Oprea e soluția de compromis dintre Ponta și baroni. Dintre PSD-ul guvernamental de tip Roman/Năstase și PSD-ul popular de tip Iliescu/Dragnea. Nimeni nu are interesul ca PSD-ul lui Ponta să fie preluat de Dragnea și baroni. Evident, Oprea e doar o soluție temporară. Știe și el asta și nici nu are cine știe ce ambiții politice, în afară de statutul de balama și pompier universal. Oprea e o soluție pînă va fi găsit înlocuitorul lui Ponta. Care nu va fi baron sau reprezentant al baronilor. Va fi tot un fel de Ponta sau ce ar fi trebuit să fie Ponta dacă nu avea atîtea tare de caracter. Va fi ales din cercul pesediștilor guvernamentali, de la centru, plimbați prin lume, cu imagine de tehnocrați descurcăreți.

PSD a avut cîteva schisme la viața lui. Prima oară ”reformatorii” lui Roman s-au despărțit de ”conservatorii” lui Iliescu. A rezultat PD, un partid de tehnocrați spălăței, orientați spre business. Adică un FSN business oriented. A doua mare schismă a avut loc în 2001, pe vremea cînd Năstase era marea speranță a europeniștilor, a reformării PSD, cînd Ponta și alți băieți de la oraș intrau în PSD, cînd Hurezeanu devenea consilierul lui Năstase, cînd PNL-ul lui Valeriu Stoica semna un protocol de suport parlamentar cu PSD. Pe vremea aceea, chiar dacă astăzi se fac că uită, mulți vedeau în Năstase marea speranță a occidentalizării și reformării PSD. Imaginea actuală, de arogant și mafiot, o are de prin 2003, mai exact decît Iliescu s-a supărat și l-a decretat arogant și capitalist de cumetrie, așa cum mai tîrziu îi va decreta prostănac pe Geoană și cîrlan pe Ponta. Aripa Iliescu a avut întotdeauna succces electoral la popor și structuri puternice în teritoriu, în timp ce aripa reformistă a fost întotdeauna legată de guvern și de structurile de la București. În timp, din aripa Iliescu s-au născut baronii, ultimii rămași în războiul cu Năstase, după ce acesta a preluat total centrul guvernamental. Năsrase avea să înceapă în 2004 un război cu baronii, război pe care-l va pierde în decembrie, cînd baronii vor asista satisfăcuți la înfrîngerea prezidențială a Împăratului. În vremea lui Geoană PSD a fost preluat total și complet de baroni, chiar dacă inițial victoria lui Geoană a avut loc împotriva lui Iliescu și părea debutul unei perioade reformiste. Ponta a încercat să joace rolul lui Adrian Năstase. A centralizat partidul, a eliminat votul direct pentru președinții de consilii județene, a promovat revenirea la votul pe liste (care duce la centralizarea partidelor). Acum, Ponta e la final de carieră. Iliescu nu mai există. A rămas Dragnea, reprezentantul teritoriului conservator împotriva centrului guvernamental și tehnocrat. Bine, și teritoriul PSD e business oriented, dar spre biznisuri mai feudale, mai prea ca la țară. Centrul strînge tablouri, se bate pe burtă cu socialiștii europeni, agață în cluburi și face biznisuri de bulevard.

Ieșirea lui Ponta din scenă ar putea readuce PSD-ul în brațele baronilor. Căderea guvernului ar fi dus la preluarea PSD-ului de către Dragnea și baroni, cei pe care puterea centrală nu-i prea interesează acum fiindcă n-o au. O are gruparea Ponta, clasica grupare guvernamentală, tehnocrată, care, de la Roman la Ponta, trecînd prin Năstase, se bate cu opincărimea pesedistă, reprezentată de prim secretarii și președinții de CAP-uri moșteniți de Iliescu de la PCR și de Dragnea de la Iliescu.

Nimănui nu-i convine să lase PSD-ul pe mîna lui Dragnea și a baronilor. Pînă cînd se găsește o variantă de înlocuire a lui Ponta, guvernul și PSD, aripa guvernamentală, va rămîne în grija lui Oprea. Mă rog, el e doar un reprezentant al unei puteri mult mai mari.

Pînă la urmă Maior nu va avea ce face, va trebui să preia PSD-ul. Însă nimeni nu poate prelua PSD-ul împotriva baronilor cît PSD e în opoziție. Maior și alții ca el nu au forță în PSD, nu pot controla structurile din teritoriu și poporul pesedist fără a avea puterea centrală, guvernamentală. Maior, dacă va accepta provocarea, va fi, la fel ca Năstase și Ponta, un pesedist guvernamental. Șansele sale de a controla PSD fără să aibă guvernul sînt nule. Se pune astfel întrebarea: ce se va întîmpla după 2016, cînd aproape sigur PSD va trece în opoziție? Va fi capabilă gruparea guvernamentală să supraviețuiască? Va reuși Maior să controleze partidul? Foarte greu. Depinde de cum se pregătește terenul structural, legislativ, economic și, mai ales, pe partea de resursă umană. Cu Maior prim ministru pînă în decembrie 2016 și președinte PSD, gruparea guvernamentală are șanse să pregătească controlul PSD-ului și după decembrie 2016. E greu, fiindcă, în timp ce pesediștii de la centru intră în opoziție, pesediștii din teritoriu, baronii, rămîn la putere, așa cum s-a întîmplat și după pierderea alegerilor în 2004. În timp ce pesediștii de la centru sînt deconectați de la resurse și primesc doar firimituri de la partidul de la putere, prin rețelele transpartinice, pesediștii din teritoriu, rețelele de baroni care controlează consilii județene, locale și primării mari și mici, sînt conectați la resurse și le pot utiliza în lupta internă de partid.

Fără o schimbare structurală de anvergură, de paradigmă politică, Maior, la fel ca orice alt reprezentant al PSD-ului de la Centru, are șanse minime să controleze partidul. O astfel de schimbare trebuie să se facă în primul rînd în ceea ce privește sistemul de motivații, finanțare și recompensare a politicienilor. Dacă nu se va face, din populism mai ales, sistemul paralel, corupția ca sistem alternativ de funcționare a statului, se va păstra, oricît se va da DNA-ul peste cap.