PNL cere înfiiințarea unei comisii parlamentare de anchetă pentru a verifica modul în care  Guvernul  Ponta a apărat interesele  naționale în ceea ce  privește recuperarea  celor 600 milioane de  dolari datorii de la Rompetrol. Solicitarea a fost semnată de 95 de parlamentari de la grupul parlamentar al PNL, deputați DP, deputați PC-PLR și deputați neafiliați aparținând PSRO.

Adresez public patru întrebări de interes național:

1. De ce statul român nu a încasat niciun leu din datoriile Rompetrol sub Guvernul Ponta?

2. Cum au votat reprezentanții statului roman în AGA a Rompetrol când s-a luat decizia intrării în insolvență?

3. Care sunt companiile îndatorate statului român care vor beneficia de același tratament și mecanism de ștergere a datoriilor?

4. De ce prim-ministrul Victor Ponta nu a salvat Oltchim și un oras întreg, Râmnicu Vâlcea, în același fel în care a procedat cu Rompetrol? Oltchim are o poziție strategică și e o industrie aducătoare de profit. Cele 600 de milioane de dolari datorii încă neîncasate de la Rompetrol ar fi fost suficiente pentru salvarea Oltchim.

Ucenicul Ponta își depășește maestrul Năstase în escrocheria Rompetrol.

Orice deținător vremelnic de vreo funcție publică este obligat să apere interesul statului înainte de orice. În problema Rompetrol, prim-ministrul Victor Ponta și echipa desemnată pentru negociere, în cunoștință de cauză, ilegal și mințind de mai multe ori, nu au apărat interesul statului român. Rezultatul acestui comportament îl cunoașteti: statul român nu a încasat niciun leu din datoria de 516 milioane de euro, adică aproape 600 de milioane de dolari.

Minciuna prim-ministrului Victor Ponta prin care a încercat să acopere această nemernicie, și anume crearea fondului de investiții, s-a dovedit un fum în ochii tuturor. Românii nu au văzut niciun ban din fondul de investiții de 1 miliard de dolari promis.

Ceea ce nu i-a în calcul prim-ministrul Victor Ponta în tot comportamentul său este că minciuna are picioare scurte. Mai devreme sau mai târziu, orice nemernicie iese la suprafață. Acum se dovedește a fi cazul Rompetrol. Pe fond, avem un Guvern incompetent și incapabil să ia deciziile necesare pentru o bună guvernare, avem un Guvern penal, care are în frunte un prim-ministru urmarit penal.

Reamintesc că această companie, Rompetrol, a fost avantajată de două ori în 10 ani, de către prim-miniștrii Adrian Nastase și Victor Ponta. De aceea am numit-o în plenul Parlamentului ‘escrocheria deceniului Năstase-Ponta’.

Să facem o scurtă istorie:

În septembrie 2003, datoriile Rompetrol către statul roman se ridicau la 570 de milioane de euro din neplata impozitelor și taxelor.

Prim-ministrul Adrian Năstase a luat decizia să transforme aceste datorii în obligațiuni, în 2003, prin lege.

În august 2010, cu 20 de zile înainte de împlinirea termenului de 7 ani pentru răscumpărarea obligațiunilor sau pentru conversia lor în acțiuni, Rompetrol a înțeles să achite o tranșă de 54 de milioane euro din datoria inițială. Astfel, a rămas în discuție o datorie nerăscumparată de statul roman de 516 milioane euro, adică aproape 600 de milioane dolari.

Pe baza Codului de procedură fiscală, în septembrie 2010, ANAF a impus măsuri asiguratorii pe bunurile și acțiunile societății. Rompetrol a atacat decizia în instanță la Tribunalul Constanța.

Prim-ministrul Victor Ponta a renunțat la judecată, la aceste litigii ale statul român pentru recuperarea datoriilor de la Rompetrol prin suspendarea procesului cu câteva zile înainte de decizia definitivă a instanței. Cum a făcut asta? Semnând un memorandum în februarie 2013 în numele Guvernului PSD cu Rompetrol Grup prin care accepta ca statul român să nu mai încaseze aproape 600 de milioane de dolari, contra unei ‘promisiuni’ de investiții de un miliard de dolari, de la bun început fantasmagorice și fără nicio clauză punitivă.

