Cu un palmares lung de certuri internaționale și declarații politice, disputele au devenit ceva obișnuit pentru Eurovision. Anul acesta a fost contestat în stradă, după ce organizatorii au decis să permită Israelului să intre în competiție, iar Uniunea Europeană de Radio şi Televiziune (EBU) a hotărât să îl descalifice, chiar în ziua finalei, pe concurentul olandez Joost Klein, după ce o membră a echipei de producție a depus o plângere împotriva lui din cauza unui incident din culise.

Nemo, concurentul Elveției, a câștigat trofeul la Eurovision 2024Foto: Jens Büttner / DPA / Profimedia

Reprezentatul Elveției, Nemo, a bifat o premieră în istoria Eurovision, fiind primul artist non-binar care a câștigat trofeul de sticlă acordat în cadrul celui mai mare concurs de muzică din lume, potrivit Eurovision World.

Decizia de a-l descalifica pe reprezentatul Olandei chiar în ziua în care trebuia să participe în finala concursului a marcat, de asemenea, o premieră în istoria competiției.

Puțini artiști care au participat la Eurovision au avut cariere de succes

De-a lungul timpului, puțini dintre cei care au triumfat în cadrul concursului au ajuns să aibă o carieră de succes în industria muzicală pe plan internațional. Excepție fac ABBA, care a câștigat concursul din 1974 pentru Suedia cu melodia Waterloo și Celine Dion, concurenta Elveției în 1988, care și-a adjudecat trofeul cu piesa Ne partez pas sans moi. Marea Britanie a acordat zero puncte pentru ABBA în 1974.

Printre concurenții care au avut cariere de succes se mai numără Cliff Richard și Julio Iglesias.

Olandezul Duncan Laurence, care a triumfat în 2019 cu piesa Arcade a avut succes pe plan internațional cu ajutorul platformelor de streaming audio în următorii doi de la participare.

Trupa italiană de rock Maneskin a cucerit publicul și juriul cu melodia Zitti e buoni în 2021, devenind populară inclusiv peste Ocean. Deși s-au clasat doar pe locul doi în sezonul 2017 al X Factor din Italia, membrii formației rock au zguduiut scenele din SUA și Europa după ce au fost triumfători în Rotterdam.

Dispute politice la Eurovision

Cu toate acestea, un oraș care a fost scos de pe lista concertelor a fost Moscova, ca răspuns la invazia Rusiei în Ucraina, notează Euronews.

Italia a boicotat concursul Eurovision din 1981, spunând că este prea demodat, potrivit Eurovision World.

La ediția organizată în Italia, în 2022, anul în care Valdimir Putin a invadat țara vecină, trupa ucraineană Kalush Orchestra a fost triumfătoare cu piesa Stefania, care amestecă hip-hop-ul și muzică tradițională pe versuri scrise înainte de război, dar care rezona puternic cu evenimentele din acel moment. Rusia a fost exclusă din competiție în 2022 din cauza invaziei.

Ucraina a câștigat și în 2016, grație artistei Jamala și piesei 1944, care avea o încărcătură politică. Melodia despre deportarea tătarilor din Crimeea de către Stalin a creat la acea vreme tensiuni între Rusia și Ucraina.

Rusia s-a retras de la Eurovision 2017 de la Kiev pentru că artista rusă Iulia Samoylova a primit interdicție de intrare în Ucraina.

Deși acum este contestat din cauza războiului din Gaza, Israelul a pus mână pe trofeu în 2018 prin cu ajutorul cântereței Netta și piesa Toy.

Doi transsexuali au câștigat Eurovision

Probabil că una dintre cele mai marcante ediții ale competiției din ultimele două decenii a fost cea din 2014 când Conchita Wurst a devenit al doilea transsexual care câștigă Eurovision, reprezentând Austria, cu melodia Rise Like a Phoenix.

Austria a boicotat concursul din 1969 de la Madrid, deoarece Spania era condusă la acea vreme de Francisco Franco.

În 1998, un alt transsexual, Dana International din Israel a câștigat trofeul Eurovision cu piesa Diva.

