Ultimul produs românesc intrat pe lista europeană este Babicul de Buzău, înregistrat prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2026/1253 al Comisiei, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene la 11 iunie 2026. Conform datelor publicate de reprezentanții Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, acesta a devenit al 17-lea produs agroalimentar românesc recunoscut la nivel european, după ce, în februarie 2026, Batogul de sturion primise aceeași recunoaștere.

Ce reprezintă, de fapt, un produs protejat de Uniunea Europeană

La nivelul spațiului european sunt trei sisteme principale de recunoaștere a calității produselor agroalimentare, fiecare având reguli complet diferite. Denumirea de Origine Protejată (DOP) presupune o legătură foarte strânsă între produs și zona geografică de proveniență. Toate etapele de producție, prelucrare și preparare trebuie să se desfășoare în regiunea delimitată, în conformitate cu cerințele sistemului.

Indicația Geografică Protejată (IGP) certifică legătura dintre produs și o anumită regiune, fiind suficient ca cel puțin una dintre etapele de producție, prelucrare sau preparare să aibă loc în aria geografică respectivă. Specialitatea Tradițională Garantată (STG) protejează caracterul tradițional al produsului, inclusiv rețeta sau metoda de producție, fără să impună aceeași legătură exclusivă cu un teritoriu.

Lista celor 17 produse românești protejate la nivel european

Lista reprezintă produsele agroalimentare menționate în comunicatul oficial al Ministerului Agriculturii din 11 iunie 2026. Anii indicați reprezintă anul înregistrării europene, nu anul în care produsul a fost inventat sau a început să fie fabricat.

Magiunul de Topoloveni, desemnat cel mai bun gem din lume! România are de ce să fie mândră din nou

1. Magiun de prune Topoloveni 2011 IGP
2.  Salam de Sibiu 2016 IGP
3. Novac afumat din Țara Bârsei 2017 IGP
4. Scrumbie de Dunăre afumată 2018 IGP
5. Telemea de Ibănești 2016 DOP
6. Cârnați de Pleșcoi 2019 IGP
7. Telemea de Sibiu 2019 IGP
8. Cașcaval de Săveni 2021 IGP
9. Salată tradițională cu icre de crap 2021 STG
10. Salată cu icre de știucă de Tulcea 2021 IGP
11. Plăcintă dobrogeană 2023 IGP
12. Pită de Pecica 2023 IGP
13. Salinate de Turda 2023 IGP
14. Sardeluță marinată fabricată potrivit tradiției din România 2024 STG
15. Cârnați din topor din Vâlcea 2025 IGP
16. Batog de sturion 2026 IGP
17. Babic de Buzău 2026 IGP

Ce avantaje au producătorii și consumatorii

În cazul producătorilor români, obținerea unei certificări europene reprezintă, în primul rând, dreptul de a utiliza un simbol pe ambalaj, fiind și o formă a identității produsului și a legăturii sale cu o anumită tradiție sau regiune.

Denumirile protejate beneficiază de apărare juridică împotriva utilizării abuzive, a imitațiilor și a practicilor care ar putea induce în eroare cumpărătorii. În acest sens, un operator economic nu poate folosi în mod nejustificat o denumire protejată pentru a profita de reputația produsului autentic.

Un alt beneficiu important face referire la faptul că certificarea poate contribui la creșterea valorii comerciale. Produsele recunoscute la nivelul Uniunii Europene pot fi distinse mai ușor pe piață, inclusiv în relația cu distribuitorii și consumatorii din alte state membre.

Sigur, există și avantaje privind protejarea tradițiilor culinare. Pentru produsele IGP și DOP, respectarea specificațiilor contribuie la menținerea activităților economice asociate anumitor regiuni. În cazul STG, accentul cade pe conservarea rețetelor și metodelor tradiționale.

Ce spune legislația europeană. Protecție împotriva imitațiilor și a denumirilor înșelătoare

Cadrul legislativ actual este stabilit prin Regulamentul (UE) 2024/1143 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 aprilie 2024, care reglementează indicațiile geografice pentru vin, băuturi spirtoase și produse agricole, precum și specialitățile tradiționale garantate.