Timp de un an, Guvernul Ponta s-a chinuit să dea cât de cât o formă legală memorandumului privind Rompetrol prin care statul renunța la recuperarea creanței de aproape 600 milioane de dolari.

Mai întâi a încercat să forțeze Parlamentul să voteze o lege, diluând responsabilitatea guvernamentală printr-o lege dată cu dedicație pentru o tranzacție comercială. Această tentativă a fost contestată la Curtea Constituțională și declarată neconstituțională.

Mai tineți minte cum ne spunea Victor Ponta că cei care contestă legalitatea unui astfel de demers se opun, de fapt, “unui mare proiect de investiții”, în realitate o mare escrocherie PSD.

Asa se face că memorandumul a fost aprobat în ianuarie 2014 printr-o Hotărare de Guvern și nu prin lege în Parlament.

Repet, în ianuarie 2014, Guvernul PSD condus de Victor Ponta a șters efectiv o datorie a Rompetrol Group către statul român de circa 600 de milioane de dolari.

De atunci, a trecut un an și jumătate. Singurul efect al memorandumului a fost că Rompetrol a scăpat de litigiile cu statul a căror miză erau cele 600 milioane dolari. În rest, statul nu s-a ales cu nimic: nici cu cedarea unor acțiuni contra a 200 milioane de dolari, nici cu fondul de investiții de 1 miliard de dolari. Din contră, statul român a pierdut șansa de a recupera cele 600 milioane dolari, în pofida declarațiilor pozitive de intenție ale KazMunaiGaz care au anuntat public că sunt dornici să acopere o parte bună din gaură.

Memorandumul a fost atât de prost făcut de către Guvernul Ponta încât nu prevede vreun termen ca acționarul majoritar al Rompetrol – KazMunayGaz din Kazahstan – să-și îndeplinească promisiunile și nici vreo clauză sancționatorie în cazul nerespectării acestor angajamente.

Anul acesta, la sfârșitul lunii mai, Rompetrol a cerut intrarea în insolvență. Au fost refuzați de Tribunalul București în primă instanță. Dacă s-ar fi cerut insolvența cu măsurile asiguratorii sau sechestru puse de ANAF asupra Rompetrol, s-ar fi schimbat rolul statului român în recuperarea datoriilor.

Practic, după cererea de intrare în insolvență, după presiunea publică de peste doi ani de zile, Guvernul Ponta a anunțat abia acum demararea licitației publice. Procedura de licitație va dura cel putin 10 luni, eventual rămânând în responsabilitatea următorului guvern.  Rompetrol are drept de preemțiune și licitația se închide doar dacă se plătește suma minimă de 200 de milioane dolari de către Rompetrol cu prioritate, sau de către alt investitor dacă Rompetrol refuză tranzacția. Dar azi, prețul pieței la cursul BVB pentru pachetul de 27% se ridică la circa 100 milioane de euro, adică vreo 112 milioane de dolari. Anunțul Guvernului  Ponta se poate traduce mai simplu: vom vedea banii de la Rompetrol la Sfântul Așteaptă.

Fondul de investiții rămâne o iluzie, atâta timp cât nu s-a realizat tranzacția de 200 milioane de dolari. Memorandumul prevedea ca Rompetrol să realizeze o investiție de 1 miliard de dolari în 7 ani. Până acum, fondul de investiții nu a fost creat și statul român nu a beneficiat de niciun leu. Ministerele de linie sunt complet blocate la nivel politic în cazul Rompetrol.

Doresc să mă adresez acum românilor ca sa înțeleagă ce înseamnă o nemernicie de  600 milioane de dolari: echivalentul a 6 spitale noi echipate complet.

Cât timp unei firme i-a făcut cadou aceste milioane, cetățenilor români pe care era obligat să-i apere și pentru care trebuia să guverneze, Victor Ponta nu le-a oferit nici măcar un spital nou construit în toți acești ani.