Autoritățile mexicane l-au reținut pe Alfonso Fernandez Magallón, poreclit „Poncho”, șeful cartelului de droguri Los Reyos, relatează Excelsior.

Capturat de armată

Magallón a fost reținut de armata mexicană în statul Michoacán.

Unul dintre cei mai căutați

Este unul dintre cei mai căutați infractori din Statele Unite.

Pentru informații care să ajute la reținerea șefului cartelului, Washingtonul a promis o recompensă de 5 milioane de dolari; potrivit autorităților americane, grupul distribuie droguri în Tennessee din 2019.

Se pare că cartelul este implicat în traficul de droguri în SUA, în special deoarece Magallón controla pistele de atroc folosite de avioane pentru transportul cocainei din Columbia către Michoacán.

Reacția cartelului

După arestarea sa, reprezentanții cartelului au instalat baraje rutiere și au început să incendieze mașini în municipalitățile Los Reyes și Periban, Michoacán.

Primarul general al Capitalei, Ciprian Ciucu, organizează luni dimineață o ședință de urgență cu directorii companiilor municipale care sunt mari consumatori de energie.

Municipalitatea vrea să analizeze ce măsuri pot fi luate în perioada stării de alertă energetică declarate de Guvern pentru luna august pentru ca activitatea economică și populația să nu fie afectate.

„Mâine dimineaţă ne vom întâlni şi voi convoca acele subordonate din cadrul Primăriei Municipiului Bucureşti care se pot califica fiind mari consumatori de energie. În special STB, să vedem ce se mai poate face aici, Termoenergetica, companii de iluminat public şi să vedem ce putem face”, a declarat Ciprian Ciucu, duminică seară, la Digi24.

Citește și : Alertă de criză energetică în România. Avertismentul unui expert: ”Un blackout nu mai este un scenariu imposibil”

STB, rețeaua de termoficare și iluminatul public sunt servicii care trebuie să funcționeze continuu, iar primarul a afirmat că este prematur să anunțe măsuri concrete înainte de a discuta cu șefii companiilor.

„Este prematur să spun acum, pentru că până nu am o discuţie cu toţi conducătorii acestor instituţii sau companii municipale, mi-e greu să vă spun, pentru că serviciile publice sunt, prin natura lor, continue. Adică nu le poţi întrerupe. Dacă există situaţii excepţionale, ne putem gândi.

Dar vă daţi seama că asta este important pentru siguranţa cetăţenilor, transportul public în aceste perioade este foarte important.

Deci e greu de spus să vedem ce putem face şi noi, dar vom analiza mâine şi să vedem dacă sunt măsuri care se impun. Guvernul a făcut acest apel şi ne punem cu toţii problema să vedem unde se pot folosi generatoare, ce se mai poate face”, a spus Ciucu.

Discuțiile de la Primăria Capitalei au loc după ce Guvernul a declarat stare de alertă la nivel național pentru luna august, din cauza scăderii producției de energie electrică provocate de secetă și de debitele foarte reduse ale râurilor, în special ale Dunării.

Premierul Ilie Bolojan a arătat că debitul Dunării a ajuns la mai puțin de jumătate din valorile normale, situație care limitează producția hidrocentralelor și pune presiune asupra sistemului energetic, mai ales seara, când consumul crește.

Citește și : Întreruperi de curent anunțate în București, Ilfov și Giurgiu. Energia electrică va fi oprită în perioada 3-9 august

Guvernul a cerut populației, companiilor și instituțiilor publice să reducă voluntar consumul în orele de vârf.

Hidrologul Dan Rădulescu trage un semnal de alarmă după ce Dunărea a ajuns la cel mai mai mic debit din ultimii 30 de ani. Acesta spune că dacă debitul fluviului va continua să scadă, alimentarea populației cu apă potabilă ar putea avea prioritate în fața celorlalte utilizări.

Avertismentul hidrologilor după ce Dunărea a scăzut alamant de mult

Inginerul hidrolog Dan Rădulescu avertizează că dacă debitul Dunării va continua să scadă, atunci autoritățile vor fi obligate să stabilească o ordine a priorităților în utilizarea apei.

”Dacă lucrurile vor evolua spre diminuarea debitului și mai mult, s-ar putea ca în unele locuri să ajungem la această prioritizare, deci de a păstra debitele pe cât posibil pentru alimentarea cu apă potabilă și celelalte să fie prioritizate în funcție de necesități.

