O dronă de atac a provocat peste noapte un scurt incendiu la o rafinărie de petrol din regiunea Volgograd din Rusia, a informat guvernatorul Andrei Bocharov pe Telegram, potrivit Kyivindependent.

„Incendiul a fost stins, nu au fost victime”, a declarat Bocharov pe 12 mai. Mai multe canale Telegram au postat fotografii și videoclipuri cu atacul cu flăcări urcând pe cerul nopții deasupra a ceea ce părea a fi o structură industrială cu un coș de fum proeminent.

Oblastul Volgograd este situat în partea de sud-vest a Rusiei și se învecinează cu alte câteva regiuni, inclusiv regiunile Astrakhan, Saratov și Rostov.

În ultimele luni, atacurile cu drone care vizează instalațiile energetice din granițele Rusiei au crescut în frecvență. Potrivit oficialilor de la Kiev, aceste atacuri sunt efectuate pentru a submina operațiunile militare ale Rusiei și a răzbuna la atacurile Moscovei asupra infrastructurii energetice ucrainene.

Pe 10 mai, agenția de informații militare a Ucrainei (HUR) a confirmat că se află în spatele atacului asupra rafinăriei de petrol din regiunea rusă Kaluga.

Guvernatorul regiunii Kaluga, Vladyslav Shapsha, a susținut mai devreme în cursul zilei că o dronă în cădere a provocat un incendiu în districtul Dzerzhinsky peste noapte.

Guvernatorul nu a precizat care este instalația atacată, dar localnicii au raportat incendiul la uzina Pervyy Zavod, cea mai mare întreprindere petrochimică din regiunea Kaluga, potrivit canalului rus Telegram Mash.

Cu o zi înainte, o dronă cu rază lungă de acțiune operată de Serviciul de Securitate de Stat (SBU) al Ucrainei a atacat o rafinărie de petrol, Gazprom Neftekhim Salavat, din Republica Rusă Bașkortostan, a declarat o sursă SBU pentru Kyiv Independent. Pentru prima dată de la începutul invaziei la scară largă, Ucraina a atacat facilități din Bashkortostan, la aproximativ 1.500 de kilometri de granița țării, potrivit sursei.

God morgon! I natt fick raffinaderiet i ryska Volgograd drönarbesök och en brand utbröt där. Raffinaderiet Lukoil-Volgogradneftepererabotka är med sin kapacitet på 14,5 miljoner ton/år rysslands femte största och det näst största i den europeiska delen. ????????✊ pic.twitter.com/8d0hQYTYVe

— Fria Ukraina (@FriaUkraina) May 12, 2024

Drones attacked an oil refinery in the Volgograd region.

According to Governor Andrei Bocharov, after the impact a fire ???? started on the territory of the refinery, which was quickly extinguished. There were no casualties. pic.twitter.com/3SuRtKXCNM

— WW3 Monitor (@WW3_Monitor) May 12, 2024

Poliția are mașini. Poliția are și motociclete. Mamă, ce maașini! Tată, moootociclete, nu glumă! Și s-a schimbat și generația de polițiști. Sunt și polițiste multe. Avem de toate, n-avem discriminări de vreun fel. Dar a rămas o meteahnă, o râie de după pandemie încoace.

Politie cu girofarFoto: Inquam Photos / Cornel Putan

Când se schimbă tura, polițiștii bagă girofarele prin București, oripeunde ar fi, orideunde ar veni. Ca să ajungă în strada Udriște, de lângă Unirea, unde colegii așteaptă să intre în tură. E o poluare fonică, e o năvală de război. Ce-o fi așa urgent? Niște polițiști schimbă tura cu alții. Nicio urgență. Pe mine cine mă apără? Asta e problema mea. Polițiștii, repet, nu au niciuna.

Ghinionul meu este că stau în zonă. Este o teroare. Îți sare sufletul din loc. Zici că au ajuns rușii lui Putin la București, că tătarii lui Ginghis Han au atacat magazinul Unirea. De fapt, nu-i nimic din toate astea. Polițiștii schimbă tura. Și polițiștii din serviciul de dimineață vin, la ora prânzului cu girofarul aprins, pe bulevardele Capitalei. Se întorc “acasă”, pe strada Udriștei, de unde? De unde îi prinde ceasul prânzului. Vin “acasă” cei de dimineață, la secția Udriște, spre a schimba mașinile și motocicletele cu cei din tura de după amiază. Simplu.

Veți spune, ce mă interesează pe mine? Ce sens are să scriem despre așa ceva. În dezordinea vieții pe care o trăim, numai urletul girofarului nu ne trebuie. Și nu e unul, sunt zeci. E tumult, e prea mult. Se poartă ca o huntă militară. Își fâlfâie costumele, șepcile, pun și girofarul.

E o dictatură a zgomotului. Și dacă ei vin de pe bulevardele mari unde o fi mai ușor să alungi mașinile din fața ta, ca să-ți faci loc, aici, în centru, pe străduțe, e imposibil. Și ce fac polițiștii, bagă sunetul chinuitor. Nu nino-nino, ci vrumvrumninonino, îmîmvrumninonino. Păi, unde să te dai la o parte, tu mașină când străduțele care duc la strada Udriștei, “casa” polițiștilor, sunt înguste ca degetul și pline ochi mai mereu. Unde să te dai din calea acestui scremet asurzitor vrumvrumninonino, îmîmvrumninonino?

Sunt apărătorul ciorilor disperate din copacii zonei, al oamenilor străzii care intră în vrie. Tremură dependenții de droguri când aud teroarea. Al elevilor de la Liceul Matei Basarab care trag țigări în pauză și li se taie plăcerea. Dar sunt și apărătorul meu, al omului mic care sunt. De ce atâta zgomot pentru nimic? De ce atâta vrumvrumninonino, îmîmvrumvrumninonino? Și, repet, nu-i un polițist rătăcit la miezul zilei, la prânz. Nu, sunt zeci. Același comportament de girofar, repetat, la minut, ca la război. Polițiștii sunt și ei oameni. Dar girofarul? Girofarul e al poporului. Al meu, cum ar fi. Pe mine cine mă apără? Cine?