La începutul anilor 2000, Sertab Erener (Turcia în 2003) , Ruslana (Ucraina în 2004) și Helena Paparizou (Grecia în 2005) au făcut furori la radiourile din Europa, inclusiv în România, cu piesele Everyway That I Can, Wild Dances și My Number One.

Deși în competiție sunt apreciate piesele mai ritmate și kitsch-uri, trupa rock Lordi din Finlanda a ridicat trofeul cu melodia Hard Rock Hallelujah.

Portugalia deține recordul de cele mai multe puncte primite în marea finală. În 2017, Salvador Sobral a câștigat cu un record de 758 de puncte, cu piesa Amar Pelos Dois, aceasta fiind prima victorie a Portugaliei.

Loreen din Suedia a câștigat de două ori marea finală. Prima dată în 2012 cu piesa Euphoria, devenind un hit în vara acelui an. În 2023, melodia Tattoo a primit cele mai multe puncte din partea publicului și a juriului, marcând o premieră: a fos a doua oară în istoria concursului când un artist a câștigat marele premiu de două ori.

România nu a participat anul acesta, TVR invocând lipsa banilor. Țara noastră a fost exclusă de la Eurovision 2016 din cauza unei datorii neplătite către EBU.

Din 1956, de când se organizează concursul, Irlanda și Suedia au câștigat cele mai multe trofee: 7 fiecare. Topul e completat Franța, Luxeumburg, Olanda și Marea Britanie, ocupând locul cu 5 victorii, iar Israelul a câștigat de patru ori.

Și de multe ori, competiția internațională a fost marcată de controverse.

Primul scandal de la Eurovision

Primul scandal din istoria Eurovision a avut loc în 1957, când cântăreții danezi Birthe Wilke și Gustav Winckler s-au sărutat timp de 11 secunde la finalul melodiei, generând reacții furioase, potrivit Eurovision World.

Succesul celor de la Maneskin în 2021 a fost umbrit de speculațiile legate de consumul de droguri în timpul transmisiunii live. Solitul Damiano David a fost surprins de camerele de televiziune cocoțat pe o masă în afara scenei, într-o cameră verde, în timpul finalei emisiunii, alimentând zvonurile privind consumul de cocaină. David a negat speculațiile și a insistat că „s-a uitat în jos pentru că chitaristul Thomas Raggi a spart un pahar”, potrivit radioului public din Irlanda.

În 2019, Ucraina s-a retras din concurs după ce artista aleasă să o reprezinte, Maruv, a refuzat să semneze un acord prin care i se cerea să nu plece în turneu în Rusia. Având în vedere relațiile tensionate dintre cele două țări după anexarea ilegală a peninsulei Crimeea de către Rusia în 2014, două alte artiste de înlocuire au refuzat, de asemenea, acordul, iar Ucraina s-a retras.

Și în 2007, Ucraina a provocat vâlvă, după ce piesa Dancing Lasha Tumbai interpretată de Verka Serduchka, a stârnit controverse pentru modul în care versurile sale fără sens „Lasha Tumbai” sunau ca „Russia goodbye”, notează The Guardian.

În 2018, un bărbat a invadat scena din Lisabona în timpul ce artista Surie din Marea Britanie cânta piesa Storm și a strigat: „Naziștii din mass-media din Marea Britanie, cerem libertate”. Ulterior, acesta a fost identificat ca fiind un bărbat care încercase anterior să întrerupă transmisiunile de la National Television Awards și The Voice.

Victoria Spaniei, umbrită de zvonuri legate de generalul Franco

Organizatorii Eurovision au refuzat să accepte participarea Georgiei în 2009, când a încercat să trimită la concurs un cântec intitulat I Don’t Wanna Put In interpretată de Stephane și 3G. Piesa a fost considerată o referire disprețuitoare la președintele Rusiei.

Israelul a luat foc în 2000, când trupa Ping-Pong a afișat steaguri siriene în timpul interpretării cântecului Same’ach, care era despre o femeie israeliană dintr-un kibbutz care avea o aventură cu un bărbat din Damasc.

În anii ’70, Grecia și Turcia au organizat boicoturi. Grecia a renunțat în 1975, aparent în semn de protest față de debutul Turciei la mai puțin de un an după invazia Ciprului. Turcia nu a revenit în 1976, când piesa Greciei părea să facă referire în mod explicit la conflict.