Comisia Dunării ar trebui să facă în așa fel încât să obțină un acord între toate părțile, între toate țările, încât să participe și să acționeze împreună în situații de felul acesta. Acum acționăm de urgență și Ungaria, și noi, și alții. N-ar trebui să se mai întâmple asta, mai ales că este o realitate. Ne trebuie un nou mod de guvernanță.

Trebuie să trecem la măsuri naturale de stocare a apei, deci să refacem zonele umede pe care le-am desecat”, a spus Dan Rădulescu, potrivit Digi24. 

Citește și Și în Moldova s-a dat alarma. Stare de alertă în energie!

Între timp, Guvernul Bolojan a declarat stare de alertă în România din cauza scăderii producției de energie electrică. Lângă Cernavodă, Dunărea aproape a secat și s-a transformat în plajă. Închiderea celui de-al doilea reactor de la Cernavodă a fost amânată.

”Am declarat stare de alertă la nivel național pe perioada lunii august ca efect al scăderii producției de energie electrică, din cauza secetei și a debitelor scăzute pe râuri dar mai ales pe fluviul Dunărea. Avem o scădere la mai puțin de jumătate a debitelor normale pentru această perioadă. Suntem la 1.600 mc/s cu posibilitatea scăderii cu încă 100 mc/s. Ca efect a acestei stări de lucruri, nivelul apei în zona de aducțiune a centralei de la Cernavodă a scăzut. Există risc să închidem și Reactorul 2 de la Cernavodă”, a spus premierul interimar Ilie Bolojan.

Citește și Bolojan le cere românilor să stingă lumina: „Fac un apel către cetăţenii, dar în special către companii, către autorităţile publice să îşi facă planificări de reduceri voluntare”. Ce înseamnă stare de alertă energetică în România

După mai bine de cinci luni de bombardamente neîntrerupte asupra Iranului, devine tot mai clar că Statele Unite au rămas blocate într-un conflict fără o strategie de ieșire. În ciuda atacurilor repetate și a avertismentelor lansate de președintele Donald Trump privind o intervenție militară de amploare, Teheranul refuză să cedeze în fața cerințelor americane, scrie aljazeera.com.

În același timp, armata americană își epuizează stocurile de muniție esențială, popularitatea administrației scade pe zi ce trece înaintea alegerilor, iar închiderea Strâmtorii Ormuz amenință să declanșeze o criză economică mondială.

În acest context tensionat, ce soluții reale mai are la îndemână președintele american pentru a opri războiul?

De la disputa pe uraniu la declanșarea războiului

Când administrația Trump a declanșat războiul împotriva Iranului la sfârșitul lunii februarie, motivele invocate s-au schimbat în mod constant, dar cel puțin o parte din justificare se referea la amenințarea reprezentată de programul nuclear al Iranului.

În negocierile anterioare, SUA insistaseră ca Iranul să nu-și producă propriu uraniu îmbogățit și să predea cele 440 kg de uraniu puternic îmbogățit pe care le deținea. Iranul a refuzat, iar Trump a decis în cele din urmă să intre în război.

Blocarea Strâmtorii Ormuz și impactul economic global

După ce a fost atacat de SUA și Israel, Iranul a acționat rapid pentru a închide Strâmtoarea Hormuz, amenințând traficul maritim care o traversează. Deși această reacție era de așteptat – într-adevăr, Iranul amenințase în repetate rânduri că va face acest lucru în perioada premergătoare războiului –, administrația americană a fost luată prin surprindere și nu a avut un răspuns eficient.

Având în vedere importanța strâmtorii ca punct de trecere critic pentru petrolul și produsele rafinate din Orientul Mijlociu, consecințele economice globale ale închiderii strâmtorii s-au acumulat în ultimele cinci luni.

Astfel, prioritatea administrației americane nu mai este determinarea Iranului să capituleze în privința programului său nuclear, ci redeschiderea strâmtorii cât mai curând posibil.

