Deși mulți români cred că este mai rentabil din punct de vedere energetic dacă țin pornită centrala non-stop, chiar și atunci când nu sunt acasă, un expert britanic vine și contrazice acest mit.

E bine sau nu să lași centrala pornită când pleci de acasă? Sfaturi importante de la specialiști

Martin Lewis, un cunoscut expert britanic, avertizează că o locuință încălzită non-stop pierde masiv energie prin pereți și ferestre, lucru care se traduce automat în facturi mult mai mari la final de lună.

”Lăsarea căldurii pornite toată ziua duce la pierderi mai mari de căldură și, prin urmare, la costuri mai ridicate”, avertizează Martin Lewis.

Citește și Cât costă să încălzești o locuință în 2026: aer condiționat, centrală pe gaz sau calorifer electric? Facturile estimate pentru o casă și un apartament

Există și experți care susțin că menținerea caloriferelor la o temperatură scăzută și constantă pe parcursul întregii zile este mai eficientă din punct de vedere energetic. Printre aceștia se numără cei de la Energy Saving Trust, o organizație independentă cu sediul în Regatul Unit care se ocupă de promovarea eficienței energetice, a conservării energiei și a transportului cu emisii scăzute de carbon, în scopul combaterii urgenței climatice

Alții spun însă că centrala ar trebui pornită doar la anumite intervale orare și numai atunci când cineva este acasă, scrie gandul.ro.

Citește și Cât costă gazele în iarna 2026–2027. Prețul pe metru cub, cât consumă o centrală și cum calculezi factura

România se pregătește pentru o nouă perioadă cu vreme instabilă, după ce un ciclon format în bazinul Mării Mediterane se îndreaptă spre Peninsula Balcanică și va influența inclusiv teritoriul țării noastre. Meteorologii anunță cel puțin patru zile cu precipitații, cer înnorat și intensificări ale vântului. Pentru mai multe regiuni au fost emise și două avertizări de cod galben, valabile începând de luni dimineață.

Un avion privat de tip business s-a prăbușit duminică în apropiere de Mar-a-Lago, în Florida, provocând moartea tuturor celor nouă persoane aflate la bord, a anunțat secretarul american al Transporturilor. Accidentul de avion naște întrebări, asta pentru că aparatul de zbor pică precum o rachetă și se înfige direct în asfalt. Pilotul nu pare să schițeze niciun gest pentru a schimba direcția aparatului de zbor, iar pe înregistrările cu turnul de control acesta anunță, extrem de calm, faptul că avionul se prăbușește, informează BBC.

O altă întrebare fără răspuns este legată de identitatea celor care se aflau la bord. Deocamdată nu se știe cine erau cei nouă oameni din avion, se știe doar că plecaseră din Texas și se îndreptau spre Bahamas.

De asemenea, în imaginile de pe radar se poate vedea că avionul a schimbat brusc direcția, înainte de prăbușire.

Ciudatul accident aviatic a avut loc lângă Mar-a-Lago

Accidentul s-a produs în apropierea localității Cresthaven, la aproximativ 14 kilometri de Mar-a-Lago, stațiunea deținută de președintele Donald Trump, situată în zona exclusivistă Palm Beach County. Prăbușirea a avut loc în jurul orei locale 12:50 (19:50, ora României).

Imaginile surprinse după accident arată un crater format în mijlocul unei artere comerciale, înconjurat de focare de incendiu, bucăți de beton și resturi ale aeronavei de tip Learjet 60.

Potrivit unui comunicat al Administrației Federale a Aviației (FAA), aeronava decolase din Austin, Texas, și se îndrepta spre Bahamas.

Conform relatărilor presei americane și analizelor datelor de zbor, avionul ar fi pierdut rapid altitudine, coborând cu sute de metri pe secundă înainte de impact.

Pilotul, foarte calm, anunța că se prăbușesc

În înregistrările comunicațiilor dintre pilot și controlorii de trafic aerian, realizate cu câteva momente înainte de accident, pilotul poate fi auzit spunând că aeronava cobora cu o viteză de 10.000 de picioare pe minut, relatează CBS News.

