de discriminare sau ură interetnică, iar cei care se fac vinovați de un asemenea comportament sunt deferiți justiției. Încercările de reabilitare a naziștilor și a complicilor lor sunt supuse unei ample condamnări publice. Instanțele de judecată apără onoarea și demnitatea veteranilor. Mișcarea de masă ”Regimentul Nemuritor” a devenit un monument popular unic al comemorării eroilor de război.

– Urez succes participanților la conferință. Permiteți-mi să-mi exprim convingerea că, în comunicările lor, ei vor expune idei și propuneri constructive, care vor permite însănătoșirea semnificativă a relațiilor ruso-române interstatale cu ajutorul eliminării tuturor formelor de fobii și prejudecăți istorice.