Limitele forței militare americane în Golful Persic

Cu toate acestea, în încercarea de a realiza acest lucru, ea se confruntă cu o problemă. Pe de o parte, Iranul a decis că controlul operațional al strâmtorii este esențial pentru securitatea sa națională și reprezintă o măsură de descurajare strategică extrem de necesară pentru a preveni viitoare atacuri americano-israeliene. Pe de altă parte, armata americană nu poate deschide strâmtoarea și să o mențină deschisă.

În mod surprinzător, în ciuda faptului că dispune de un buget militar de peste 100 de ori mai mare decât cel al Iranului, armata SUA nu este în măsură să împiedice Iranul să-și proiecteze o forță militară suficientă pentru a reprezenta o amenințare durabilă la adresa traficului maritim prin strâmtoare.

Amenințările lui Trump și reacția fermă a Gărzilor Revoluționare

Trump a amenințat în repetate rânduri cu un masacru apocaliptic asupra Iranului, cu scopul de a provoca suficientă suferință societății iraniene pentru a-i forța pe liderii acesteia să accepte cererile SUA. Cel mai recent, el a amenințat că va extinde țintele SUA pentru a include instalațiile energetice civile iraniene. La o ședință de cabinet din 31 iulie, el a declarat presei: „Ei bine, îi vom lovi foarte tare și, știți, la un moment dat vor spune: «Pur și simplu nu mai putem suporta»”.

O zi mai târziu, s-a răzgândit, probabil pentru că și-a dat seama că „lovirea lor cu putere” nu va forța Iranul să se supună.

De ce? Pentru că noua conducere de linie dură a Corpului Gărzilor Revoluționare Islamice (IRGC) din Iran consideră că SUA și Israelul urmăresc eliminarea Republicii Islamice. Aceasta consideră că orice compromis în fața presiunii americane nu face decât să atragă și mai multă presiune.

Astfel, escaladarea din partea SUA nu va duce probabil la capitularea Iranului, ci la atacuri iraniene de represalii majore asupra infrastructurii din Golf. Așadar, dacă SUA nu sunt pregătite să „destrame” militar regimul printr-un bombardament mult mai extins al infrastructurii civile critice decât au făcut-o până acum, transformând Iranul, de fapt, într-un „stat eșuat”, viitoarea utilizare a forței militare de către SUA nu va da rezultate.

Blocajul diplomatic și opțiunea medierii prin Sultanatul Oman

Atunci când se analizează opțiunile realiste pentru viitor, cel mai important aspect de luat în considerare este faptul că actuala administrație americană nu crede în diplomația cu Iranul – și niciodată nu a crezut. Ea crede în forță, fie că este vorba de tarife și sancțiuni punitive, fie de bombardamente de pedeapsă. Când vorbește despre „diplomație semnificativă” cu Iranul, se referă la „acceptarea de către Iran a cererilor SUA”.

Această reticență a SUA de a se angaja într-o diplomație serioasă și susținută înseamnă că, chiar dacă administrația americană ar ajunge la un acord cu Iranul privind strâmtoarea, probabil că nu ar putea continua către un acord nuclear negociat care să impună restricții efective asupra programului său nuclear.

Ultimele negocieri nucleare au durat în total cinci ani (2010-2015), dintre care doi ani de negocieri serioase și intense (2013-2015). Însă actuala administrație americană este obosită de acest război eșuat și are alte priorități, fiind astfel probabil reticentă să se angajeze într-un astfel de proces.

Având în vedere această reticență și incapacitate a SUA de a se angaja efectiv în diplomație pentru a „rezolva problema strâmtorii”, ar trebui să permită derularea procesului descris în articolul 5 al Memorandumului de înțelegere de la Islamabad, semnat în iunie: „Republica Islamică Iran va purta un dialog cu Sultanatul Oman pentru a defini viitoarea administrare și serviciile maritime în Strâmtoarea Hormuz, în cadrul discuțiilor cu alte state riverane din Golful Persic, în conformitate cu dreptul internațional aplicabil și cu drepturile suverane ale statelor riverane ale Strâmtorii Hormuz”.

Condițiile Teheranului pentru redeschiderea traficului maritim

Aceste discuții dintre Iran și Oman sunt în curs de desfășurare și reprezintă cea mai bună șansă pentru o soluționare cât mai puțin nefavorabilă a problemei. În acest scenariu, tot ce trebuie să facă administrația SUA este să ofere Omanului sfaturi, după cum este necesar, și să aprobe orice acord final la care vor ajunge cele două părți. Orice astfel de acord va include probabil ridicarea de către SUA a blocadei navale asupra porturilor iraniene, întrucât Iranul a condiționat această ridicare de orice redeschidere a strâmtorii.

