Furia este una dintre emoţiile primitive umane, cu un spectru larg de intensitate, de la frustrare la violenţă absolută, în funcţie de modul de a acţiona al fiecăruia. Cercetătorii oferă din ce în ce mai multe explicaţii privind modul în care personalitatea, vârsta, genul modelează această emoţie.

Ce este furia?

Cercetătorii cred că furia este o emoţie primară, impregnată în creier de milioane de ani de evoluţie, ca element al instinctelor de reacţie la ameninţări, de luptă pentru resurse şi de impunere a normelor sociale, potrivit The Guardian. Furia este un sentiment înrădăcinat în circuitul de recompensare din creier. Constant – şi de multe ori inconştient -, oamenii stabilesc ce aşteaptă din toate situaţiile date şi, atunci când apare o nepotrivire între aşteptări şi rezultate, circuitul de recompensare din creier trage un semnal de alarmă, rezultând o intensificare a activităţii într-o mică regiune numită amigdală.

Furia declanşează reacţia “luptă sau fugi”, glandele suprarenale invadează organismul cu hormoni ai stresului, precum adrenalină sau testosteron, pregătind corpul pentru agresiune fizică. Însă, modul de reacţie, de la o simplă insultă la agresiune fizică, depinde de o a doua zonă din creier, cortexul prefrontal, responsabil de luarea deciziilor şi de judecata raţională. Acesta este responsabil de controlarea furiei, reamintind celui în cauză de comportamente care pot fi social acceptabile şi de care mulţi ţin seama.

Cum modifică furia modul de a gândi?

Multe studii au arătat că furia îi face pe oameni mai impulsivi, cu o mai mare probabilitate de a subestima şansele unor consecinţe negative. În funcţie de context, furia îi poate face pe oameni curajoşi sau nesăbuiţi.

Furia influenţează şi dinamica de grup. Când ne simţim furioşi, avem o tendinţă mai mare de a gândi negativ, de a-i prejudicia pe ceilalţi şi de a găsi trăsături negative în natura unei persoane mai degrabă decât în circumstanţele acţiunilor lor. Oamenii furioşi au tendinţa de a da vina pe alţii, arată mai multe studii. Furia unei persoane poate creşte şi mai mult în intensitate în momentul în care jigneşte un individ sau un grup, în unele cazuri perpetând spirala unei crize iraţionale.

Ce beneficii are furia?

În general, furia este văzută ca un sentiment negativ. Unele studii au arătat însă că are unele beneficii, servind, de exemplu, ca motivaţie puternică.

Într-un studiu din 2010 realizat în Olanda, voluntarilor le-au fost arătate pe computer fotografii cu obiecte, precum creioane şi căni, intercalate cu imagini subliminale cu chipuri umane neutre şi furioase. Obiectele care apăreau după chipuri furioase au fost catalogate de voluntari ca fiind mai dezirabile, deşi participanţii la studiu nu au fost conştienţi că sunt motivaţi – aceştia au menţionat doar că acele obiecte le plac mai mult. Un alt studiu a arătat că oamenii au tendinţa de a agrea mai mult o persoană care îşi exprimă furia decât una care îşi exprimă tristeţea.

Totodată, participanţii la studiu au asociat candidaţii la o slujbă cu un salariu mai mare şi o poziţie ierarhică mai înaltă decât pe cei care s-au descris drept trişti.

Manifestarea furiei în timpul unor negocieri a fost, de asemenea, asociată cu o creştere a şanselor de a reuşi, persoanele furioase fiind percepute ca dominatoare şi încăpăţânate.

Însă studiile au avut în vedere doar bărbaţii şi unele cercetări au arătat că femeile au o imagine puţin mai proastă în acest sens.

Sunt bărbaţii mai furioşi decât femeile?

Deşi, din afară, bărbaţii par mai agresivi, studiile au arătat că femeile simt furie la fel de frecvent şi intens. Bărbaţii furioşi prezintă, însă, mai mari probabilităţi de a manifesta agresiune, potrivit cercetătorilor.

Singura diferenţă identificată ar fi că bărbaţii se simt mai puţin eficienţi când sunt obligaţi să-şi controleze sentimentul de furie, în timp ce femeile sunt mai pricepute la a-şi controla impulsurile imediate.

Potrivit unui studiu al unor cercetători americani, deosebirile ar veni din diferenţa de dimensiune a cortexului frontal orbital, care la femei este mai mare şi care este implicat în controlarea impulsurilor agresive.

Alte studii arată că şi educaţia diferită pe care o primesc băieţii şi fetele poate juca un rol în reglarea acestor reacţii.

De ce sunt copiii mici furioşi şi ce pot face părinţii?

Pentru copiii mici, de până la trei ani, totul este nou şi trebuie explorat, însă aceştia nu ştiu la ce trebuie să se aştepte. Motiv pentru care şi cea mai mică greşeală poate provoca o criză de furie, care, în cazul lor, este o combinaţie de furie şi tristeţe. Michael Potegal, psiholog la Universitatea din Minnesota, SUA, a decis să trateze aceste crize de furie ca fenomene naturale. În urma unui studiu, echipa sa a descoperit că aceste crize urmează o traiectorie previzibilă, fiind rezultatul a două emoţii: furie (ţipă, aruncă obiecte) şi tristeţe (plânge, se târăşte pe podea).

Sunetele triste se auzeau constant în timpul crizelor, iar furia creştea până la un punct maxim apoi dispărea, au descoperit cercetătorii, care au concluzionat că, pentru a evita astfel de momente, este nevoie doar să determini copilul să devină furios cât mai repede… nefăcând nimic.

Sănătatea mintală şi furia

Reacţia la furie depinde de o comunicare echilibrată între mai multe regiuni ale creierului. Când comunicarea este perturbată, apare reacţia agresivă. maladiile neurodegenerative, precum Alzheimer, pot afecta regiunile frontale ale creierului care inhibă reacţiile instinctive la frustrare şi furie şi conexiunile dintre aceste arii şi amigdala. Acesta este motivul pentru care persoanele cu demenţă frontotemporală devin agresive şi morocănoase.

Modul în care sunt gestionate sentimentele de furie contribuie la sănătatea mintală. Persoanele care prezintă un nivel mare de inhibare a emoţiilor pot preveni crizele de furie, dar acest lucru poate duce la depresie.

Experienţele de viaţă pot modela modul în care oamenii resimt furia. Multe studii arată că expunerea la violenţă este asociată cu agresivitatea şi transformarea furiei într-un sentiment romantic.

Un studiu recent a arătat că oamenii care au avut o copilărie violentă au putut face diferenţa între străini “buni” şi “răi”, dar au prezentat o probabilitate mai mică de a manifesta încredere, chiar şi faţă de persoane care au avut faţă de ei un comportament generos.

Sentimentul constant de ameninţare se traduce printr-o declanşare mai rapidă a stării de agresivitate şi furie. În cazul acestor persoane, în viitor, una dintre soluţii ar putea fi terapia comportamentală cognitivă.