Parlamentul European a organizat marti o dezbatere pe tema Mecanismului de Cooperare si Verficare, cunoscut simplu drept MCV. Acest mecanism este unul din ce in ce mai controversat, multi sustinand ca ar trebui sa fie eliminat pentru ca Romania, tara membra UE cu drepturi depline, nu ar trebui sa mai fie verificata. Altii sustin insa ca MCV-ul a fost motorul reformei din justitie si este in continuare necesar pentru a nu exista o intoarcere la vechile ‘naravuri’.

Editorialistul Sorin Rosca Stanescu, condamnat si el la inchisoare de justitia independenta si reformata, se intreaba daca MCV-ul nu este un ‘act de perversiune’ si ii critica pe cei care l-au sustinut ieri in Parlamentul European.

“O tara intreaga a putut sa o auda pe doamna Monica Macovei vorbind, in calitatea de raportor, de la unul dintre pupitrele Parlamentului European, despre faimosul Mecanism de Verificare si Control. Un instrument creat pentru a masura temperatura si calitatea justitiei din Romania si Bulgaria. Din doua state unde este experimentata aceasta reteta. Si am ascultat, cu multa rabdare, cum Monica Macovei si, apoi, Laura Codruta Kovesi, ca sa nu mai vorbesc de domnul Robert Cazanciuc, balbaitul ministru al Justitiei, au laudat virtutiile MCV. Asa sa fie? Sau, pur si simplu, suntem supusi unui act de perversiune? La care, culmea, unii dintre noi participa cu entuziasm.

Fireste, nu exista un stat democratic fara o buna justitie. Si, in general, nici un stat nu poate functiona, fie el si nedemocratic, in masura in care divergentele dintre oameni, precum si divergentele dintre cetateni si institutiile statului, nu sunt arbitrate de cineva. Si, daca asa stau lucrurile, atunci si Romania are nevoie de o justitie care sa functioneze. Dar la ce fel de justitie se raporteaza persoane ca Monica Macovei, Laura Codruta Kovesi ori Robert Cazanciuc?”, se intreaba Sorin Rosca Stanescu.

Tot el are si raspunsul. El critica faptul ca discutiile privind justitia din Romania si preocuparile tuturor legate de justitie vizeaza aproape exclusiv cauzele penale, arestarile si coruptia. Astfel, sustine el, a fost uitata justitia civila, justitie cu care dau piept cei mai multi cetateni ai tarii care pentrec ani la rand in tribunale judecandu-se pe cauze civile care par sa nu ajunga niciodata la bun sfarsit. El spera ca europenii responsabili de MCV sa isi indrepte macar atentia si spre justitia civila.

“Nu este complicat sa raspundem la intrebarea de mai sus. Este suficient sa ne reamintim la ce anume s-au referit cei trei. Si nici efortul de memorie nu este excesiv. Pentru ca, cei trei justi reprezentanti ai autoritatii romane, cei trei demiurgi ai noii justitii au vorbit, la Parlamentul European, exclusiv despre cauzele penale. Pentru toti cei trei procurori, mai mult sau mai putin acoperiti, uriasa palarie a institutiei dreptului, uriasa palaria a justitiei unui stat s-a metamorfozat intr-o simpla pasca. Sub care ei numara, de zor, dosare penale. Cine intra si cine nu intra in puscarie. Cum sa faca o justitie buna, cu note mari la MCV, sa trimita mai multi oameni dupa gratii. Evident, ajutati de o justitie care, vorba doamnei Livia Stanciu, presedintele Inaltei Curti, este, nimic altceva decat, colaboratorul procurorilor. Si, cam la asta, in mintea lor, se reduce si justitia si statul de drept.

Cand acolo, ce sa vezi? Inca de pe vremea dreptului roman, ca sa nu mai vorbim de Codul lui Manu sau de Codul lui Hammurabi, cand inaintasii nostri vorbeau despre justitie, partea asta cu dinte pentru dinte, cu ochi pentru ochi, cu taiatul mainilor ori decapitarea raufacatorilor, nu a reprezentat decat un simplu capitol, este adevarat, important, dar, totusi, doar un simplu capitol al tratatelor de drept.

In realitate, numarul cauzelor penale, indiferent cat de repede si de eficient se misca masinaria justitiei si cat de orientata este ea in directia represiunii, este infim in raport cu numarul celorlalte cauze care, zi de zi, trebuie solutionate de magistrati. Sunt cauze civile, cu nemiluita. Sunt cauze de dreptul familiei. Sunt cauze comerciale, cu zecile de mii. Exista cauze de drept international, de drept succesoral. Si asa mai departe. Printre aceste multe categorii de cauze sunt, este adevarat, si cele penale.

Ori noi ce auzim, atat in Parlamentul European, prin vocea ilustrilor reprezentanti ai statului de drept numit Romania sau in nenumaratele declaratii publice, facute de dimineata pana seara, de la toate tribunele si pe toate canalele mediatice? Ca justitia la romani incepe de la primele orele ale diminetii, cu mascati, si se termina noaptea tarziu, prin analiza situatiei penitenciarelor. Intr-un stat normal, asa cum afirmam ca dorim sa fim, ar trebui pastrate proportiile. Atunci cand vorbim despre justitie – si intr-un stat normal nu ar trebui ca aceasta tema sa ne ocupe atat de mult timp – ar fi obligatoriu sa analizam sutele de mii de procese civile tergiversate, amanate in fel si chip, tracasante pentru marea masa a cetatenilor Romaniei, procese de la care acestia oameni asteapta o solutie echitabila, dreapta. Si data intr-un termen rezonabil. Sau, macar, in timpul vietii lor.

Ei bine, acest lucru nu se intampla in Romania. Justitia nu functioneaza cum trebuie pentru ca, pur si simplu, toata lumea sta, exclusiv, cu ochii pe o mica parte a ceea ce inseamna justitia, respectiv cauzele penale, care si ele sunt administrate intr-un asemenea hal incat, de cele mai multe ori, nu se mai stie prea bine daca judecatorul este si procuror sau daca procurorul este si judecator.

Daca tot este supusa Romania acestui experiment al MCV – este adevarat, impreuna cu Bulgaria – ma intreb cand se vor destepta partenerii nostri europeni si cand vor deveni ei preocupati, asa cum ar fi cazul, nu numai de o mica parte a uriasului organism numit justitie, ci chiar de intregul acestuia. Pentru ca este imposibil sa vindeci corpul, supraveghind doar functionarea timpanului”, conchide Sorin Rosca Stanescu.