Articolul 26 alineatul (1) litera (b) prevede protecția indicațiilor geografice împotriva:
„oricărei utilizări abuzive, imitații sau evocări”

Ai putea citi și: Indexarea de la 1 ianuarie și nota de plată de la 60% grad de îndatorare publică, față în față cu promisiunile clasei politice. Ce șanse au românii să primească pensii și salarii mărite

Dispoziția se aplică inclusiv situațiilor în care este indicată adevărata origine a produsului sau sunt folosite expresii precum „stil”, „tip” ori „imitație”. Același articol, la litera (d), interzice: „oricăror alte practici de natură să inducă în eroare consumatorul cu privire la adevărata origine a produsului.”

În acest sens, protecția europeană nu se limitează la copierea exactă a unei denumiri. Regulamentul face, de fapt, referire și la prezentările comerciale care exploatează reputația unui produs înregistrat sau creează confuzie privind proveniența acestuia.

Tradiția din România poate deveni inclusiv o resursă economică

Înregistrarea celor 17 produse în România ne poate convinge de faptul că mâncarea tradițională românească poate fi valorificată și prin instrumentele de protecție ale Uniunii Europene. De la preparatele din carne și brânzeturile regionale până la produsele pescărești, pâine și deserturi, lista reflectă diversitatea unor tradiții culinare păstrate de-a lungul generațiilor.
Iar procesul de recunoaștere a mai multor produse din țara noastră nu se încheie. La momentul comunicatului din 11 iunie 2026, Ministerul Agriculturii anunța că alte 13 produse agroalimentare se aflau în etapa de verificare la Comisia Europeană: patru pentru obținerea indicației geografice protejate și nouă pentru statutul de specialitate tradițională garantată.

Vezi și: Aceeași țară, facturi complet diferite! Unde plătesc românii mai mult pentru apă și care este explicația

The Supreme Council for National Defence (CSAT)will convene in session today at the Cotroceni Presidential Palace.

According to the Presidential Administration, the CSAT meeting, convened by President Nicusor Dan, will take place at 18:00hrs.

It is the first meeting of CSAT to be attended by Prime Minister Luca Niculescu and the members of his cabinet.

During the meeting, the security implications generated by the Black Sea incidents will be analysed and measures to strengthen the response capacity to protect Romania’s territorial waters and critical maritime infrastructure will be evaluated, according to the Presidential Administration.

During the council meeting, other current national security issues will also be analysed.

Also today, before the CSAT meeting, Dan meets Chair of the European Union Military Committee (EUMC) Sean Clancy.

Elon Musk a emis miercuri o declarație amenințătoare în urma relatărilor din presă conform cărora democrații intenționează să lanseze numeroase anchete ale Congresului asupra sa în cazul în care vor câștiga alegerile intermediare din SUA, informează Mediafax.

Elon Musk: Cei care iau sabia vor muri de sabie

„Cei care iau sabia vor muri de sabie”, a scris pe contul său X, Elon Musk, cel mai bogat om din lume, CEO al Tesla, X și fondator al SpaceX, precum și principalul donator republican pentru alegerile intermediare, potrivit Le Figaro.

„Cei care mă atacă trebuie să înțeleagă că voi afla cine trage cu adevărat sforile și că îi voi urmări pe ei, nu doar pe marionetele lor…”, a adăugat el, fără a specifica la cine se referea. Aceste remarci au venit după publicarea unui articol din Politico în care se afirma că „membri de rang înalt (ai Partidului Democrat) iau în considerare modul în care diverse comisii l-ar putea viza pe Elon Musk și o gamă largă de companii ale sale” în cazul în care ar câștiga alegerile pe 3 noiembrie.

Elon Musk ar putea fi anchetat

Presa americană enumeră mai multe posibile subiecte de investigație, inclusiv rolul lui Elon Musk în recenta limitare a rețelei sale de sateliți Starshield din Ucraina, reducerile drastice făcute în 2025 în guvernul federal de către Comisia sa pentru Eficiență Guvernamentală (Doge) sau potențiale conflicte de interese în jurul contractelor și subvențiilor federale acordate companiilor sale SpaceX sau Tesla.

Elons Musk, suspectat că a încetinit Starlink pentru Ucraina

Elon Musk a ordonat săptămâna trecută încetinirea unei versiuni de nivel militar a serviciului de sateliţi Starlink al SpaceX , pe care se bazează Ucraina, a scris marţi Wall Street Journal (WSJ), citând oficiali americani şi persoane familiarizate cu subiectul, informaţie confirmată şi de sursele CBS News.

