În anii 60, pentru prima dată după război, românii vedeau străini în număr mare. Italienii, nemţii, năvăliseră, profitînd de foamea de devize a regimului. Ne-am trezit în plus cu polonezi, estgermani, cehoslovacii, deşi nici ei nu stăteau pe roze cu valuta. Se spunea la “RADIO ŞANŢ” – cea mai bună sursă de informaţii – că turiştii care formau lungi caravane de Fiat, Renault, Volkwagen, Skoda, spre litoral, veneau pentru sex. Romancele şi-au făcut atunci reputaţia că sunt naive şi ieftine şi că se prindeau uşor în flirturi de o vacanţă. De fapt, toate sperau să se mărite şi să plece definitiv din ţară. Acesta era secretul succesului pe care îl aveau la romance. Daca erai străin, te costa nişte ciorapi de nylon, o pereche de blugi, cîteva mese la restaurant şi multe minciuni. Fetele erau fascinate de paşaportul pe care îl avea în buzunar respectivul. Nu mai aveau nevoie de alte calităţi, scrie șeful TVR pe blogul personal.
Această perspectivă despre moravurile şi disponibilitatea locală pentru sex, nu e aşa nouă cum am crede. În 1915, John Reed scria : “…There are more cocottes in Bucharest in proportion to the population than in any other two cities of the world. No one does anything, but screw, drink, and gabble.”
Mareşalul MACKENSEN, care ocupase doi ani Bucureştii cu armata sa, în timpul retragerii din decembrie 1918, observa : ” Am venit la Bucureşti în urmă cu doi ani, cu o legiune de – CITEȘTE MAI MULT