Rezultatul acestor discuții dintre Iran și Oman este imprevizibil. Ceea ce este însă clar este că Omanul și restul membrilor Consiliului de Cooperare al Golfului sunt mai pricepuți și mai motivați să negocieze cu Iranul decât SUA. Există diferențe semnificative între cele două părți: țările din Golf doresc o revenire la status quo-ul dinainte de război; Iranul dorește o „nouă normalitate”, în care să controleze fluxul maritim prin strâmtoare, poate în coordonare cu Omanul.

Din păcate, având în vedere pârghia strategică a Iranului asupra strâmtorii, este probabil ca, cel puțin pe termen scurt, acesta să-și impună voința, ceea ce ar putea implica perceperea de „taxe” de către Iran asupra traficului maritim care traversează strâmtoarea.

Un acord fragil și consecințele pe termen lung ale războiului

Dacă s-ar încheia un astfel de acord privind strâmtoarea, acesta ar fi fragil. Volumele de trafic maritim din perioada de dinainte de război nu s-ar restabili pentru mult timp, dacă s-ar restabili vreodată. Bazele americane ar rămâne în regiune; sancțiunile SUA împotriva Iranului ar rămâne în vigoare. La rândul său, Iranul ar încerca să-și reconstruiască baza industrială de apărare pentru a se pregăti pentru un viitor atac americano-israelian. Iar acesta este probabil cel mai optimist scenariu.

Aceasta este moștenirea probabilă a unui război nesăbuit care nu a adus pace și stabilitate, ci suferință economică, instabilitate regională și o pierdere majoră a prestigiului și puterii SUA.

Doar 23% dintre români mai spun că au încredere, în general, în presă, ceea ce duce România pe locul 43 din cele 48 de state analizate de Reuters Institute Digital News Report 2026.

Doar 23% dintre români mai cred știrile

În clasament, România este depășită negativ de doar câteva țări europene, precum Ungaria, Grecia și Slovacia. Finlanda se află la polul opus, cu 63% încredere în știri, în timp ce Kenya și Nigeria ajung la 68%.

Tendința se vede și în marile democrații, unde doar 25% dintre americani declară că au încredere în știri, în timp ce, în Marea Britanie, indicatorul a coborât cu 20 de puncte procentuale în ultimii zece ani.

Andrei Tarnovski, specialist în strategie de marketing, a susținut pentru Adevărul că fenomenul depășește calitatea punctuală a unei redacții sau nemulțumirea față de presă.

„Publicul a început să observe că ceea ce primește nu este realitatea în sine, ci un «pseudo-mediu», o versiune construită și filtrată a lumii. Oamenii au înțeles instinctiv că știrile doar semnalizează un eveniment, adesea însoțit de o interpretare subtilă a acestuia, dar nu oferă neapărat adevărul, deoarece adevărul necesită o organizare a faptelor pe care mass-media, în formatul actual, nu o mai oferă”, explică Andrei Tarnovski.

Citește și : Secretul simplu care îți rezolvă, în doar 30 de secunde, majoritatea problemelor cu internetul. Ce trebuie să faci cu routerul

Potrivit specialistului, oamenii nu au renunțat la informație, ci au început să valideze știrile prin persoane apropiate și apartenența la grupuri cu interese comune, nu prin instituții.

„În acest context, am asistat la o schimbare fundamentală în comportamentul publicului: ne-am retras din fața instituțiilor pentru a ne replia în «triburi orizontale»: prieteni, comunități mici, grupuri de interes.

Din punct de vedere sociologic, este o trecere de la propaganda verticală, de sus în jos, la cea orizontală, între egali. Credibilitatea s-a mutat dinspre autoritate către apartenență; astăzi, nu mai avem încredere în «instituția», ci în cineva care ni se aseamănă și care vorbește «limba» noastră”, este de părere specialistul.

Lipsa încrederii în sursele jurnalistice poate avea, însă, un efect invers celui așteptat. Asta pentru că, în loc să devină mai riguroși în verificarea informațiilor, oamenii pot deveni mai atașați de propriile convingeri și mai dispuși să creadă doar mesajele venite din cercul lor.