Ulterior, pilotul a declarat o situație de urgență și a strigat: „Ne aflăm într-o situație de depășire a vitezei, coborâm cu 20.000 de picioare pe minut”, potrivit CBS News.

Un incendiu puternic a izbucnit la un complex de saloane de evenimente de pe Calea Piscului, în Sectorul 4 al Capitalei. Flăcările s-au manifestat generalizat la sosirea primelor echipaje de intervenție, existând riscul ca focul să se extindă.

Incendiu puternic în Sectorul 4 al Capitalei

Pompierii intervin cu un dispozitiv format din 12 autospeciale de stingere cu apă și spumă, două autospeciale de intervenție și salvare de la înălțime, o autospecială de descarcerare, Detașamentul Special de Salvatori și două echipaje SMURD.

”Intervenim pentru stingerea unui incendiu produs la un salon de evenimente, pe Calea Piscului, sectorul 4, București.

La sosirea primelor echipaje, incendiul se manifesta generalizat, cu posibilități de propagare.

Intervenim cu 12 de autospeciale de stingere cu apă și spumă, două autospeciale de intervenție și salvare de la înălțime, o autospecială de descarcerare, Detașamentul Special de Salvatori si doua echipaje SMURD.

Până în momentul de față nu avem informatii cu privire la victime.

Misiunea este în dinamică revenim cu date.”, arată un comunicat al ISU-BIF.

Potrivit primelor informații transmise de pompieri, este vorba despre mai multe saloane alipite, iar echipele de intervenție acționează în continuare pentru localizarea incendiului și împiedicarea propagării flăcărilor.

Parlamentarii se pregătesc să respingă astăzi în Parlament proiectul prin care și minorii sub 14 ani ar fi putut răspunde penal în cazul omorurilor!. Asta în condițiile în care violența în rândul tinerilor este în creștere, iar elevul care și-a atacat profesoara și un coleg de clasă cu cuțitul este liber după evaluarea psihologică.

A fost una dintre cele mai crude femei din aparatul de exterminare nazist. Deținuții o numeau „Bestia”, iar simpla ei apariție era suficientă pentru a-i îngrozi pe cei închiși în lagăre. Maria Mandl, fiica unui cizmar austriac, a ajuns să conducă personalul feminin de supraveghere de la Auschwitz-Birkenau, unde a participat la selecțiile deținuților trimiși la moarte. Îi bătea pe prizonieri pentru cele mai mici abateri, îi umilea în fața celorlalți și, potrivit unor mărturii, ajunsese să trateze anumite victime ca pe niște obiecte de care se putea dispensa oricând.

Povestea ei este cu atât mai tulburătoare cu cât, în afara lagărului, Maria Mandl era descrisă ca o femeie inteligentă, cultivată și pasionată de literatură, gastronomie și muzică clasică. În interiorul Auschwitzului însă, a devenit unul dintre simbolurile cruzimii exercitate de gardienele SS asupra femeilor și copiilor lipsiți de apărare.

Maria Mandl, fiica unui cizmar care a ales să lucreze pentru naziști

Maria Mandl s-a născut la 10 ianuarie 1912, în localitatea Münzkirchen, din Austria Superioară. Provenea dintr-o familie modestă, tatăl său fiind cizmar. Înainte de a intra în sistemul lagărelor de concentrare naziste, a lucrat ca ajutor casnic, iar ulterior a avut un loc de muncă la poșta locală.

După anexarea Austriei de către Germania nazistă, în martie 1938, viața Mariei Mandl a luat o turnură radicală. În octombrie același an, a început să lucreze ca gardiană în lagărul de concentrare Lichtenburg, unul dintre primele centre de detenție naziste și unul dintre primele destinate exclusiv femeilor.

În mai 1939, a fost transferată la Ravensbrück, lagărul construit special pentru femei. Acolo și-a continuat ascensiunea în aparatul de supraveghere SS, iar la 1 aprilie 1941 a devenit membră a Partidului Nazist.

