O imagine ce devine celebra in toata lumea simbolizeaza, in acelasi timp, disperarea si valorile umane, scrie The Guardian. Disperarea celor ce infrunta marea pentru a fugi de nenorocirile din propriile tari, dar si valoarea umana a celor din tarile din sudul Europei ce se grabesc sa-i salveze cand se intampla o tragedie.Saptamana trecuta, nimic nu-i indica sergentului Antonis Deligiorgis, stationat in Rhodos ca se va intalni cu o tanara de 24 de ani din Eritreea, Wegasi Nebiat, ce se indrepta spre insula in cabina unui vas.
Luni dimineata, militarul si-a dus copii la scoala impreuna cu sotia sa , apoi s-au oprit la o cafea pe plaja.
Deligiorgis era cu spatele la mare cand nava pe care era Nebiat s-a lovit de stancile pe care pescarii din Rhodos au invatat sa le evite. In cateva secunde, barca plina ochi cu sirieni si eritreeni incepuse sa se scufunde.
Odiseea ce pornise 6 ore mai devreme in portul turcesc Marmara – unde sunt acum mii de migranti ce vor sa ajunga in Europa – era pe cale sa se termine tragic in curentii puternici ai plakei Zefyros.
Pentru Nebiat, a carei calatorie spre Europa demarase la inceputul lunii martie, iar parintii ei platisera 10.000 de dolari pentru drumul ei spre libertate, reciful era primul contact cu continentul la care se rugase sa ajunga. Foarte repede, s-a trezit in apa, agatata de un colac de cauciuc, scrie The Guardian.
“Barca s-a dezintegrat in cateva minute”, isi aminteste Deligiorgis: “Parca ar fi fost de hartie. Cand am plecat din cafenea, la 10 si 10 minute, multi oameni se repezisera catre scena tragediei. Garda de coasta era acolo, un elicopter Super Puma era in aer, ambulanta venise, iar pescarii se adunasera in barcile lor. Fara sa ma gandesc, am facut ceea ce trebuie sa fac. La 10.15 imi scosesem tricoul si eram in apa”.
Eroul grec a adus singur la mal 20 dintre cei 93 de imigranti.
“La inceput aveam pantofii pe mine, dar i-am scos curand”, a povestit el pentru The Guardian: “Apa era plina de ulei de la barca iar stancile erau alunecoase si ascutite. M-am taiat destul de rau la maini si la picioare, dar nu ma gandeam decat cum sa-i salvez pe bietii oameni”.
Deligiorgis spune ca a fost ajutat de tehnicile de supravietuire invatate in armata: “Dar valurile erau atat de mari, atat de neinduratoare. Veneau si veneau in continuare”.
Era in apa de circa 20 de minute cand a vazut-o pe Nebiat tinandu-se de colac. “Incerca din greu sa respire”, a spus el.
“Erau cativa oameni de la Garda de Coasta in jurul meu care sarisera in apa cu hainele pe ei. Aveam probleme sa o scot din mare. M-au ajutat si, instinctiv, am pus-o pe umeri”, si-a amintit sergentul.
Vineri s-a aflat ca printre cei salvati de el se afla si o femeie insarcinata ce a nascut un baietel la spitalul din Rhodos. In semn de gratitudine, femeia din Eritreea a spus sorelor medicale ca isi va boteza copilul dupa numele lui.
Desi eroismul lui Deligiorgis a insufletit o natiune ce se lupta cu cea mai urata criza economica din vremurile moderne, el nu este nici pe departe singurul. In toata aceasta saptamana s-au aflat povesti de bunavointa, mici sau mari, ale locuitorilor din insule ce s-au grabit sa-i ajute pe imigranti.
O femeie a dat jos hainele copilului ei pentru a infasa un bebelus sirian, iar sute s-au repezit sa doneze mancare si haine.
“Sunt si ei suflete, ca noi:, a spus Babis Manias, un pescar, pe care il ineaca lacrimile cand isi aminteste ca a salvat un copil: “Nu ne-a venit sa credem la inceput. Am crezut ca este un vas turistic, sunt atatea hoteluri pe plaja. N-am vazut niciodata asa ceva, teroarea care poate haitui un om”.
Deligiorgis tace cand se vorbeste de eroismul sau. Nu a fost nimic curajos, a spus el despre indatorirea datoriei sale “de om, de barbat”.
Dar amintirea momentului in care a scos-o pe tanara din apa va ramane.
“Nu voi uita niciodata figura ei” spune el: “Niciodata”.