Potrivit WSJ, Musk şi preşedintele Donald Trump au discutat despre decizia privind Starlink într-o convorbire telefonică purtată la scurt timp după ce încetinirea a devenit publică, în timp ce preşedintele se afla în campanie electorală, săptămâna trecută, însă cei doi au discutat despre această chestiune şi înainte de decizia de a limita viteza Starlink, potrivit news.ro.

Trump a declarat săptămâna trecută că nici el, nici Musk nu sunt responsabili pentru pierderea accesului Ucrainei la Starlink, în timp ce Musk a susţinut că orice limitări privind viteza sau utilizarea navei spaţiale Starship sunt decise de armata SUA sau de preşedinte. 

Trump a declarat luni că încearcă să afle detalii despre cine a ordonat încetinirea serviciului. „Nu ştiu cine a fost, dar aş vrea să aflu”, a spus el.

Secretarul american al apărării, Pete Hegseth, a declarat marţi că Washingtonul nu a restricţionat accesul Ucrainei la reţeaua de sateliţi Starlink, dar a indicat că problema ţine de condiţiile de utilizare pe care Kievul trebuie să le respecte. „Nu am retras nimic. Există termeni şi condiţii de utilizare care, în ultimă instanţă, trebuie respectaţi. Şi aici Starlink are opţiunea de a lua aceste decizii, dar din punctul nostru de vedere nu s-a schimbat nimic. Nu am emis nicio directivă sau ceva de genul acesta”, a declarat Hegseth reporterilor, adăugând: „Le dorim ucrainienilor, evident, succes”.

De ce ar fi decis Musk limitarea serviciului

Sursele CBS News afirmă că Elon Musk a purtat mai multe discuţii cu oficiali ai administraţiei în perioada premergătoare emiterii ordinului. El dorea să afle cu exactitate care este poziţia preşedintelui în această privinţă. Musk şi-a exprimat nemulţumirea faţă de faptul că firma sa este percepută ca profitând de pe urma războiului în curs dintre Rusia şi Ucraina.

Nu este clar cum a fost pus în aplicare ordinul lui Musk de a restricţiona serviciul, menţionează CBS News. Restricţiile temporare au venit ca o surpriză pentru unii oficiali din cadrul administraţiei, care au confirmat că nici Trump, nici Pentagonul nu au ordonat în mod specific vreo limitare menită să perturbe în mod deliberat operaţiunile cu drone şi comunicaţiile de pe câmpul de luptă.

Musk acordă licenţe guvernului SUA pentru tehnologia Starshield a companiei SpaceX. El a declarat săptămâna trecută că SUA controlează cine poate accesa tehnologia şi ce nivel de serviciu primesc aceşti utilizatori.

Cum afectează restricțiile armata ucraineană

Starshield este esenţial pentru forţele armate ucrainene, deoarece permite personalului să comunice şi să efectueze atacuri, inclusiv prin menţinerea contactului cu dronele pe distanţe mari. Nu există o alternativă funcţională la Starlink, care a plasat pe orbită o constelaţie masivă de sateliţi de orbită joasă şi niciun concurent direct nu se apropie de acest nivel.

Oficialii şi soldaţii ucraineni au declarat pentru CBS News că armata ţării a început să întâmpine dificultăţi bruşte cu echipamentele Starshield marţi seara, inclusiv un efect de limitare a vitezei care a îngreunat desfăşurarea misiunilor cu drone de mare viteză. Surse din cadrul Ministerului Apărării al Ucrainei au afirmat că SpaceX a impus unilateral restricţiile privind Starshield.

Terminalele obişnuite Starlink au o limită de viteză de 70 km/h, adică viteza la care se poate utiliza internetul într-un vehicul în mişcare. La viteze mai mari decât această limită, conexiunea la internet se degradează şi nu mai este utilizabilă.

Starshield nu are însă o limită artificială de viteză şi se ştie că funcţionează la viteze de cel puţin 160 km/h. Dronele de atac echipate cu Starshield zboară cu 160 km/h sau mai mult şi reprezintă coloana vertebrală a atacurilor ucrainene la distanţă medie.