În primăvara anului 1942, Maria Mandl a primit funcția de gardiană-șefă la Ravensbrück, având responsabilitatea supravegherii personalului feminin și a deținutelor. Ascensiunea ei s-a produs într-un sistem în care violența, umilirea și pedepsele brutale făceau parte din viața de zi cu zi.

„Bestia” de la Ravensbrück: bătea femeile până nu-și mai putea ridica brațul

Mărturiile supraviețuitoarelor de la Ravensbrück conturează imaginea unei gardiene care folosea violența pentru cele mai mici abateri și care, de multe ori, nici măcar nu avea nevoie de un motiv pentru a-și agresa victimele.

Fosta deținută Lina Haag a relatat că Maria Mandl le bătea pe femei atât de brutal, încât ajungea să nu-și mai poată ridica brațul. O altă supraviețuitoare, Maria Bielicka, a povestit despre cruzimea gardienei și despre o deținută pe care a văzut-o lovită cu picioarele până când nu a mai putut rezista.

Mărturiile din dosarele proceselor de după război descriu, la rândul lor, scene de o violență extremă. Femeile erau lovite cu pumnii, cu bastoanele sau cu bocancii, uneori până își pierdeau cunoștința. Alteori, erau pedepsite prin apeluri suplimentare care se prelungeau ore întregi, obligate să stea în genunchi cu mâinile ridicate, în condiții în care unele ajungeau să leșine sau chiar mureau.

Mandl nu era genul de gardiană care să delege întotdeauna violența. Dimpotrivă, potrivit unei mărturii consemnate într-o carte despre viața din Ravensbrück, ea și colega sa, Dorothea Binz, preferau să lovească ele însele deținutele, în loc să lase pe altcineva să o facă.

De aici și reputația înspăimântătoare care i-a adus porecla de „Bestia”.

Un alt episod relatat de fostele deținute arată cât de absurde puteau deveni motivele pentru care femeile erau pedepsite. Mandl nu suporta să vadă prizoniere cu părul creț sau ondulat, considerând că încălcau regulile lagărului. În unele cazuri, le obliga să se radă în cap, după care le punea să defileze prin lagăr cu pancarte atârnate de gât, pe care scria că au încălcat regulamentul pentru că și-au ondulat părul.

Era o formă suplimentară de umilire, într-un loc în care deținutele erau deja private de libertate, demnitate și cele mai elementare drepturi.

Auschwitz-Birkenau: muzica clasică și orchestra de femei din mijlocul exterminării

În octombrie 1942, Maria Mandl a fost transferată la Auschwitz-Birkenau, unde a preluat cea mai înaltă funcție de supraveghere a gardienelor SS din sectorul femeilor. Avea autoritate asupra personalului feminin și asupra deținutelor, însă se afla în continuare în ierarhia lagărului, subordonată conducerii masculine SS.

La Auschwitz, cruzimea ei a continuat. Mărturiile supraviețuitorilor o descriu ca pe o gardiană care aplica pedepse brutale, participa la selecții și decidea cine mai era considerat apt de muncă. Cele care nu mai puteau munci din cauza bolilor, a epuizării sau a slăbiciunii fizice erau expuse riscului de a fi trimise la moarte.

Există însă și un contrast tulburător în biografia sa. În afara scenelor de violență, Maria Mandl era pasionată de muzica clasică și avea gusturi considerate rafinate. Iubea literatura și gastronomia și putea petrece ore întregi ascultând sau interpretând muzică.

La Auschwitz, această pasiune a avut o consecință greu de imaginat: existența unei orchestre formate din deținute, obligate să cânte în timp ce, în jurul lor, alți prizonieri erau deportați, selectați și uciși.

Mandl a avut un rol important în susținerea Orchestrei Femeilor și în aducerea muzicienei Alma Rosé în componența acesteia. Rosé, o violonistă cu experiență, a ajuns la Auschwitz în iulie 1943, iar talentul ei a făcut-o să fie remarcată de gardiană.

Pentru muziciene, un loc în orchestră putea însemna condiții ceva mai bune și șanse mai mari de supraviețuire decât munca fizică epuizantă. Asta nu le scutea însă de teroarea lagărului și nici nu le oferea vreo garanție că vor rămâne în viață.