„Paradoxul este că lipsa de încredere în presă nu ne face mai atenți sau raționali, ci mai tribali. Când nu mai știm în ce să credem, ne întoarcem la stereotipuri, la acele filtre mentale care selectează informația înainte ca rațiunea să apuce să intervină. În loc să verificăm faptele, căutăm confirmarea a ceea ce credem deja”, explică expertul.

Acest mod de a selecta informația poate afecta decizii importante, inclusiv cele legate de sănătate și bani, pentru că, în locul studiilor, datelor oficiale sau opiniilor specialiștilor, oamenii se pot orienta după experiențele prietenilor și cunoscuților.

„Riscul major nu este doar consumul de informații false, ci instalarea unei «stări de indeterminare». Când publicul simte că orice afirmație poate fi contrazisă de o altă afirmație la fel de convingătoare, renunță la căutarea adevărului și alege pe criterii de identitate. Nu mai contează ce este adevărat, ci cine spune și cu cine suntem de acord”, subliniază Tarnovski.

Specialistul arată că creatorii de conținut concurează direct cu publicațiile consacrate, având avantajul de independență față de instituții.

„Există o regulă de aur în persuasiune: cea mai eficientă influență este cea care nu pare influență. Influencerii câștigă deoarece dau impresia că nu ar avea o agendă instituțională”.

„Instituțiile media au un filtru structural: depind de publicitate și de acces la surse oficiale, ceea ce le limitează libertatea de a spune anumite lucruri. Influencerul, în ochii publicului, nu are aceste «cătușe». El nu vorbește ca un reprezentant al unui sistem, ci ca un egal”, detaliază Tarnovski profilul acestora.

„Această «autenticitate» percepută bate autoritatea reală, deoarece oamenii preferă să fie ghidați de cineva cu care se identifică, nu de cineva care încearcă să îi instruiască”, trage concluzia specialistul.

Schimbarea se vede și în publicitate, unde companiile caută tot mai des să intre în grupuri restrânse în loc de a transmite mesaje către audiențe largi.

„Vedem o migrare masivă din mass-media către comunități: grupuri de WhatsApp, rețele sociale, micro-comunități de brand”, confirmă Andrei Tarnovski.

„Companiile nu mai caută doar expunerea, ci încearcă să creeze circumstanțe din care cererea să pară că vine de la sine, din interiorul comunității, nu ca un ordin dat de la sediul central. Nu mai vor să fie «vocea care strigă», ci vor să fie «vocea care este recomandată». Nu neapărat e strategia optimă, din perspectiva mea, dar e o realitate a pieței”, punctează specialistul.

Cum poate fi verificată o știre

Tarnovski recomandă ca primul filtru aplicat unei informații să fie chiar reacția emoțională pe care o produce. O știre care confirmă instantaneu și perfect ceea ce crede cititorul trebuie privită cu rezerve.

„Primul și cel mai important semnal de alarmă este propria reacție: dacă o știre confirmă perfect și rapid tot ceea ce crezi deja, fii extrem de suspicios. Credibilitatea începe acolo unde informația te incomodează puțin, unde te obligă să ieși din zona de confort a stereotipurilor tale”.

De asemenea, mesajele care cer distribuire urgentă sau revoltă imediată pot încerca să blocheze verificarea rațională a faptelor.

„Orice mesaj care vă cere să acționați imediat – să vă indignați, să distribuiți, să semnalați – folosește emoția pentru a ocoli procesul de verificare. Propaganda nu urmărește să vă schimbe opinia, ci să vă provoace o acțiune”, subliniază Tarnovski.

Specialistul mai recomandă identificarea sursei inițiale și verificarea acesteia, arătând că preluarea unei informații de mai multe site-uri nu reprezintă o confirmare a veridicității acesteia.

„Dacă aceeași informație apare identic în zece publicații diferite, nu înseamnă că este adevărată, ci probabil că toate au copiat același birou de presă. Căutați surse numite și verificabile”, recomandă expertul.

Acesta propune și „testul dublului standard”, pentru a identifica o posibilă narațiune de promovare sau denigrare.