La 19 zile după ce a concurat la concursul Eurovision din 1974 de la Brighton, cântecul Portugaliei, E Depois Do Adeus cântată de Paulo de Carvalho, a fost folosit ca semnal secret pentru a alerta căpitanii și soldații rebeli să lanseze lovitura de stat militară cunoscută sub numele de Revoluția garoafelor.

În 1968, Cliff Richard s-a clasat pe locul al doilea, după Spania, un rezultat umbrit de zvonuri privind fraudarea votului de către generalul Franco. În 2008, după ce un documentar spaniol a prezentat mai multe dovezi ale presiunilor care au fost exercitate la cel mai înalt nivel, Richard a declarat că, 40 de ani mai târziu, ar fi fost frumos dacă cineva ar fi luat legătura cu el și i-ar fi spus: „Cliff, până la urmă ai câștigat chestia aia afurisită”.

Dana International, amenințată cu moartea

Când cântăreața transsexuală Dana International a câștigat concursul pentru Israel în 1998 cu piesa Diva, evreii ortodocși au protestat pe străzile din Israel, iar ea a primit amenințări cu moartea. Atitudinile diferite ale țărilor gazdă față de drepturile homosexualilor reprezintă o problemă persistentă în cadrul concursului, întrucât numeroșii fani gay sunt adesea nevoiți să călătorească în țări cu atitudini represive față de sexualitate.

Iordania a difuzat concursul Eurovision pentru prima dată în 1978, când a refuzat să difuzeze piesa Israelului. Televiziunea a oprit semnalul în timpul show-ului și a difuzat în schimb imagini cu flori. Mai târziu, când votul a arătat că Israelul a câștigat, iordanienii au întrerupt transmisia și au anunțat publicul că Belgia (care se clasase pe locul al doilea) a fost câștigătoarea.

Ghidul nepalez Kami Rita Sherpa, în vârstă de 54 de ani a urcat pentru a 29-a oară pe vârful Everest, cel mai înalt din lume, în timp ce alpinistul britanic Ken Cool, în vârstă de 50 de ani, a ajuns pentru a 18-a oră pe vârful aflat la altitudinea de 8.849, stabilit noi recorduri pentru cele mai multe urcări, respectiv cele mai multe efectuate de un străin, au transmis duminică oficialii locali citați de Reuters.

Tabăra de alpiniști la baza muntelui EverestFoto: Purnima SHRESTHA / AFP / Profimedia

Ei au fost în expediții separate, îndrumându-și clienții când au atins această performanță.

„El continuă să meargă și să meargă… uimitor tip!”, a spus Garrett Madison, de la compania de organizare a expedițiilor din SUA, Madison Mountaineering, despre ghidul nepalez.

Madison a făcut echipă cu Kami Rita pentru a escalada vârfurile Everest, Lhotse și K2 în 2014.

K2, situat în Pakistan, este al doilea cel mai înalt munte din lume, iar Lhotse din Nepal este al patrulea ca înalțime.

Lukas Furtenbach de la operatorul de expediții austriac Furtenbach Adventures a numit isprava lui Cool remarcabilă.

„El este o parte fundamentală a industriei de ghizi a Everestului. Kenton Cool este o instituție”, a declarat Furtenbach, care conduce o expediție din partea chineză a Everestului.

Ambii alpiniști au folosit traseul Southeast Ridge până la vârf.

Inițiat de primii cuceritori ai vârfului, neozeelandezul Sir Edmund Hillary și șerpașul Tenzing Norgay în 1953, traseul rămâne cea mai populară cale către vârf.

Kami Rita a urcat pentru prima dată pe Everest în 1994 și a făcut acest lucru aproape în fiecare an de atunci, cu excepția a trei ani când autoritățile au închis muntele din diverse motive. El urcat pe munte de două ori anul trecut.

Alpinismul este o activitate turistică majoră și o sursă de venit, precum și de locuri de muncă pentru Nepal, care găzduiește opt dintre cele mai înalte 14 vârfuri din lume, inclusiv Everestul.

Nepal a eliberat 414 permise, fiecare costând 11.000 de dolari, alpiniștilor pentru sezonul de alpinism care se încheie luna aceasta.