Orchestra era obligată să cânte la apeluri, la sosirea transporturilor și în alte momente organizate de administrația lagărului. Uneori, muzica răsuna în timp ce noii prizonieri erau conduși spre camerele de gazare.

Într-unul dintre cele mai crude contraste ale vieții de la Auschwitz, femeile cântau melodii clasice în timp ce, la doar câțiva pași, se desfășura mecanismul exterminării. Unele relatări susțin că muzica orchestrei l-ar fi impresionat până la lacrimi inclusiv pe medicul SS Josef Mengele, însă acest detaliu nu este confirmat de documentația istorică pe care am consultat-o.

Povestea copilului pe care l-ar fi trimis la gazare

Printre cele mai tulburătoare relatări despre Maria Mandl se numără și poveștile potrivit cărora aceasta își alegea anumiți prizonieri pe post de „animale de companie”.

În unele mărturii preluate în lucrări despre viața din lagărele naziste, supraviețuitorii au povestit că gardiana își selecta anumite persoane, le obliga să îndeplinească sarcini personale și le ținea în apropierea sa. Această aparentă protecție nu însemna însă că respectivele victime erau în siguranță. Potrivit acestor relatări, atunci când se plictisea de ele, Mandl le putea trimite la moarte.

Una dintre poveștile care au rămas în circulație este cea a unui copil pe care gardiana l-ar fi îmbrăcat în haine elegante și l-ar fi ținut pe lângă ea, asemenea unei marionete. Micuțul ar fi ajuns să o însoțească în mod regulat, însă protecția de care părea să se bucure s-ar fi încheiat în momentul în care Mandl și-a pierdut interesul pentru el. Relatarea susține că băiatul a fost trimis ulterior în camera de gazare.

Este o poveste cutremurătoare, care ilustrează cruzimea arbitrară atribuită gardienei în mărturiile despre Auschwitz. Ea trebuie însă privită ca o relatare transmisă prin surse secundare, nu ca un episod individual confirmat separat de documentele oficiale ale lagărului.

Maria Mandl participa și la selecțiile deținuților, una dintre cele mai înspăimântătoare practici din sistemul Auschwitz. Cei considerați apți de muncă erau despărțiți de cei care, din cauza bolilor sau a epuizării, nu mai puteau fi exploatați. Pentru mulți dintre cei din urmă, selecția însemna moartea în camerele de gazare.

Unele articole îi atribuie Mariei Mandl aproximativ 500.000 de victime trimise la moarte. Cifra este însă greu de susținut ca bilanț al acțiunilor sale personale. Documentele istorice confirmă participarea ei la selecții și responsabilitatea directă pentru abuzurile comise în lagăr, dar nu stabilesc că ar fi trimis singură la moarte un asemenea număr de oameni.

Capturată de americani, judecată la Cracovia și spânzurată la 36 de ani

Domnia terorii exercitate de Maria Mandl la Auschwitz s-a încheiat în noiembrie 1944, când a fost transferată la Mühldorf, un lagăr-satelit al complexului Dachau.

După înfrângerea Germaniei naziste, în 1945, a încercat să se refugieze în Bavaria, însă a fost capturată de forțele americane în luna august. Ulterior, a fost predată autorităților poloneze și adusă în fața justiției pentru crimele comise în lagărele de concentrare.

Procesul de la Cracovia, desfășurat în 1947, a scos la iveală mărturii despre brutalitatea sa și despre rolul pe care l-a avut în sistemul de exterminare de la Auschwitz.

Maria Mandl a fost găsită vinovată pentru crimele comise și condamnată la moarte. Sentința a fost executată la 24 ianuarie 1948, când a fost spânzurată în închisoarea Montelupich din Cracovia. Avea doar 36 de ani.

Femeia care ajunsese să decidă asupra vieții și morții deținutelor din lagărele naziste și-a găsit astfel sfârșitul, după ce crimele și abuzurile sale au fost aduse în fața tribunalului.