Citește și : UE obligă firmele să faciliteze repararea produselor. Ce presupune noul „drept la reparație” pentru cumpărători

„Întrebați-vă: «Aceeași acțiune ar fi raportată la fel dacă ar fi fost comisă de cineva din tabăra opusă?». Când observați o distribuție selectivă a indignării, nu mai sunteți în fața unei știri, ci în fața unei narațiuni construite”, atrage atenția Tarnovski.

„Singura «vaccinare» eficientă este să înțelegeți că știrea doar semnalizează un eveniment, dar adevărul trebuie organizat cu efort, nu consumat pasiv”.

Alertă de criză energetică în România. Cosmin Păcuraru, specialist în securitate energetică, susține că investițiile din ultimul deceniu au fost orientate prea mult către energia regenerabilă, în timp ce dezvoltarea sectorului nuclear și modernizarea infrastructurii energetice au rămas în urmă.

Alertă de criză energetică în România. Avertismentul unui expert

Potrivit specialistului în securitate energetică, problemele cu care se confruntă în prezent România sunt rezultatul atât al condițiilor meteorologice nefavorabile, cât și al unor decizii de investiții și administrare luate în ultimii ani.

”Este vorba despre condițiile meteo, despre secetă, deci despre condiții naturale, despre un context. Dar sunt și greșeli mari făcute în ultimii ani de toate guvernele. S-a neglijat mult energia nucleară, lucrurile nu s-au făcut deloc cu cap.

Să luăm cazul centralei de la Cernavodă. Acolo avem și un concurs de împrejurări – Dunărea e mică, avem oprirea ambelor reactoare, iar asta echivalează cu dispariția din sistem a aproximativ 1.400 MW de producție în bandă. Vorbim totuși despre cea mai mare pierdere punctuală de putere instalată suferită de România. Și mai avem pierderi importante. Și unele care nu au nicio legătură cu seceta și cu ce se întâmplă acum. De exemplu, la Hidroelectrica putem vorbi de sute de megawați indisponibili din motive, iar situația nu are legătură acolo cu vremea. Tot acum, la Porțile de Fier I, cea mai importantă și cea mai mare hidrocentrală din țară, avem două grupuri oprite de tot, iar altul funcționează la jumătate din puterea nominală, aproximativ 100 MW în loc de 200 MW. Și că tot vorbim de cifre, numai aici se pierd încă aproape 500 MW. Și mai sunt și alte hidrocentrale oprite.

Pe urmă, avem probleme mari și în sectorul termoenergetic. Mă gândesc aici la ELCEN, CET Vest a fost grav afectat de două incendii. Iar CET Sud și CET Progresul sunt și ele oprite pentru mentenanță. Avem și Electrocentrale Craiova, care e acum în insolvență. Și aici sunt aproximativ 300 MW instalați. Lista poate continua și putem vorbi numai de pe asta, dar problema se reduce, până la urmă, la decizii proaste luate peste un context oricum nefavorabil, mă refer la vreme. Practic, cu seceta asta ai zice că doar fotovoltaicele contează, dar și aici sunt multe care nu se spun”, a spus Cosmin Păcuraru, potrivit Adevărul.

Citește și Întreruperi de curent anunțate în București, Ilfov și Giurgiu. Energia electrică va fi oprită în perioada 3-9 august

Potrivit expertului, energia solară și cea eoliană sunt componente importante ale tranziției energetice, însă nu pot asigura singure stabilitatea rețelei.

El susține că România a dezvoltat rapid capacități fotovoltaice și eoliene, însă investițiile în sisteme de stocare au rămas mult sub necesar. În lipsa unor baterii de mare capacitate și a unor proiecte precum hidrocentralele cu acumulare prin pompaj, surplusul de energie produs în anumite intervale nu poate fi utilizat atunci când consumul crește.

”În primul și în primul rând, sunt grupuri de interese care uneori au putere mai mare, uneori au putere mai mică. Grupurile de interese sunt, în special, cele care apără mediul privat. Dar mediul privat produce cam 30% din energie. Energia de 70%, că aici mă refer la consumul anual, este produsă de companiile de stat.

Deci foarte greu companiile de stat își fac, hai să zic, lobby la guvern. Iar guvernul nu pricepe că în actuala conjunctură, în actuala arhitectură a industriei energetice, companiile de stat trebuiesc îngrijite. Trebuie să ai grijă de ele. Trebuie să-ți pui niște oameni în conducere care să știe meserie, care să știe ce investiții trebuie să facă și să poată să și le facă.