Unităţile ucrainene au raportat întreruperi ale conexiunii la viteze de până la 90 km/h, ceea ce a făcut ca aceste drone să devină inoperabile. Se estimează că degradarea serviciului Starshield a costat Ucraina zeci de milioane de dolari în pierderi, potrivit unei analize realizate de Dimko Jluktenko, pilot de drone şi analist în cadrul Forţelor Armate ale Ucrainei.

O legendă transmisă de-a lungul generațiilor continuă să stârnească interesul celor care cunosc istoria Școlii Centrale din București. În spatele zidurilor unei clădiri-monument, cu o istorie de peste 170 de ani, se află povestea unei tinere eleve pe nume Anca, despre care se spune că și-ar fi găsit sfârșitul în fostul pension de fete.

Potrivit relatărilor, spiritul acesteia ar rătăci și astăzi pe coridoarele școlii, iar unele persoane susțin că i-ar fi auzit pașii după lăsarea serii.

De-a lungul timpului, au circulat mai multe versiuni ale poveștii, însă niciuna nu oferă o explicație unică pentru presupusa tragedie care ar fi stat la originea legendei.

Școala Centrală, o instituție cu o istorie de peste 170 de ani

Povestea instituției începe la 19 martie 1851, când domnitorul Barbu Știrbey a aprobat înființarea unui „Pensionat Domnesc de Demoazele”. Școala era destinată fiicelor unor demnitari care se remarcaseră prin serviciul adus statului, iar educația acestora era asigurată gratuit, ca recunoaștere a meritelor familiilor lor.

Deschiderea oficială a avut loc la 20 noiembrie 1852, după amenajarea spațiului și alegerea personalului didactic. Primele 13 bursiere au fost selectate dintre fetele ofițerilor și reprezentantele marilor familii boierești. Aveau între 7 și 11 ani și primeau o alocație anuală de 60 de galbeni.

Programa școlii era variată pentru acele vremuri. Elevele studiau limba română, franceza și germana, științele exacte și artele, dar învățau și lucruri practice, precum croitoria, economia domestică și bucătăria. Educația urmărea să le pregătească temeinic și pentru viața de familie.

Până când instituția a primit propriul sediu, cursurile s-au desfășurat în mai multe clădiri, printre care Casa lui Manuc, Casa Turnescu și palatele familiei Ghica.

Actualul edificiu a fost inaugurat în 1890 și a fost proiectat de arhitectul Ion Mincu. Clădirea a fost ridicată pe terenuri cumpărate de stat de la familia scriitorului Alexandru Odobescu.

Construcția se remarcă prin curtea interioară și galeria care înconjoară clădirea, cu arcade sprijinite pe coloane. Aceste elemente arhitecturale au fost inspirate direct din organizarea ansamblurilor mănăstirești.

Regulile stricte și viața elevelor în fostul pensionat de fete

Începând din 1861, viața de internat a fost organizată după reguli stricte, menite să păstreze disciplina și ordinea. Portarul nu mai permitea intrarea sau ieșirea nimănui după ora 22:00, iar profesoarele dormeau chiar în dormitoarele elevelor pentru a le supraveghea, informează retetesivedete.ro.

Guvernantele aveau, la rândul lor, responsabilități precise. Ele verificau garderoba fetelor și le însoțeau la orele de rugăciune și meditație, supraveghind respectarea regulilor impuse de instituție.

Până și uniformele erau diferite în funcție de vârsta elevelor. Fetele cu vârste între 10 și 14 ani purtau rochii în carouri albe și roșii, care ajungeau până sub genunchi, cu guler brodat și șorț negru.

Elevele din cursul superior, cu vârste între 15 și 18 ani, îmbrăcau rochii în carouri gri cu alb. Cele mai mici le numeau „domnișoare”, o denumire care marca diferența dintre cele două grupe de vârstă.

De-a lungul existenței sale, instituția a trecut și prin momente dificile. În timpul Primului Război Mondial, în perioada ocupației germane din 1916–1918, clădirea a fost folosită succesiv ca spital și sediu poștal.

Cursurile au fost reluate în toamna anului 1918, după o perioadă în care școala suferise pierderi importante. În iarna grea din 1917, întregul mobilier fusese ars pentru încălzire, iar colecțiile de instrumente științifice se pierduseră.

De la Școala Secundară de Fete la legenda care a supraviețuit generațiilor

În 1924, instituția a devenit Școala Secundară de Fete, iar în 1928 a primit numele „Marica Brâncoveanu”. Școala a marcat 76 de ani de existență sub patronajul oficial al principesei Elena a României.

