O simplă privire aruncată pe site-urile de recrutare a forţei de muncă în sectorul privat îţi demonstreză că angajatorii ar vrea ca viitori lor angajaţi să fie  şi tineri şi experimentaţi dar măcar ştiu ce le trebuie. În plus îşi fac cunocută şi oferta , semn că dacă cer ceva, trebue să dea  ceva la schimb. De partea cealaltă, în sectorul de stat apar anunţuri care vrei, nu vrei, te pun pe gânduri întrucât  par a fi cu dedicaţie. Căci fie afli că pentru exact aceiaşi poziţie cerinţele sunt diferite de la o primăria la alta de exemplu fie  găseşti anunţuri în care se cere ca viitorul candidat să aibă vechime 3 ani şi 6 luni. Nu 3 ani, nu 5 , nu 10, ci fix 3 ani şi 6 luni.

La Oficiul de cadastru şi publicitate imobiliară sunt publicate, căci cu greu îţi vine să crezi că sunt scoase la bătaie, trei posturi. Două de consilier şi unul de asistent registrator. Pentru ambele specializări condiţia comună este vechimea, acea vechime de 3 ani şi 6 luni care a fost impusă din motive neştiute de nimeni. De ce nu 4 ani? De ce nu 5? De ce nu 3? Care e diferenţa între o persoană cu o vechime de 3 ani şi una care are o vechime de 3 ani şi 6 luni din care 6 luni le-a stat prin concedii medicale, de exemplu? Cele 6 luni fac diferenţa între a participa sau nu la un concurs pentru ocuparea unei fucţii la stat.  Şi astfel de anunţuri le tot găseşti pe site-urile instituţiilor de stat, instituţii la care se mai întâmplă o anomalie-şefii nunt numiţi indiferent de calităţile şi educaţia lor iar subalternii, teoretic, dau concurs.