Asta pe de altă parte. Mai trebuie niște oameni care să gândească arhitectura Sistemului Energetic Național, pentru că în acest moment este inadecvată. Este o soluție a unor speranțe și a unor gândiri din anii ’60–’70. Lucrurile s-au schimbat. Apariția regenerabilului a schimbat tot. Pentru că privat de fapt este reprezentat de companii cu investiții în fotovoltaic, eolian și companiile care au parcuri de stocare… Capacitatea de stocare este mică. În acest moment România nu cred că poate stoca mai mult de 1.000 MWh energie electrică. Ideal ar fi 10.000. Deci ar fi de 10 ori mai puțin! Noi am tot făcut fotovoltaice și parcuri eoliene, dar n-am investit aproape deloc în sisteme de stocare. Și n-am investit în nuclear, care e mult mai important. Soarele și vântul fără energie nucleară nu ne poate salva.

De fapt, astăzi producția de energie electrică din fotovoltaic mai mult a încurcat, pentru că termocentralelor a trebuit să le fie redusă producția sau să fie închise pe perioada funcționării parcurilor fotovoltaice. Capacitatea de stocare, evident că s-au umplut acumulatorii cu energie, dar nu este de ajuns”, a mai spus expertul potrivit sursei citate.

Citește și Militarii intervin pe Brațul Bala pentru asigurarea alimentării cu apă a Reactorului 2 de la Cernavodă. MApN a început detonările controlate VIDEO

Consultantul susține că reactoarele nucleare oferă producție continuă și contribuie la stabilitatea rețelei electrice, motiv pentru care ar trebui să reprezinte unul dintre pilonii sistemului energetic românesc. El apreciază că finalizarea reactoarelor 3 și 4 de la Cernavodă, precum și implementarea reactoarelor modulare de mici dimensiuni (SMR), ar putea reduce vulnerabilitatea României în anii următori.

În același timp, consideră că trebuie analizate și investițiile în infrastructura de răcire a centralei nucleare, astfel încât aceasta să fie mai puțin dependentă de variațiile debitului Dunării.

Întrebat despre posibilitatea unei pene majore de curent, Cosmin Păcuraru afirmă că România traversează o perioadă sensibilă, iar suprapunerea unor defecțiuni tehnice, a unor condiții meteo nefavorabile sau a unor eventuale incidente cibernetice ar putea pune presiune suplimentară asupra sistemului energetic.

”Eu zic că acum, în situația asta, cu reactoarele închise, cu problemele pe care le avem, te poți aștepta la orice! Deci și la un blackout. Te poți aștepta chiar la orice. Suntem la limită, în pragul dezastrului! Și putem fi „ajutați”. Ajutați de la Răsărit, rușii sunt experți în tot felul de sabotaje. Iar în situația în care ne aflăm, nici nu trebuie să facă mare lucru. Nu trebuie să ne împingă pe scări, nu trebuie să facă un gest evident. Ajunge un „bobârnac”, nu ne trebuie un brânci.

E suficient să pătrunzi în circuitul de control și analiză al oricărei companii importante, precum Complexul Energetic Oltenia, Hidroelectrica sau Elcen, și ai aruncat totul în aer! Au luat deja informații de la ANCPI și Registrul Comerțului ca să vadă așezarea tuturor infrastructurilor critice din România. Acum, fiind la limită, un atac cibernetic sau o defecțiune minoră ne poate bloca complet sistemul. Aici este deja o problemă, o vulnerabilitate uriașă. Când faci greșeli în lanț, când nu ai experți la nivelul Ministerului Energiei, când politizăm totul, când politicile de mediu dictează tot, când nu ai digitalizare, iar experții sunt îndepărtați nu ai cum să fii altfel decât vulnerabil. Și spuneam de ruși. Nici măcar nu trebuie să ne „ajute” să intrăm în colaps. La câte greșeli facem singuri, ne ducem singuri în direcția aia. Sigur, încă se mai poate salva situația. Nu suntem în prăpastie. Sigur, nu pot spune dacă va fi un blackout sau nu. Pot doar să atrag atenția că lucrurile nu merg bine și că riscurile există”, a mai spus expertul, potrivit Adevarul.