De-a lungul timpului, instituția a fost asociată cu nume cunoscute, printre absolvenții săi numărându-se Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Olga Tudorache, Maia Morgenstern, Monica Ghiuță și Adrian Păunescu.

Dincolo de prestigiul său educațional și de istoria îndelungată, clădirea este legată și de o poveste tristă, transmisă de la o generație la alta. Este vorba despre legenda Ancăi, o tânără internă despre care se spune că ar fi murit în incinta școlii.

Povestea nu are o singură variantă. Unele relatări plasează presupusele evenimente în perioada interbelică, în timp ce altele susțin că tragedia s-ar fi petrecut la începutul regimului comunist.

Cea mai cunoscută versiune vorbește despre o dragoste interzisă. Potrivit acesteia, Anca ar fi fost despărțită de persoana iubită și, rămasă fără sprijin, și-ar fi găsit sfârșitul în internat. Locul morții diferă de la o relatare la alta: unele indică un dormitor, în timp ce altele susțin că tânăra ar fi murit în podul clădirii.

Există și o altă explicație a presupusei tragedii. Conform acestei variante, Anca ar fi suferit de o boală gravă, pe care familia și profesorii ar fi ținut-o ascunsă. Sfârșitul tinerei ar fi rămas, potrivit legendei, multă vreme un secret.

Fantoma Anca ar apărea după lăsarea serii pe coridoarele școlii

Legendele despre Anca au continuat să circule printre fostele eleve și printre persoanele care au lucrat în clădire pe timpul nopții.

Potrivit acestor relatări, după lăsarea serii, pe coridoarele Școlii Centrale s-ar auzi pași, iar silueta fostei eleve ar apărea în apropierea vechilor dormitoare.

În unele versiuni ale poveștii, fantoma ar purta uniforma elevelor de odinioară. Apariția ar fi de scurtă durată, deoarece silueta ar dispărea înainte ca cineva să-i poată distinge chipul.

Nu există o versiune unică a legendei care să stabilească împrejurările în care ar fi murit tânăra. Povestea Ancăi rămâne una dintre relatările misterioase asociate Școlii Centrale din București, o instituție a cărei istorie cuprinde atât momente importante pentru educația fetelor, cât și povești transmise de-a lungul generațiilor.

Puțini români nu au auzit de săpunul Cheia, produs care a făcut parte din viața de zi cu zi a generațiilor trecute. Povestea sa începe în urmă cu 140 de ani, la Galați, unul dintre orașele cosmopolite ale României de la acea vreme, unde Lipa Braunstein a primit aprobarea pentru deschiderea unei fabrici de săpun.

De-a lungul timpului, produsul a trecut prin schimbări importante. În perioada interbelică era considerat un săpun destinat mai ales claselor înstărite, în timp ce în comunism a ajuns să fie folosit pe scară largă, atât în gospodării, cât și în industrie, agricultură și armată. Numele său a rămas cunoscut până în zilele noastre, iar săpunul Cheia continuă să fie produs.

Povestea acestui produs românesc se leagă însă de o istorie mult mai veche, care începe cu mii de ani înainte de apariția primei fabrici de săpun din România.

De la Babilonul antic la primele fabrici de săpun din Europa

Istoria săpunului se întinde pe parcursul a mii de ani. Dovezile descoperite arată că babilonienii cunoșteau deja metode de fabricare a săpunului în jurul anului 2800 î.Hr., adică acum aproximativ 4.800 de ani.

Și în Egiptul antic, oamenii acordau atenție îmbăierii. Papirusul Ebers, un document medical redactat în jurul anului 1500 î.Hr., descrie obținerea unei substanțe asemănătoare săpunului prin combinarea uleiurilor animale și vegetale cu săruri alcaline. Amestecul era folosit atât la spălare, cât și pentru tratarea unor afecțiuni ale pielii.

Denumirea săpunului este asociată cu o legendă romană despre muntele Sapo, aflat în apropierea Romei. Potrivit poveștii, apa de ploaie se scurgea de pe munte și se amesteca cu grăsimea animală și cenușa, formând o substanță argiloasă care făcea curățarea mai ușoară, după cum relatează American Cleaning Institute.

