Dificultăți economice crescute și perspectiva izolării internaționale: Turcia risca foarte mult prin îndeplinirea promisiunii sale de a expulza ambasadorii din 10 țări occidentale, la care a renunțat luni, potrivit AFP.

De ce această criză?

Președintele turc Recep Tayyip Erdogan a reacționat la mobilizarea a 10 țări – Statele Unite, Canada, Franța, Finlanda, Danemarca, Germania, Țările de Jos, Noua Zeelandă, Norvegia și Suedia – în favoarea eliberării filantropului și patronului Osman Kavala, închis de patru ani fără să fi fost judecat.

În această declarație comună, considerată „insultătoare” de către Erdogan, cele 10 țări au cerut „o soluționare echitabilă și rapidă” a cazului.

Osman Kavala a fost inițial urmărit penal pentru că a susținut protestele din 2013 ostile guvernului lui Erdogan, pe atunci prim-ministru.

De atunci, acuzațiile – „fanteziste” după el – s-au acumulat, inclusiv cele de tentativă de lovitură de stat și spionaj.

Întemnițarea sa l-a făcut unul dintre simbolurile represiunii împotriva societății civile din Turcia, mai ales după lovitura de stat eșuată din 2016.

De ce acum ?

Inflație galopanta (aproape 20% conform cifrelor oficiale), lira turcească în cădere liberă (scădere de 25% față de dolar de la începutul anului) și sondajele care îl dau învins pe Erdogan la următoarele alegeri prezidențiale, programate pentru 2023: Economia și președinția Turciei traversează o zonă de turbulențe pe care escaladarea tensiunilor ar fi riscat să o agraveze.

Deci, pentru unii analiști, amenințările cu expulzarea au fost o mișcare riscantă a președintelui turc de a distrage atenția.

„Erdogan folosește baza sa populistă de afaceri pentru a distrage atenția de la problemele actuale reale cu care se confruntă Turcia”, a declarat Hasni Habidi, profesor de relații internaționale la Universitatea din Geneva (Elveția).

Riscul de izolare

O decizie a lui Erdogan de expulzare a celor 10 ambasadori ar fi însemnat „înstrăinarea a 10 membri OECD, șapte aliați NATO, șase țări ale UE, cinci parteneri economici cheie, patru puteri G7, două state cu drept de veto în Consiliul de Securitate al ONU și un partener aliat cheie, Statele Unite”, a susținut Soner Cagaptay, șeful programului de cercetare privind Turcia la Institutul de Politică din Orientul Apropiat de la Washington.

Erdogan este așteptat sâmbătă la summitul G20 de la Roma și luni la conferința ONU privind schimbările climatice (COP26) de la Glasgow (Scoția, Regatul Unit), în timp ce Ankara – ultima care a ratificat Acordul de la Paris privind clima – este deja în relații reci cu Washingtonul. .

Turcia, care a fost partener în programul american de avioane de luptă stealth F-35 și care se aștepta să achiziționeze aproximativ 100, a fost exclusă de Washington în 2019, după ce a achiziționat sisteme de apărare aeriană S-400 rusești.

Ankara cere despăgubiri, în special pentru plata a 1,4 miliarde de dolari făcută înainte de excluderea sa. Președintele turc speră să achiziționeze în schimb avioane F-16, pentru care este în discuții cu Washingtonul.

Orice s-ar întâmpla, „adevăratul mesaj transmis este că Turcia lui Erdogan nu este un aliat de încredere”, a spus Hasni Abidi.

O economie deja slăbită

Turcia cu greu și-ar putea asuma riscul de a se enerva pe Germania, cel mai mare partener comercial al său, și pe Țările de Jos, cel mai mare investitor străin al țării.

Uniunea Europeană, dintre care șase țări au fost vizate de Ankara, a absorbit în 2020 mai mult de 41% din exporturile turcești, în timp ce 33,4% din importurile turcești au venit din UE.

O nouă deteriorare a economiei ar fi riscat să strice popularitatea, deja slăbită, a președintelui Erdogan, care și-a construit succesele electorale din ultimele două decenii pe promisiunile sale de prosperitate.