Până în secolul al VII-lea, producția de săpun devenise o activitate bine dezvoltată în Italia, Spania și Franța. Aceste teritorii se numărau printre primele centre importante de fabricare a săpunului, datorită disponibilității materiilor prime necesare, inclusiv a uleiului de măsline.

După căderea Imperiului Roman, în anul 467 d.Hr., obiceiurile de îmbăiere au început să piardă teren în mare parte a Europei. În Evul Mediu, igiena personală a ajuns astfel să fie neglijată în multe regiuni.

În mentalitatea vremii, spălarea corpului era privită de unii drept o posibilă cale prin care bolile puteau pătrunde în organism, în special în perioada epidemiilor de ciumă. În anumite state, oamenii ajungeau să se îmbăieze doar o dată pe an, iar murdăria acumulată pe corp era considerată, în mod greșit, o formă de protecție împotriva îmbolnăvirii.

Abia în secolul al XVII-lea, igiena și îmbăierea au început să redevină populare în mare parte a Europei, mai ales în rândul celor înstăriți.

Descoperirea care a schimbat producția de săpun și începuturile industriei românești

Un moment important în dezvoltarea industriei săpunului a avut loc în 1791, când chimistul francez Nicolas Leblanc a brevetat o metodă de obținere a carbonatului de sodiu din sarea obișnuită.

Cunoscut și sub denumirea de sodă calcinată, carbonatul de sodiu putea fi produs industrial și combinat cu grăsimi pentru fabricarea săpunului. Această descoperire, alături de alte progrese tehnice și de dezvoltarea utilajelor industriale, a contribuit la extinderea rapidă a producției. Până în jurul anului 1850, fabricarea săpunului devenise una dintre industriile aflate într-o creștere accelerată.

La sfârșitul secolului al XIX-lea, și România a început să se alinieze tendințelor europene și mondiale. Până atunci, săpunul era importat în principal din Occident și din Imperiul Otoman, fiind utilizat mai ales de clasele conducătoare ale societății.

Povestea producției românești începe la Galați, la 3 martie 1886. În acea zi, Lipa Braunstein a obținut de la Primărie dreptul de a deschide fabrica familiei sale, la adresa strada Traian nr. 21–23. Astfel lua naștere una dintre primele etape importante ale industriei autohtone de săpun.

În aceeași perioadă, în străinătate se dezvoltau afaceri care aveau să devină nume cunoscute. William Procter și James Gamble, fondatorii companiei Procter & Gamble, ajunseseră la notorietate ca furnizori de săpun și lumânări pentru armata confederată nord-americană în timpul Războiului Civil. William Colgate inova prin folosirea uleiurilor esențiale pentru parfumarea săpunurilor sale.

Ulterior, în 1890, farmacistul Paul Carl Beiersdorf a fondat Nivea, iar în 1898, compania B.J. Johnson a lansat săpunul Palmolive.

În România, fabrica familiei Braunstein a primit numele Apollo în 1891. În 1901 a fost înregistrată denumirea Cheia, potrivit istoricului prezentat pe site-ul oficial al săpunului Cheia.

Producția a continuat să se dezvolte. În 1908, fabrica avea 60 de angajați și realiza 120 de tone de săpun, printre sortimente aflându-se și varianta numită „săpun românesc”.

Săpunul Cheia, de la produs de lux în perioada interbelică la săpunul folosit de toată lumea

În perioada interbelică, săpunul Cheia era considerat un produs burghez, destinat în special unor categorii precum industriașii, avocații, medicii și funcționarii publici. Poziția sa avea să se schimbe în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, când produsul a ajuns și în dotarea militarilor români.

Varianta militară, numită „Străjerul sănătății”, făcea parte din trusoul soldaților. Săpunul era folosit pentru spălarea mâinilor și a corpului, pentru curățarea uniformelor, dar și la bărbierit.

Sortimentele superioare se bucurau de aprecierea unor ofițeri germani, care le asociau cu săpunurile franțuzești și le considerau mai bune decât cele germane.

În 1948, fabrica a fost naționalizată. Câteva decenii mai târziu, în 1975, în plină perioadă de industrializare a României comuniste, unitatea a fost retehnologizată și a ajuns principalul producător de săpun din țară, cu peste 2.000 de angajați.

În acei ani, rețetele au fost simplificate, iar specializarea fabricii a fost restrânsă. Cu toate acestea, săpunul Cheia a devenit un produs folosit pe scară largă, în numeroase domenii, de la industrie și armată până la agricultură.

În gospodării, produsul era folosit pentru aproape orice nevoie de curățare. Românii îl utilizau pentru spălarea mâinilor și a corpului, a părului, pentru bărbierit, dar și pentru spălarea hainelor și a covoarelor.

Popularitatea săpunului a dat naștere și unor glume specifice perioadei. Replici precum „Vrei să cucerești Femeia? Folosești săpunul Cheia!” sau „Ce și-ar fi dorit Femeia? Dacă nu săpunul Cheia!” au devenit sloganuri hazlii, asociate cu produsul.

Ce s-a întâmplat cu săpunul Cheia după 1990

După schimbările economice de la începutul anilor ’90, afacerea a intrat într-o perioadă dificilă și nu a mai reușit să reziste în forma de până atunci.

Povestea săpunului Cheia nu s-a încheiat însă aici. În 2010, afacerea a fost relansată, iar produsul a revenit pe piață într-o gamă diversificată.

Astăzi, săpunul Cheia este produs în continuare, iar articolele din gamă păstrează simbolul devenit emblematic pentru acest nume: cheia.

De la începuturile modeste ale fabricii deschise de Lipa Braunstein la Galați, în 1886, până la perioada în care săpunul devenise nelipsit din gospodăriile românilor, istoria Cheia a traversat etape foarte diferite. Produsul a fost, pe rând, un săpun apreciat de categoriile înstărite, un articol destinat militarilor și un obiect de uz cotidian pentru milioane de oameni.

Tampoane și prezervative fără TVA. Deputatele Dumitrița Albu și Aurora Tasica Simu, din partidul UNIT propun eliminarea TVA-ului pentru mai mult produse, printre care absorbante, prezervative, scutece pentru copii.

Ce produse ar putea fi scutite de TVA

Cele două deputate susțin că produsele pentru care cer eliminarea TVA-ului răspund unor nevoi fundamentale și de care oamenii nu se pot lipsi.

Printre aceste se numără:

Produse de protecție igienică destinate menstruației sau perioadei de lăuzie, de unică folosință sau reutilizabile, inclusiv absorbante igienice, protecții zilnice absorbante, absorbante pentru lăuzie, tampoane interne, cupe menstruale, discuri menstruale și lenjerie menstruală absorbantă;

Scutece, chiloți-scutece și alte produse igienice absorbante destinate nou-născuților, sugarilor și copiilor, de unică folosință sau reutilizabile, inclusiv inserțiile absorbante proiectate și comercializate pentru utilizarea împreună cu acestea;

Citește și Luca Niculescu, primele declarații despre scăderea TVA, eliminarea CASS pentru mame și indexarea pensiilor. Ce se va întâmpla cu plafonarea adaosului la benzină și motorină

Produse igienice absorbante pentru uz uman, destinate gestionării incontinenței urinare sau fecale, de unică folosință sau reutilizabile, inclusiv scutece, chiloți absorbanți, absorbante, protecții anatomice, aleze absorbante și inserții absorbante;

Prezervative externe și interne, indiferent de materialul din care sunt fabricate.

„Am pornit de la o realitate simplă: o femeie nu alege să aibă nevoie de absorbante, părinții nu pot renunța la scutecele copiilor, iar persoanele care suferă de incontinență au nevoie de produse care le asigură igiena și demnitatea. În același timp, prezervativele au un rol esențial în prevenirea infecțiilor cu transmitere sexuală și a sarcinilor nedorite. Nu este un proiect populist, ci o măsură fiscală și socială care se înscrie în cadrul legislativ european.

Nu cerem privilegii și nu propunem ajutoare sociale. Propunem ca statul să nu mai perceapă TVA pentru produse care răspund unor nevoi fundamentale”, spun cele două inițiatoare ale proiectului.

Potrivit unei directive europene, statele membre UE pot aplica scutiri fiscale anumitor produse esențiale, printre care produsele utilizate pentru contracepție, produsele de protecție igienică și produsele igienice absorbante, spun cele două deputate.

Nu sunt incluse pasta de dinți, șervețelele umede, produsele cosmetice pentru copii, cremele, biberoanele, tetinele, suzetele sau alte produse de igienă generală.

Citește și România, codașă la încasarea taxelor: deficitul de TVA a ajuns la 30%, de trei ori peste media UE